ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4274/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin cererea de revizuire promovată la 31

octombrie 2008 revizuentul Primarul municipiului Iași a solicitat revizuirea

Deciziei nr. 75 din 7 mai 2008 a Curții de Apel Iași, prin care acesta a fost

obligat să-i restituie reclamantei L.T. imobilul situat în Iași, str. S.,

compus din teren și construcții, identificate conform raportului de expertiză

tehnică ing. A.C. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., în sensul că s-au descoperit înscrisuri noi care nu au fost avute în

vedere la efectuarea expertizei și din care rezultă imposibilitatea punerii în

executare, în integralitate, a deciziei civile pronunțate în baza acestei

expertize.

Prin Decizia nr. 12

din 23 ianuarie 2009 Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins cererea de

revizuire, reținând că în speță revizuenta a invocat drept înscrisuri noi

Deciziile nr. 121 și 124 din 31 martie 1981 de preluare a imobilelor din strada

T., precum și schițele acestora, a căror existență a fost descoperită ulterior

în arhiva Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și Privat și care au

fost comunicate la 01 octombrie 2008 compartimentului de aplicare a Legii nr.

10/2001 din cadrul Serviciului juridic al primăriei. Aceste înscrisuri, deși

existau la data pronunțării hotărârii, nu au fost prezentate instanței și nici

invocate cu ocazia efectuării expertizei, iar omisiunea de a le depune la dosar

din lipsa de diligență a revizuentei nu realizează condiția imposibilității

prezentării lor la epoca judecării cauzei, deoarece actele s-au aflat permanent

la dispoziția revizuentei. De asemenea, expertiza de identificare nu a fost

contestată de pârât, care ar fi putut la acel moment să-și verifice arhiva în

privința vecinătăților și să studieze documentația cu privire la acel aspect care

implica și actele pretins a fi noi. Pe cale de consecință, culpa revizuentei nu

poate avea semnificația juridică a imposibilității înfățișării înscrisurilor

dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, care necesită dovedirea forței

majore și nu neglijența părții revizuente.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata L.T., solicitând casarea

hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

În motivarea recursului a susținut că instanța de fond a soluționat cauza fără

a se pronunța asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în

sensul că la data soluționării cererii de revizuire nu mai deținea drepturi sau

calitatea de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, deoarece a vândut,

la 25 ianuarie 2008, numitului Z.I. toate drepturile sale succesorale ce

decurgeau din calitatea de succesoare a defuncților S.I. și S.R., cu privire la

imobilul în litigiu.

A susținut, de

asemenea, că avocatul P.L.G., care a reprezentat-o pe recurenta-intimată cu

ocazia judecării cererii de revizuire, nu a avut mandat din partea acesteia sau

a mandatarului convențional P.L., astfel încât renunțarea de către avocat la

susținerea excepției lipsei calității procesuale a intimatei apare ca nelegală.

Totodată, instanța a încălcat dispozițiile art. 129 C. proc. civ.,

neintroducând în cauză titularul dreptului dedus judecății. Astfel, au fost

încălcate cerințele legale privind identitatea dintre titularul dreptului și

persoana care figurează ca parte în proces.

Analizând recursul

intimatei în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte îl va

respinge ca lipsit de interes, pentru considerentele ce succed:

Una din condițiile de

exercițiu al acțiunii civile este condiția interesului.

Reclamantul trebuie

să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiunea civilă. Această

condiție trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, deci

nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul

procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta din formele procedurale

care alcătuiesc conținutul acțiunii (cereri, excepții, exercitarea căilor de

atac, executare silită, etc.).

Pentru utilizarea

unei căi de atac (ordinare sau extraordinare) este necesar ca partea să

justifice un interes în modificarea hotărârii atacate. Calitatea de parte în

proces nu este suficientă pentru promovarea căii de atac. Cel care a avut

câștig de cauză, neputând demonstra drepturile ce i-au fost lezate prin

hotărâre, nu poate nici folosi calea de atac prevăzută de lege.

În cauza de față

recurenta L.T. nu poate dovedi existența unui asemenea interes, din moment ce

Curtea de Apel Iași a respins cererea de revizuire prin care se încerca

reformarea Deciziei civile nr. 75 din 7 mai 2008. Prin această din urmă decizie

a fost admis apelul reclamantei L.T. împotriva Sentinței civile nr. 343 din 23

martie 2005 a Tribunalului Iași, ce a fost schimbată în tot. Pe fond a fost

admisă contestația reclamantei împotriva Dispoziției nr. 6025 din 24 mai 2004 a

Primarului municipiului Iași, fiind obligat acesta din urmă să restituie

reclamantei imobilul situat în Iași, str. S.

Așadar, respingerea

cererii de revizuire formulată împotriva deciziei pronunțate în apel de Curtea

de Apel Iași nu-i lezează reclamantei niciun drept, astfel încât în exercitarea

recursului de față nu poate justifica niciun interes.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte nu va mai analiza criticile formulate de intimată în

recurs, neavând relevanță contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor

succesorale sau lipsa calității de reprezentant a avocatului intimatei.

În raport de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ. va respinge ca lipsit de interes recursul,

cu consecința menținerii ca legală a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de

interes recursul declarat de intimata L.T. împotriva Deciziei civile nr. 12 din

23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN