ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4774/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 123 din 12 mai

2008, pronunțată în dosarul nr. 233/42/2008, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea precizată, formulată de reclamantul P.Ș.

în contradictoriu cu pârâta G.N.M., Comisariatul

General, și intervenientul

în interesul pârâtei Comisariatul Județean

Prahova

; a anulat Decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2008 emisă de G.N.M., Comisariatul

General, și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere

de Comisar Șef al Comisariatului Județean Prahova; a obligat pârâta la plata

către reclamant a drepturilor salariale cuvenite

funcției publice de conducere de Comisar Șef al Comisariatului Județean

Prahova,

începând cu data de 14 ianuarie 2008 până la reintegrarea în

funcție; a

respins cererea de intervenție

în interesul pârâtei ca neîntemeiată; a obligat pârâta la 1500 lei cheltuieli

de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Ploiești a reținut că prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999

nu au fost respectate deoarece prin Decizia nr. 30 din 9 noiembrie 2007 privind

aprobarea statului de funcții al G.N.M. al Comisariatului General și al

Comisariatelor județene rezultă că, Comisariatul Județean Prahova nu s-a

desființat.

Faptul că nu a avut loc o reorganizare

rezultă și din aceea că prin decizia nr. 75 din 14 ianuarie 2008 s-a dispus

revenirea în funcția deținută de reclamant a unei alte persoane.

S-a mai reținut că în speță au fost încălcate

și prevederile art. 99 alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999, deoarece nu s-a

acordat preavizul de 30 de zile calendaristice și nu s-au pus la dispoziția

funcționarului public funcțiile publice vacante.

Faptul că nu a existat o reorganizare

efectivă a comisariatelor reiese, în opinia instanței de fond, și din

cronologia adoptării actelor normative care reglementează organizarea și

funcționarea G.N.M.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs părțile G.N.M. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc.

civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul susține că decizia a cărei

anulare s-a solicitat a fost emisă în temeiul legii, ca urmare a aprobării H.G.

nr. 1224/2007, care abrogă H.G. nr. 440/2005.

H.G. nr. 1224/2007 reglementează noua

structură organizatorică a G.N.M., Comisariatele regionale și Comisariatele

județene din subordinea celor regionale organizate ca servicii au fost

desființate.

Cu toate că noua structură organizatorică

prevede o funcție cu aceeași titulatură de „Comisar șef”, asimilată Directorului

executiv, ordonator terțiar de credite, intimatul-reclamant nu putea să ocupe

un post superior celui deținut,

c

omisar

Șef la comisariatul județean Prahova (desființat), serviciu în cadrul

Comisariatului regional.

Pârâtul Comisariatul județean Prahova, în

noua structură, are personalitate juridică, este condus de un Comisar Șef,

asimilat Directorului executiv, ordonator terțiar de credite, entitate

superioară Comisariatului Județean Prahova.

În noua funcție de conducere, Comisarul

Șef are cu totul alte atribuții față de cele avute prin legea veche, când

funcția de Comisar Șef era asimilată cu cea de Șef de serviciu.

Dacă reclamantul ar fi fost numit în noua

funcție, total diferită și în același timp superioară celei vechi, acest lucru

ar fi fost echivalentul unei promovări prin numire într-o funcție publică

superioară, fapt care este în mod expres interzis de lege.

Numirea pe posturile de conducere în noua

structură organizatorică nu se poate face decât în conformitate cu prevederile

art. 56, art. 63, art. 64 alin. (112) și art. 99 alin. (7).

Intimatul-reclamant a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta confundă instituția

reorganizării activității instituției publice cu cea a organizării prevăzută în

H.G. nr. 1224/2007.

O.U.G. nr. 107/2007 a fost respinsă în

Parlament de unde rezultă că actul normativ ce a stat la baza eliberării din

funcția publică a încetat să mai producă efecte.

Recursul este nefondat.

Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007

s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor

măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale.

O.U.G. nr. 107/2007 a desființat

comisariatele regionale, astfel încât G.N.M. trebuia să funcționeze la nivel

central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate

județene, Comisariatul municipiului București și Rezervația Biosferei Delta

Dunării.

O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a

fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M.Of. nr. 747

din 5 noiembrie 2008.

Prin legea de respingere a ordonanței de

urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituția

României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor

reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice

produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.     În speță, se pune probleme

efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de

urgență.

În speță, se pune probleme efectelor

produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de urgență.

În prezent, H.G. nr. 1224/2007 emisă în

baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice.

La rândul lor, deciziile emise în baza

H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce

efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost

emis.

În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a

fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei

ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.

În prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005

care organizează G.N.M. în Comisariate Regionale și Comisariate Județene,

astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008

prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de Comisar Șef.

Este adevărat că regula în vederea anulării

unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare

în momentul emiterii actului.

Nu pot fi ignorate însă nici cauzele

intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în

vigoare.

În ipoteza în care actul administrativ

normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este

în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie anulat.

Aceasta este și opinia doctrinei, a se

vedea de exemplu: Antonie Iorgovan, „Tratat de drept administrativ”, vol. II

ed. 4, pag. 82- 83; Curierul juridic nr. 11/2008, pag. 38-44.

Mai mult, conform prevederilor art. 62

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în

cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se repune în vigoare actul

normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de

g

uvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.

Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a prevăzut

modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, iar conform art. 59 din

Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se

afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu

privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz

contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime

abrogat.

Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007

nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai

mare parte a reglementării referitoare la organizarea G.N.M.

Cu referire strictă la motivele de recurs

se va constata că instanța de fond a reținut în mod corect că în speță nu au

fost respectate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, deoarece nu a avut

loc o reorganizare a activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul

public.

Postul de comisar șef al Comisariatului

județean exista și în momentul apariției O.U.G. nr. 107/2007, iar singura

condiție pentru eliberarea din funcție este aceea a reducerii personalului ca

urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de

funcționarul Public”.

Față de acestea, constituindu-se

neîntrunirea motivelor de recurs invocate, urmează ca în temeiul art. 312 alin.

(1) teza I C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta G.N.M.

împotriva sentinței civile nr. 123 din 12 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2008.