ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5710/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați reclamanta J.M.D. a solicitat să se dispună anularea măsurii eliberării din funcția publică de director al Centrului Județean Brăila - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, așa cum a fost dispusă prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că actul administrativ - Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008 - emis de directorul general al APIA, este lovită de nulitate, întrucât măsura eliberării din funcția publică de conducere și numirea într-o funcție de execuție cu acceptul său nu este justificată deoarece Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu a fost supusă reorganizării și cu atât mai puțin Centrele Județene APIA, astfel încât măsurile dispuse nu au suport legal.

S-a mai arătat că emitentul actului nu a inserat în conținutul acestuia motivele de fapt și de drept care au stat la baza reducerii de posturi. Curtea de Apel Galați prin Sentința nr. 54 din 3 martie 2009 a respins ca nefondată acțiunea cu motivarea ca măsura eliberării din funcție a reclamantei a fost pe deplin justificată de modificările structurale și funcționale ale instituției în care și-a desfășurat activitatea. Împotriva Sentinței nr. 54 din 3 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați a declarat recurs reclamanta J.M.D. Prin Decizia nr. 565 din 4 februarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta J.M.D., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivarea că hotărârea nu prezintă argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei.

În rejudecare cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1180/44/2010. Prin Sentința nr. 274 din 22 decembrie 2010 Curtea a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, privind acordarea preavizului și eliberarea din funcția publică de director a reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008 emisă de directorul general al APIA, reclamantei i s-a acordat un preaviz în perioada 18 aprilie 2008 - 17 mai 2008 cu mențiunea că la data expirării termenului de preaviz va fi eliberată din funcția publică de director. S-a mai reținut că reclamantei nu i s-a comunicat nici un act administrativ în afară de cel contestat.

A mai reținut instanța că decizia a cărei anulare s-a solicitat nu cuprinde motivele care au determinat adoptarea măsurii de eliberare din funcție iar indicarea dispozițiilor art. 37 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) alin. (5), alin. (7) și alin. (4) din Legea nr. 188/1999 nu este de natură a conferi acestuia un caracter legal. Concluzionând, instanța a apreciat că motivarea în drept a deciziei nu corespunde exigențelor legale. Prin cererea de completare a sentinței nr. 274 din 22 decembrie 2010 intimata-reclamantă a solicitat să se dispună reintegrarea în funcția publică de conducere deținută anterior măsurii eliberării din funcția publică de director al Centrului Județean APIA Brăila, așa cum a fost ea dispusă prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2006 - emisă de directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În motivarea cererii intimata-reclamantă a susținut că prin cererea precizatoare a solicitat să se dispună reintegrarea în funcția publică deținută anterior emiterii actului administrativ contestat iar instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării referitoare la reintegrare. Prin Sentința nr. 35 din 8 februarie 2011, instanța a admis cererea de completare a sentinței nr. 274 din 22 decembrie 2010 și a dispus completarea dispozitivului sentinței precizate, în sensul că dispune și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior. Împotriva Sentinței nr. 35 din 8 februarie 2011, Sentinței nr. 274 din 22 decembrie 2010 și a încheierii din 21 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Galați a declarat recurs Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În motivarea recursului formulat împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2010 și a Sentinței civile nr. 274 din 22 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1180/44/2010, recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a susținut în esență că instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantei fără a prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile pârâtei privind această excepție, astfel că au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind nelegală decizia atacată întrucât nu ar fi motivată, reducerea funcției publice de director fiind justificată de modificarea atribuțiilor postului în proporție de peste 50% precum și a condițiilor specifice de ocupare a acestei funcții, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (3) din H.G.

nr. 1344/2007. Consideră recurenta că soluția instanței de fond nu este motivată și în consecință apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 261 C. proc. civ. ceea ce atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu se precizează care dispoziții legale au fost încălcate de emitentul actului administrativ. Totodată, recurenta precizează că intimata-reclamantă deține funcția publică de director executiv adjunct în cadrul Centrului Județean APIA Brăila începând cu data de 2 iulie 2010. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 35 din 8 februarie 2011, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit a fost admisă cererea de completare a dispozitivului și s-a dispus reintegrarea intimatei-reclamante în funcția deținută anterior, întrucât cererea precizatoare a reclamantei nu i-a fost comunicată, fiind încălcate dispozițiile art. 132 C. proc. civ., iar soluția instanței privind admiterea acestei cereri de reintegrare este nemotivată, iar funcția respectivă nu mai există în organigramă. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ. Analizând sentințele atacate și încheierea din data de 21 decembrie 2010 prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate și urmează a fi admise având în vedere următoarele considerente: Prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008 directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a dispus acordarea preavizului în perioada 18 aprilie 2008 - 17 mai 2008, urmând ca J.M.D. să fie eliberată din funcția publică de director la data expirării acestuia. În preambulul deciziei au fost invocate prevederile Regulamentului-cadrul de organizare și funcționare al Centrelor Județene APIA aprobat prin Decizia nr. 75 din 15 ianuarie 2008 precum și dispozițiile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5), alin. (7) și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată; având în vedere reorganizarea APIA și a centrelor județene.

Anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 89/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală, recurenta-pârâtă a funcționat ca o instituție publică în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, având în subordine un număr de 42 sucursale județene, fără personalitate juridică, conduse de către directori potrivit organigramei și statului de funcțiuni. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 93/2008 privind aprobarea O.U.G.

nr. 89/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2004 au fost modificate prevederile art. 41 alin. (2) și (3) din Legea nr. 1/2004, potrivit cărora centrele județene sunt conduse de directori executivi, care au calitatea de ordonatori terțiari de credite, pentru fondurile de la bugetul de stat, cu excepția cheltuielilor prefinanțate și cofinanțate prin schemele de plată FEGA și schemele de plată FEADR, astfel că a fost modificată atât structura organizatorică a APIA cât și a centrelor județene. Urmare a reorganizării instituției efectuate în baza O.U.G.

nr. 89/2008 aprobată și modificată prin Legea nr. 93/2008, postul de director a fost desființat înființându-se funcția publică de director executiv al centrului județean, ale cărui atribuții depășesc cu mai mult de 50% pe cele ale foștilor directori, având în vedere diversitatea și complexitatea acestora, ca urmare a transformărilor sucursalelor județene fără personalitate juridică, în centre județene cu personalitate juridică, cât și a faptului că noua funcție de director executiv, având și calitate de ordonator terțiar de credite, presupune îndeplinirea tuturor atribuțiilor legale privind derularea operațiunilor financiare, angajarea și utilizarea creditelor bugetare conform destinațiilor aprobate, răspunzând potrivit legii de angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate.

Aceste modificări ale atribuției postului de director în proporție de peste 50% ca urmare a modificărilor legislative mai sus prezentate, precum și a condițiilor specifice de ocupare a noii funcții publice de director executiv au determinat emiterea Deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008 privind acordarea preavizului intimatei-reclamante, în cauză fiind îndeplinite condițiile art. 99 alin. (1) lit. b) și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată privind reducerea funcției publice de director. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod eronat s-a reținut prin sentința atacată că actul administrativ nu ar fi fost motivat, având în vedere temeiurile legale în baza cărora acesta a fost emis cât și faptul că acesta conținea elementele de fapt și de drept necesare evaluării efectelor acestuia asupra persoanei căreia i s-a adresat.

Pe de altă parte, se constată că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond nu a analizat legalitatea deciziei atacate în raport cu dispozițiile legale invocate drept temei legal, respectiv nu a analizat susținerile și argumentele autorității pârâte cu privire la îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) și alin. (7) referitor la reducerea personalului ca urmare a reorganizării, a obligației de punere la dispoziție a unui post vacant în cadrul instituției, respectiv la prioritatea ocupării unei funcții vacante și art. 100 alin. (4) referitor la reducerea postului, din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 35 din 8 februarie 2011 prin care a fost admisă cererea intimatei-reclamante de completare a sentinței nr. 274 din 22 decembrie 2010 și s-a dispus completarea dispozitivului acesteia prin dispunerea reintegrării reclamantei în funcția deținută anterior, Înalta Curte constată că acesta este fondat având în vedere soluția de admitere a recursului formulat împotriva sentinței a cărei completare s-a solicitat cât și faptul că reintegrarea nu poate fi dispusă într-o funcție publică care a fost desființată. Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept Înalta Curte, reținând că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. va admite recursurile formulate și va modifica hotărârile recurate în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată și cererea de completare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Încheierii din 21 decembrie 201o și a Sentinței nr. 274 din 22 decembrie 2010 și a Sentinței nr. 35 din 8 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârile recurate, Sentința nr. 274 din 22 decembrie 2010 și Sentința nr. 35 din 8 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată și cererea de completare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.