ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4774/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 123 din 12 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 233/42/2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul P.Ș.

în contradictoriu cu pârâta G.N.M., Comisariatul General, și intervenientul în interesul pârâtei Comisariatul Județean Prahova ; a anulat Decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2008 emisă de G.N.M., Comisariatul General, și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de Comisar Șef al Comisariatului Județean Prahova; a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite funcției publice de conducere de Comisar Șef al Comisariatului Județean Prahova, începând cu data de 14 ianuarie 2008 până la reintegrarea în funcție; a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei ca neîntemeiată; a obligat pârâta la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 nu au fost respectate deoarece prin Decizia nr. 30 din 9 noiembrie 2007 privind aprobarea statului de funcții al G.N.M. al Comisariatului General și al Comisariatelor județene rezultă că, Comisariatul Județean Prahova nu s-a desființat. Faptul că nu a avut loc o reorganizare rezultă și din aceea că prin decizia nr. 75 din 14 ianuarie 2008 s-a dispus revenirea în funcția deținută de reclamant a unei alte persoane. S-a mai reținut că în speță au fost încălcate și prevederile art. 99 alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999, deoarece nu s-a acordat preavizul de 30 de zile calendaristice și nu s-au pus la dispoziția funcționarului public funcțiile publice vacante.

Faptul că nu a existat o reorganizare efectivă a comisariatelor reiese, în opinia instanței de fond, și din cronologia adoptării actelor normative care reglementează organizarea și funcționarea G.N.M. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs părțile G.N.M. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul susține că decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost emisă în temeiul legii, ca urmare a aprobării H.G. nr. 1224/2007, care abrogă H.G. nr. 440/2005. H.G. nr. 1224/2007 reglementează noua structură organizatorică a G.N.M., Comisariatele regionale și Comisariatele județene din subordinea celor regionale organizate ca servicii au fost desființate.

Cu toate că noua structură organizatorică prevede o funcție cu aceeași titulatură de „Comisar șef”, asimilată Directorului executiv, ordonator terțiar de credite, intimatul-reclamant nu putea să ocupe un post superior celui deținut, c omisar Șef la comisariatul județean Prahova (desființat), serviciu în cadrul Comisariatului regional. Pârâtul Comisariatul județean Prahova, în noua structură, are personalitate juridică, este condus de un Comisar Șef, asimilat Directorului executiv, ordonator terțiar de credite, entitate superioară Comisariatului Județean Prahova. În noua funcție de conducere, Comisarul Șef are cu totul alte atribuții față de cele avute prin legea veche, când funcția de Comisar Șef era asimilată cu cea de Șef de serviciu.

Dacă reclamantul ar fi fost numit în noua funcție, total diferită și în același timp superioară celei vechi, acest lucru ar fi fost echivalentul unei promovări prin numire într-o funcție publică superioară, fapt care este în mod expres interzis de lege. Numirea pe posturile de conducere în noua structură organizatorică nu se poate face decât în conformitate cu prevederile art. 56, art. 63, art. 64 alin. (112) și art. 99 alin. (7). Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta confundă instituția reorganizării activității instituției publice cu cea a organizării prevăzută în H.G. nr. 1224/2007. O.U.G. nr. 107/2007 a fost respinsă în Parlament de unde rezultă că actul normativ ce a stat la baza eliberării din funcția publică a încetat să mai producă efecte.

Recursul este nefondat. Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale. O.U.G. nr. 107/2007 a desființat comisariatele regionale, astfel încât G.N.M. trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării. O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M.Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008. Prin legea de respingere a ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.

În speță, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de urgență. În speță, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de urgență. În prezent, H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice. La rândul lor, deciziile emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis. În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament.

Efectele respingerii unei ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ. În prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează G.N.M. în Comisariate Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de Comisar Șef. Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului. Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare. În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie anulat.

Aceasta este și opinia doctrinei, a se vedea de exemplu: Antonie Iorgovan, „Tratat de drept administrativ”, vol. II ed. 4, pag. 82- 83; Curierul juridic nr. 11/2008, pag. 38-44. Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de g uvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament. Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.

Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea G.N.M. Cu referire strictă la motivele de recurs se va constata că instanța de fond a reținut în mod corect că în speță nu au fost respectate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, deoarece nu a avut loc o reorganizare a activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public. Postul de comisar șef al Comisariatului județean exista și în momentul apariției O.U.G. nr. 107/2007, iar singura condiție pentru eliberarea din funcție este aceea a reducerii personalului ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul Public”.

Față de acestea, constituindu-se neîntrunirea motivelor de recurs invocate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta G.N.M. împotriva sentinței civile nr. 123 din 12 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.