ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5710/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați reclamanta J.M.D. a solicitat să se dispună anularea măsurii

eliberării din funcția publică de director al Centrului Județean Brăila -

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, așa cum a fost dispusă prin

Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de directorul general al Agenției de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că actul administrativ - Decizia nr. 739 din 18 aprilie

2008 - emis de directorul general al APIA, este lovită de nulitate, întrucât

măsura eliberării din funcția publică de conducere și numirea într-o funcție de

execuție cu acceptul său nu este justificată deoarece Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură nu a fost supusă reorganizării și cu atât mai

puțin Centrele Județene APIA, astfel încât măsurile dispuse nu au suport legal.

S-a mai arătat că

emitentul actului nu a inserat în conținutul acestuia motivele de fapt și de

drept care au stat la baza reducerii de posturi.

Curtea de Apel Galați

prin Sentința nr. 54 din 3 martie 2009 a respins ca nefondată acțiunea cu

motivarea ca măsura eliberării din funcție a reclamantei a fost pe deplin

justificată de modificările structurale și funcționale ale instituției în care

și-a desfășurat activitatea.

Împotriva Sentinței

nr. 54 din 3 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați a declarat recurs

reclamanta J.M.D.

Prin Decizia nr. 565

din 4 februarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de reclamanta J.M.D., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, motivarea că hotărârea nu prezintă argumentele

pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei.

În rejudecare cauza a

fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1180/44/2010.

Prin Sentința nr. 274

din 22 decembrie 2010 Curtea a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea

Deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008, emisă de Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură, privind acordarea preavizului și eliberarea din funcția

publică de director a reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că prin Decizia nr. 739 din 18 aprilie 2008

emisă de directorul general al APIA, reclamantei i s-a acordat un preaviz în

perioada 18 aprilie 2008 - 17 mai 2008 cu mențiunea că la data expirării

termenului de preaviz va fi eliberată din funcția publică de director. S-a mai

reținut că reclamantei nu i s-a comunicat nici un act administrativ în afară de

cel contestat.

A mai reținut

instanța că decizia a cărei anulare s-a solicitat nu cuprinde motivele care au

determinat adoptarea măsurii de eliberare din funcție iar indicarea

dispozițiilor art. 37 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) alin. (5),

alin. (7) și alin. (4) din Legea nr. 188/1999 nu este de natură a conferi

acestuia un caracter legal.

Concluzionând,

instanța a apreciat că motivarea în drept a deciziei nu corespunde exigențelor

legale.

Prin cererea de

completare a sentinței nr. 274 din 22 decembrie 2010 intimata-reclamantă a

solicitat să se dispună reintegrarea în funcția publică de conducere deținută

anterior măsurii eliberării din funcția publică de director al Centrului

Județean APIA Brăila, așa cum a fost ea dispusă prin Decizia nr. 739 din 18

aprilie 2006 - emisă de directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură.

În motivarea cererii

intimata-reclamantă a susținut că prin cererea precizatoare a solicitat să se

dispună reintegrarea în funcția publică deținută anterior emiterii actului

administrativ contestat iar instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării

referitoare la reintegrare.

Prin Sentința nr. 35

din 8 februarie 2011, instanța a admis cererea de completare a sentinței nr.

274 din 22 decembrie 2010 și a dispus completarea dispozitivului sentinței

precizate, în sensul că dispune și reintegrarea reclamantului în funcția

deținută anterior.

Împotriva Sentinței

nr. 35 din 8 februarie 2011, Sentinței nr. 274 din 22 decembrie 2010 și a

încheierii din 21 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Galați a declarat

recurs Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În motivarea

recursului formulat împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2010 și a

Sentinței civile nr. 274 din 22 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel

Galați în dosarul nr. 1180/44/2010, recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură (APIA) a susținut în esență că instanța de fond

a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantei fără a prezenta

argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile pârâtei privind această

excepție, astfel că au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) C. proc.

civ.

Pe fondul cauzei,

recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind

nelegală decizia atacată întrucât nu ar fi motivată, reducerea funcției publice

de director fiind justificată de modificarea atribuțiilor postului în proporție

de peste 50% precum și a condițiilor specifice de ocupare a acestei funcții, în

cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007.

Consideră recurenta

că soluția instanței de fond nu este motivată și în consecință apreciază că au

fost încălcate dispozițiile art. 261 C. proc. civ. ceea ce atrage nulitatea

hotărârii în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu se

precizează care dispoziții legale au fost încălcate de emitentul actului

administrativ.

Totodată, recurenta

precizează că intimata-reclamantă deține funcția publică de director executiv

adjunct în cadrul Centrului Județean APIA Brăila începând cu data de 2 iulie

2010.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 35 din 8 februarie 2011,

recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit a fost admisă cererea de

completare a dispozitivului și s-a dispus reintegrarea intimatei-reclamante în

funcția deținută anterior, întrucât cererea precizatoare a reclamantei nu i-a

fost comunicată, fiind încălcate dispozițiile art. 132 C. proc. civ., iar

soluția instanței privind admiterea acestei cereri de reintegrare este

nemotivată, iar funcția respectivă nu mai există în organigramă.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ.

Analizând sentințele

atacate și încheierea din data de 21 decembrie 2010 prin prisma criticilor

formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt

fondate și urmează a fi admise având în vedere următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 739

din 18 aprilie 2008 directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură a dispus acordarea preavizului în perioada 18 aprilie 2008 -

17 mai 2008, urmând ca J.M.D. să fie eliberată din funcția publică de director

la data expirării acestuia.

În preambulul

deciziei au fost invocate prevederile Regulamentului-cadrul de organizare și

funcționare al Centrelor Județene APIA aprobat prin Decizia nr. 75 din 15

ianuarie 2008 precum și dispozițiile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit.

b), alin. (3), alin. (5), alin. (7) și art. 100 alin. (4) din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată; având în vedere

reorganizarea APIA și a centrelor județene.

Anterior intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 89/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală,

recurenta-pârâtă a funcționat ca o instituție publică în subordinea

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu personalitate

juridică, având în subordine un număr de 42 sucursale județene, fără

personalitate juridică, conduse de către directori potrivit organigramei și

statului de funcțiuni.

Prin intrarea în

vigoare a Legii nr. 93/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 89/2007 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 1/2004 au fost modificate prevederile art.

41 alin. (2) și (3) din Legea nr. 1/2004, potrivit cărora centrele județene

sunt conduse de directori executivi, care au calitatea de ordonatori terțiari

de credite, pentru fondurile de la bugetul de stat, cu excepția cheltuielilor

prefinanțate și cofinanțate prin schemele de plată FEGA și schemele de plată

FEADR, astfel că a fost modificată atât structura organizatorică a APIA cât și

a centrelor județene.

Urmare a

reorganizării instituției efectuate în baza O.U.G. nr. 89/2008 aprobată și

modificată prin Legea nr. 93/2008, postul de director a fost desființat

înființându-se funcția publică de director executiv al centrului județean, ale

cărui atribuții depășesc cu mai mult de 50% pe cele ale foștilor directori,

având în vedere diversitatea și complexitatea acestora, ca urmare a

transformărilor sucursalelor județene fără personalitate juridică, în centre

județene cu personalitate juridică, cât și a faptului că noua funcție de

director executiv, având și calitate de ordonator terțiar de credite, presupune

îndeplinirea tuturor atribuțiilor legale privind derularea operațiunilor financiare,

angajarea și utilizarea creditelor bugetare conform destinațiilor aprobate,

răspunzând potrivit legii de angajarea, lichidarea și ordonanțarea

cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate.

Aceste modificări ale

atribuției postului de director în proporție de peste 50% ca urmare a

modificărilor legislative mai sus prezentate, precum și a condițiilor specifice

de ocupare a noii funcții publice de director executiv au determinat emiterea

Deciziei nr. 739 din 18 aprilie 2008 privind acordarea preavizului

intimatei-reclamante, în cauză fiind îndeplinite condițiile art. 99 alin. (1)

lit. b) și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici republicată privind reducerea funcției publice de

director.

Astfel fiind,

instanța de control judiciar constată că în mod eronat s-a reținut prin

sentința atacată că actul administrativ nu ar fi fost motivat, având în vedere

temeiurile legale în baza cărora acesta a fost emis cât și faptul că acesta

conținea elementele de fapt și de drept necesare evaluării efectelor acestuia

asupra persoanei căreia i s-a adresat.

Pe de altă parte, se

constată că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală întrucât instanța

de fond nu a analizat legalitatea deciziei atacate în raport cu dispozițiile

legale invocate drept temei legal, respectiv nu a analizat susținerile și

argumentele autorității pârâte cu privire la îndeplinirea condițiilor legale

prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) și alin. (7)

referitor la reducerea personalului ca urmare a reorganizării, a obligației de

punere la dispoziție a unui post vacant în cadrul instituției, respectiv la

prioritatea ocupării unei funcții vacante și art. 100 alin. (4) referitor la

reducerea postului, din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește

recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 35 din 8 februarie 2011 prin

care a fost admisă cererea intimatei-reclamante de completare a sentinței nr.

274 din 22 decembrie 2010 și s-a dispus completarea dispozitivului acesteia

prin dispunerea reintegrării reclamantei în funcția deținută anterior, Înalta

Curte constată că acesta este fondat având în vedere soluția de admitere a

recursului formulat împotriva sentinței a cărei completare s-a solicitat cât și

faptul că reintegrarea nu poate fi dispusă într-o funcție publică care a fost

desființată.

Având în vedere toate

aceste considerente de fapt și de drept Înalta Curte, reținând că hotărârile

atacate sunt nelegale și netemeinice, în cauză fiind incidente dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) -

(3) C. proc. civ. va admite recursurile formulate și va modifica hotărârile

recurate în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată și cererea

de completare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile

declarate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva

Încheierii din 21 decembrie 201o și a Sentinței nr. 274 din 22 decembrie 2010

și a Sentinței nr. 35 din 8 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârile recurate, Sentința nr. 274 din

22 decembrie 2010 și Sentința nr. 35 din 8 februarie 2011 pronunțate de Curtea

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că

respinge acțiunea ca nefondată și cererea de completare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.