ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 iunie 2005, reclamanta SC R. SA – D.T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.L. – D.T.I.M.P.N., anularea Deciziei de impunere nr. 3819/E/2005 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei. Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 29/ CF din 5 octombrie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând că suma contestată este de peste 5 miliarde. Prin sentința civilă nr. 62 din 20 martie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârât, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizia atacată cu privire la taxa de concesiune și impozit pe clădiri, respingând cererea pentru suspendarea executării silite.

Prin Decizia nr. 3672 din 31 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârât, a casat sentința pronunțată de Curtea de Apel Bacău și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Piatra Neamț. Astfel investită, Judecătoria Piatra Neamț, prin sentința civilă nr. 1628 din 18 aprilie 2007, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, reținând că pârâta nu a emis decizia urmare contestației administrative formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere și că, în baza art. 188 C. proc. fisc., Instanța competentă să soluționeze cauza este tribunalul.

Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 62/ CF din 6 iulie 2007, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, pentru soluționarea acestuia a trimis dosarul la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut, în esență, că în condițiile în care Instanța supremă a calificat acțiunea reclamantei ca fiind contestație la executare și a investit Judecătoria Piatra Neamț cu soluționarea litigiului, aceasta mi putea investi legal Tribunalul Neamț, fiind obligată să soluționeze cauza potrivit deciziei de casare.

Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 16 din 27 august 2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut că, într-adevăr, potrivit art. 315 din C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile Instanței de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. În speță însă, s-a reținut că, reclamanta, după casare, și-a modificat acțiunea în sensul că obiectul acesteia este obligarea pârâtului să se pronunțe prin decizie, astfel cum prevede art. 80 din C. proc.

fisc. În consecință, s-a reținut că modificarea obiectului acțiunii dispensează Instanța de Fond de calificarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva sentinței civile nr. 16 din 27 august 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs în termen legal C.L.M.P.N. - D.T.I., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul celor dispuse prin decizia civilă nr. 3672 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu alte cuvinte în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. S-a învederat, prin motivele de recurs, că prin sentința atacată s-au nesocotit dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. care prevăd că în caz de casare, hotărârile Instanței de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului precum și dispozițiile art. 315 alin. (3) din același cod potrivit cu care după casare, Instanța de Fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea Instanței a cărei hotărâre a fost casată. De asemenea, s-a criticat soluția Curții de Apel Bacău și din perspectiva faptului că prima hotărâre a Instanței de Fond, respectiv sentința nr. 62 din 20 martie 2006, a fost pronunțată de același magistrat care acum a soluționat conflictul negativ de competență, ceea ce ar echivala cu retractarea propriei hotărâri date în fond și dezinvestirea Instanței de a soluționa acțiunea inițială cu care a fost legal investită.

Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce urmează. Prin Decizia nr. 3672 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că reclamanta SC R. SA – D.T.N. a solicitat prin acțiune anularea Deciziei de impunere nr. 3819/ E din 1 martie 2005 și suspendarea executării silite pornite în baza acestui act fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei, a fost calificată cererea reclamantei ca o contestație la executare, formulată sub incidența art. 168 C. proc. fisc., stabilindu-se totodată că potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. o asemenea contestație se introduce la Instanța de executare care, conform art. 373 alin. (2) din același cod este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Pe cale de consecință, a fost admis, de instanța supremă, recursul declarat de C.L.M.P.N. – D.T.I. împotriva sentinței civile nr. 62 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost casată hotărârea recurată și a fost trimisă cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Piatra Neamț. La rejudecare, reclamanta a procedat la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, arătând că obiectul acțiunii îl vizează nesoluționarea de către intimata pârâtă a contestației administrative formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 3819/ E din 1 martie 2005 și, prin urmare, obligarea pârâtei D.T.I. din cadrul C.L.M.P.N. să se pronunțe asupra acestei contestații prin decizie, potrivit dispozițiilor art. 180 C. proc.

fisc. Potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile Instanței de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar potrivit prevederilor art. 315 alin. (3) din același cod, după casare, Instanța de Fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea Instanței a cărei hotărâre a fost casată. Pe de altă parte, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., întregirea sau modificarea acțiunii trebuie făcută până la prima zi de înfățișare, Instanța putând da reclamantului un termen în acest scop. Din coroborarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) și art. 315 alin. (3) C. proc.

civ., rezultă că întregirea sau modificarea acțiunii trebuie făcută până la prima zi de înfățișare, socotită ca moment procesual înaintea Instanței a cărei hotărâre a fost supusă, inițial, controlului judiciar pe calea recursului. În cazul casării cu trimitere, cum judecata se desfășoară în limite precis determinate, în sensul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., acestea nu pot fi depășite sau ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat recursul soluționat prin Decizia nr. 3672 din 31 octombrie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În raport de cele mai sus arătate, apreciind că în mod greșit prin hotărârea atacată s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA - D.T.N.

împotriva C.L.M.P.N. – D.T.I. în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de pârâtul C.L.M.P.N. – D.T.I. și modificarea sentinței civile nr. 16 din 27 august 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. Cât privește motivul de recurs privitor la incompatibilitatea magistratului care a pronunțat sentința recurată, se reține că acesta este neîntemeiat, întrucât potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., incompatibilitatea privește judecătorul care, pronunțând o hotărâre într-o pricină, este oprit a lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs, sau la rejudecarea după casare, ceea ce nu este cazul în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.L. – D.T.I.M.P.N. împotriva sentinței civile nr. 16 din 27 august 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.