ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4274/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea de revizuire promovată la 31 octombrie 2008 revizuentul Primarul municipiului Iași a solicitat revizuirea Deciziei nr. 75 din 7 mai 2008 a Curții de Apel Iași, prin care acesta a fost obligat să-i restituie reclamantei L.T. imobilul situat în Iași, str. S., compus din teren și construcții, identificate conform raportului de expertiză tehnică ing. A.C. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că s-au descoperit înscrisuri noi care nu au fost avute în vedere la efectuarea expertizei și din care rezultă imposibilitatea punerii în executare, în integralitate, a deciziei civile pronunțate în baza acestei expertize.

Prin Decizia nr. 12 din 23 ianuarie 2009 Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins cererea de revizuire, reținând că în speță revizuenta a invocat drept înscrisuri noi Deciziile nr. 121 și 124 din 31 martie 1981 de preluare a imobilelor din strada T., precum și schițele acestora, a căror existență a fost descoperită ulterior în arhiva Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și Privat și care au fost comunicate la 01 octombrie 2008 compartimentului de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Serviciului juridic al primăriei. Aceste înscrisuri, deși existau la data pronunțării hotărârii, nu au fost prezentate instanței și nici invocate cu ocazia efectuării expertizei, iar omisiunea de a le depune la dosar din lipsa de diligență a revizuentei nu realizează condiția imposibilității prezentării lor la epoca judecării cauzei, deoarece actele s-au aflat permanent la dispoziția revizuentei.

De asemenea, expertiza de identificare nu a fost contestată de pârât, care ar fi putut la acel moment să-și verifice arhiva în privința vecinătăților și să studieze documentația cu privire la acel aspect care implica și actele pretins a fi noi. Pe cale de consecință, culpa revizuentei nu poate avea semnificația juridică a imposibilității înfățișării înscrisurilor dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, care necesită dovedirea forței majore și nu neglijența părții revizuente. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata L.T., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

În motivarea recursului a susținut că instanța de fond a soluționat cauza fără a se pronunța asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în sensul că la data soluționării cererii de revizuire nu mai deținea drepturi sau calitatea de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, deoarece a vândut, la 25 ianuarie 2008, numitului Z.I. toate drepturile sale succesorale ce decurgeau din calitatea de succesoare a defuncților S.I. și S.R., cu privire la imobilul în litigiu. A susținut, de asemenea, că avocatul P.L.G., care a reprezentat-o pe recurenta-intimată cu ocazia judecării cererii de revizuire, nu a avut mandat din partea acesteia sau a mandatarului convențional P.L., astfel încât renunțarea de către avocat la susținerea excepției lipsei calității procesuale a intimatei apare ca nelegală.

Totodată, instanța a încălcat dispozițiile art. 129 C. proc. civ., neintroducând în cauză titularul dreptului dedus judecății. Astfel, au fost încălcate cerințele legale privind identitatea dintre titularul dreptului și persoana care figurează ca parte în proces. Analizând recursul intimatei în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca lipsit de interes, pentru considerentele ce succed: Una din condițiile de exercițiu al acțiunii civile este condiția interesului. Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiunea civilă. Această condiție trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, deci nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executare silită, etc.).

Pentru utilizarea unei căi de atac (ordinare sau extraordinare) este necesar ca partea să justifice un interes în modificarea hotărârii atacate. Calitatea de parte în proces nu este suficientă pentru promovarea căii de atac. Cel care a avut câștig de cauză, neputând demonstra drepturile ce i-au fost lezate prin hotărâre, nu poate nici folosi calea de atac prevăzută de lege. În cauza de față recurenta L.T. nu poate dovedi existența unui asemenea interes, din moment ce Curtea de Apel Iași a respins cererea de revizuire prin care se încerca reformarea Deciziei civile nr. 75 din 7 mai 2008. Prin această din urmă decizie a fost admis apelul reclamantei L.T. împotriva Sentinței civile nr. 343 din 23 martie 2005 a Tribunalului Iași, ce a fost schimbată în tot.

Pe fond a fost admisă contestația reclamantei împotriva Dispoziției nr. 6025 din 24 mai 2004 a Primarului municipiului Iași, fiind obligat acesta din urmă să restituie reclamantei imobilul situat în Iași, str. S. Așadar, respingerea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei pronunțate în apel de Curtea de Apel Iași nu-i lezează reclamantei niciun drept, astfel încât în exercitarea recursului de față nu poate justifica niciun interes. Pentru aceste considerente, Înalta Curte nu va mai analiza criticile formulate de intimată în recurs, neavând relevanță contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale sau lipsa calității de reprezentant a avocatului intimatei. În raport de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ. va respinge ca lipsit de interes recursul, cu consecința menținerii ca legală a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de intimata L.T. împotriva Deciziei civile nr. 12 din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN