ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4061/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț sub nr. 898/2005, reclamanta C.J.A.S. SA a chemat în

judecată C.L. Piatra Neamț – D.T.I. pentru anularea Deciziei nr. 46 din 23 mai 2005

prin care s-a respins contestația formulată împotriva raportului de inspecție

fiscală nr. 5101/ D din 25 februarie 2005 și a deciziilor de impunere nr. 3816/3817

din 1 martie 2005, acte în baza cărora s-a reținut obligația de plată a unor

sume reprezentând impozit pe clădiri pe anul 2005 și taxă lipsă folosință teren

ocupat fără forme legale.

După declinarea competenței de către

Tribunalul Neamț, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr.

6826/2005.

Prin sentința civilă nr. 77 din 4

aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău a fost admisă în parte acțiunea

reclamantei, a fost anulată Decizia nr. 46 din 23 mai 2005 emisă de D.T.I. a

municipiului Piatra Neamț, a fost admisă contestația reclamantei în sensul

anulării raportului de inspecție fiscală nr. 5101 din 25 februarie 2005 și

decizia de impunere nr. 3816 din 1 martie 2005 emisă de aceeași autoritate.

În motivarea soluției instanța de

fond a reținut, în ceea ce privește impozitul pentru clădiri aferent anului

2005, că obligația de plată a sumei de 7.313.000 lei (vechi) stabilită de

organul fiscal este nejustificată pentru că s-au reținut ca făcând parte din

categoria construcțiilor impozabile, obiective ce erau scutite prin lege de la

plata impozitului pe construcții (conductele de alimentare cu apă, racordurile

pentru deviere rețele, canalizare menajeră, branșamentul apă, racord canal)

conform art. 250 pct. 11 C. fisc., dar și O.G. nr. 32/2002 și H.G. nr. 1591/2002.

Și taxa pentru lipsa de folosință

teren ocupat fără forme legale s-a considerat a fi stabilită nelegal deoarece

terenul în suprafață de 133.044 m.p. este proprietatea C.J. Neamț și este

ocupat legal de C.J.A.S. SA conform contractului de delegare a gestiunii prin

concesionare directă a serviciului public de alimentare cu apă și de

canalizare.

Pentru că prin decizia nr. 46 din 23

mai 2005 s-a respins contestația reclamantei împotriva raportului de inspecție

fiscală și a deciziei de impunere nr. 3816 din 1 martie 2005 (care cuprinde

sumele contestate) dar fără a se pronunța o soluție cu privire la decizia de

impunere nr. 3817 din 1 martie 2005 a fost admisă numai în parte cererea

reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.L. – D.T.I. a Municipiului Piatra Neamț și s-a solicitat admiterea

recursului fiind invocate mai multe motive de recurs:

pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) deoarece lipsesc motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, nu s-a motivat

înlăturarea probelor administrate de recurentă, nici măcar nu au fost amintite.

greșit actul dedus judecății, hotărârea este lipsită de temei legal, iar

instanța nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate (art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Se arată că instanța de fond nu a

cercetat fondul cauzei, a ignorat probele administrate care dovedesc că actele

administrativ - fiscale au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.

aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece instanța nu

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Codului fiscal și a Codului de

procedură fiscală, iar singurul motiv pentru care a fost admisă acțiunea a fost

acela că potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1591/2002 C.J. Neamț a concesionat

serviciul și sistemul public dar fără a reține că:

* reclamanta nu a făcut dovada că

prin transmiterea în administrare a serviciului public de apă și canalizare a

fost transmis și terenul pe care este amplasat acest sistem;

* reclamanta nu a făcut dovada

faptului că proprietar al terenului este C.J. Neamț;

* dispozițiile H.G. nr. 1591/2002 nu

sunt singurele dispoziții legale din România iar acestea trebuie coroborate cu

alte dispoziții legale;

* în materie fiscală, dispozițiile

Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative în

caz de conflict, între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.

instanța de fond ar fi trebuit să analizeze textele invocate în actul de

control.

neregularități de ordin procedural;

* Tribunalul Neamț a declinat

competența în favoarea Curții de Apel Bacău, dar a înlăturat probatoriul cu

expertiza tehnică judiciară efectuată, iar Curtea de Apel Bacău a constatat

câștigată cauzei proba cu expertiza tehnică și a soluționat cauza;

* suplimentul la raportul de este

lovit de nulitate pentru că expertul nu a convocat recurentul;

* la termenul din 6 decembrie 2005

instanța a admis cererea de suspendare deși în alcătuirea completului era

obligatorie participarea reprezentantului Ministerului Public;

* instanța de fond nu a făcut

distincție între decizia de impunere nr. 3816 din 1 martie 2006 emisă în baza

raportului de inspecție fiscală nr. 5101 din 25 februarie 2005 și decizia nr. 3817

din 1 martie 2005 emisă în urma prelucrării declarațiilor fiscale de impunere

întocmite și depuse de către societate la sediul organului fiscal;

* cu privire la obligarea la plata

sumei de 1408 RON, se critică soluția pentru că instanța de fond nu a precizat

cum a căzut în pretenții recurenta care nu a făcut altceva decât să efectueze o

inspecție fiscală și să pună în aplicare dispozițiile Codului fiscal și Codului

de procedură fiscală.

primul ciclu procesual.

Prin Decizia nr. 1666 din 21 martie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, s-a respins, ca nefundat, recursul declarat de C.L.M. Piatra Neamț – D.T.I.

În motivarea soluției s-a reținut că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii s-a

formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 3 din Legea nr. 262/2007 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 554/2004, iar prin Decizia nr. 3842 din 31

octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de revizuire, desființată

decizia și fixat termen pentru judecarea recursului.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2009

a fost sesizată Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1356/2001 și C.J.

Neamț nr. 18/2003.

Prin sentința civilă nr. 4460 din 17

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată, sentință rămasă

definitivă prin Decizia nr. 1740 din 25 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, când recursul a fost

respins ca nefondat.

Cauza a fost repusă pe rol, după

soluționarea excepției de nelegalitate invocată, pentru rejudecarea recursului

declarat de C.L. – D.T.I. a municipiului Piatra Neamț împotriva sentinței

civile nr. 77 din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția contencios

administrativ și fiscal.

urmare a rejudecării.

După examinarea motivelor de recurs

invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

304 pct. 7 C. proc. civ., nu este fondat având în vedere că hotărârea instanței

de fond este redactată cu respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., în

sensul că aceasta cuprinde și motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței și motivele pentru care s-au înlăturat susținerile

părților.

304 pct. 8 C. proc. civ., nu se referă la lipsa de temei legal a hotărârii, așa

cum se susține în motivele de recurs, dar și acest motiv este nefondat pentru

că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat pentru că hotărârea instanței

de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Se susține în motivele de recurs că

hotărârea instanței de fond a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor Codului

fiscal însă, chiar art. 250 pct. 11 lit. n) C. fisc., prevede că impozitul pe

clădiri nu se datorează pentru rețelele și conductele pentru transportul și

distribuția apei, ca și rețelele și conductele de termoficare și rețelele de

canalizare, dispoziții care au fost reluate și în O.G. nr. 35/2002 privind

organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și

canalizare și ale H.G. nr. 1591/2002 privind aprobarea Regulamentului cadru de

organizare și funcționare a acestor servicii.

Branșamentele și racordurile la

clădiri nu pot fi considerate decât părți componente ale acestor sisteme publice

și pentru care nu se datorează impozit pe clădiri și nici nu este necesară

îndeplinirea procedurii de avizare prevăzută de art. 250 alin. (2) C. fisc.

Referitor la taxa pentru lipsă

folosință teren, este adevărat că dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra

oricăror alte prevederi din alte acte normative, dar în speță terenul pentru

care a fost stabilită taxa pentru folosință nu este proprietatea municipiului

Piatra Neamț.

Deși s-a arătat în motivele de

recurs că nu s-a făcut dovada că aceste terenuri ar aparține județului Neamț,

nu s-a ținut seama de faptul că prin H.G. nr. 1356/2001 au fost inventariate

bunurile din domeniul public al județului Neamț și al unităților administrativ

teritoriale din acest județ, iar rețelele de apă din municipiul Piatra-Neamț

s-a stabilit că aparțin domeniului public al județului Neamț.

H.G. nr. 1591/2002, în art. 3 pct. 3.30,

a definit sistemul public de alimentare cu apă potabilă, dar și sistemul de

canalizare (în art. 3 pct. 3.31) și definițiile se referă și la terenurile

aferente construcțiilor, instalațiilor tehnologie și altor dotări specifice,

iar Legea nr. 213/1998 la pct. II din anexă prevede că „rețelele de alimentare

cu apă, precum și instalațiile, construcțiile și terenurile aferente acestora

fac parte din domeniul public al județului”.

De altfel, recurenta a solicitat

instanței să se stabilească apartenența terenurilor aferente rețelei de apă la

domeniul public al municipiului Piatra Neamț, dar acțiunea a fost respinsă prin

sentința civilă nr. 351 din 7 aprilie 2006 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 754/2006 a Curții de Apel Suceava.

În aceste condiții, în care și

excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1356/2001 a fost respinsă, soluția instanței de fond cu privire la anularea plății sumei reprezentând taxă pentru lipsă

folosință teren a fost dată cu respectarea prevederilor legale.

neregularitățile procedurale invocate, se poate observa că raportul de

expertiză a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, iar suplimentul

la raportul de expertiză nu este nul, pentru că nu era necesară citarea, din

nou, a părților.

Criticile referitoare la nelegala

compunere a completului care a soluționat cererea de suspendarea la 6 decembrie

2005 nu pot fi analizate în prezenta cauză având în vedere că împotriva acelei

încheieri s-a declarat recurs, care a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr.

1598 din 4 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Referitor la critica privind

confundarea celor două decizii de impunere, având în vedere că acțiunea a fost

admisă numai în parte, reclamanta putea invoca neanularea celei de-a doua

decizii de impunere (decizia nr. 3817 din 1 martie 2005) dar nu recurenta.

de judecată s-a făcut ca urmare a anulării actelor administrativ - fiscale

emise de recurentă și nu pentru că a fost efectuată inspecția fiscală, ci

pentru că raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere au fost emise cu

nerespectarea legii.

Apreciind că soluția instanței de

fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art.

20 alin. (3) C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.L. –

D.T.I. a Municipiului Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr. 77 din 4

aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2010.