ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1 iunie 2005,

reclamanta SC R. SA – D.T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.L. – D.T.I.M.P.N.,

anularea Deciziei de impunere nr. 3819/E/2005 și suspendarea executării

acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei.

Tribunalul Neamț, prin

sentința civilă nr. 29/ CF din 5 octombrie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând că

suma contestată este de peste 5 miliarde.

Prin sentința civilă nr. 62

din 20 martie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondate excepțiile

invocate de pârât, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizia

atacată cu privire la taxa de concesiune și impozit pe clădiri, respingând

cererea pentru suspendarea executării silite.

Prin Decizia nr. 3672 din 31

octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat

de pârât, a casat sentința pronunțată de Curtea de Apel Bacău și a trimis cauza

spre competentă soluționare la Judecătoria Piatra Neamț.

Astfel investită,

Judecătoria Piatra Neamț, prin sentința civilă nr. 1628 din 18 aprilie 2007, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială

și contencios administrativ, reținând că pârâta nu a emis decizia urmare

contestației administrative formulată de reclamantă împotriva deciziei de

impunere și că, în baza art. 188 C. proc. fisc., Instanța competentă să

soluționeze cauza este tribunalul.

Tribunalul Neamț, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 62/ CF din 6

iulie 2007, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și, pentru soluționarea acestuia a trimis dosarul la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut, în esență, că în condițiile în care Instanța supremă a calificat

acțiunea reclamantei ca fiind contestație la executare și a investit

Judecătoria Piatra Neamț cu soluționarea litigiului, aceasta mi putea investi

legal Tribunalul Neamț, fiind obligată să soluționeze cauza potrivit deciziei

de casare.

Soluționând conflictul

negativ de competență, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 16 din 27 august 2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială și

de contencios administrativ.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut că, într-adevăr, potrivit art. 315 din C. proc. civ., în caz

de casare, hotărârile Instanței de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate

sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În speță însă, s-a reținut

că, reclamanta, după casare, și-a modificat acțiunea în sensul că obiectul

acesteia este obligarea pârâtului să se pronunțe prin decizie, astfel cum

prevede art. 80 din C. proc. fisc.

În consecință, s-a reținut

că modificarea obiectului acțiunii dispensează Instanța de Fond de calificarea

dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței civile nr.

16 din 27 august 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a declarat recurs în termen legal C.L.M.P.N. - D.T.I.,

prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate

în sensul celor dispuse prin decizia civilă nr. 3672 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu alte cuvinte în sensul

stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Piatra Neamț.

S-a învederat, prin motivele de recurs, că prin sentința atacată s-au

nesocotit dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că în caz

de casare, hotărârile Instanței de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate

sunt obligatorii pentru judecătorii fondului precum și dispozițiile art. 315 alin.

(3) din același cod potrivit cu care după casare, Instanța de Fond va judeca

din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea Instanței a cărei

hotărâre a fost casată.

De

asemenea, s-a criticat soluția Curții de Apel Bacău și din perspectiva faptului

că prima hotărâre a Instanței de Fond, respectiv sentința nr. 62 din 20 martie 2006, a fost pronunțată de același magistrat care acum a soluționat conflictul negativ de competență,

ceea ce ar echivala cu retractarea propriei hotărâri date în fond și

dezinvestirea Instanței de a soluționa acțiunea inițială cu care a fost legal

investită.

Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce urmează.

Prin

Decizia nr. 3672 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că reclamanta SC

R. SA – D.T.N. a solicitat prin acțiune anularea Deciziei de impunere nr. 3819/

E din 1 martie 2005 și suspendarea executării silite pornite în baza acestui

act fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei, a fost calificată cererea

reclamantei ca o contestație la executare, formulată sub incidența art. 168 C. proc. fisc., stabilindu-se totodată că potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. o asemenea

contestație se introduce la Instanța de executare care, conform art. 373 alin. (2)

din același

cod este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care

legea

dispune altfel.

Pe

cale de consecință, a fost admis, de instanța supremă, recursul declarat de C.L.M.P.N.

– D.T.I. împotriva sentinței civile nr. 62 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost casată

hotărârea recurată și a fost trimisă cauza, spre competentă soluționare,

Judecătoriei Piatra Neamț.

La

rejudecare, reclamanta a procedat la modificarea obiectului cererii de chemare

în judecată, arătând că obiectul acțiunii îl vizează nesoluționarea de către

intimata pârâtă a contestației administrative formulate împotriva Deciziei de

impunere nr. 3819/ E din 1 martie 2005 și, prin urmare, obligarea pârâtei D.T.I.

din cadrul C.L.M.P.N. să se pronunțe asupra acestei contestații prin decizie,

potrivit dispozițiilor art. 180 C. proc. fisc.

Potrivit

prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile Instanței

de Recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar

potrivit prevederilor art. 315 alin. (3) din același cod, după casare, Instanța

de Fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea Instanței

a cărei hotărâre a fost casată.

Pe

de altă parte, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., întregirea sau

modificarea acțiunii trebuie făcută până la prima zi de înfățișare, Instanța

putând da reclamantului un termen în acest scop.

Din

coroborarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) și art. 315 alin. (3) C. proc.

civ., rezultă că întregirea sau modificarea acțiunii trebuie făcută până la

prima zi de înfățișare, socotită ca moment procesual înaintea Instanței a cărei

hotărâre a fost supusă, inițial, controlului judiciar pe calea recursului.

În

cazul casării cu trimitere, cum judecata se desfășoară în limite precis

determinate, în sensul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., acestea nu pot fi depășite sau ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu

exista formulat la data când s-a judecat recursul soluționat prin Decizia nr. 3672

din 31 octombrie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

În

raport de cele mai sus arătate, apreciind că în mod greșit prin hotărârea

atacată s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind acțiunea

formulată de reclamanta SC R. SA - D.T.N. împotriva C.L.M.P.N. – D.T.I. în

favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ,

urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) – (3) C.

proc. civ., admiterea recursului declarat de pârâtul C.L.M.P.N. – D.T.I. și

modificarea sentinței civile nr. 16 din 27 august 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în sensul

stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra

Neamț.

Cât privește motivul de recurs privitor la incompatibilitatea

magistratului care a pronunțat sentința recurată, se reține că acesta este

neîntemeiat, întrucât potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., incompatibilitatea privește judecătorul care, pronunțând o hotărâre într-o pricină,

este oprit a lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs, sau

la rejudecarea după casare, ceea ce nu este cazul în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.L. – D.T.I.M.P.N. împotriva sentinței civile nr. 16 din 27 august 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra

Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2008.