ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3501/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în

conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 reclamantul a solicitat

suspendarea executării Ordinului nr. 2166 din 9 octombrie 2009 emis de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus

revocarea mandatului său de Director coordonator al Centrului Județean al

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Vrancea.

In motivarea acțiunii sale, reclamantul

a susținut că revocarea sa din funcție este nelegală deoarece a survenit la mai

puțin de un an de la numirea sa iar noii indicatori de performanță au fost deja

asumați prin contractul de management, astfel încât nu s-a schimbat nimic în

structura postului. Pe de alta parte, a considerat că este bine justificată

cererea sa prin aceea că există o puternică îndoială asupra legalității actului

criticat, atâta vreme cât se tinde, ca în mod unilateral, să fie desființat un

contract de factură bilaterală.

In ceea ce privește paguba, aceasta

constă în imposibilitatea exercitării funcției câștigate prin numire directă,

și în cele din urmă în privarea de drepturile salariale cuvenite.

În dovedirea susținerilor sale, s-a

folosit de proba cu înscrisuri. Acesta a depus la dosarul cauzei cererea

adresată M.A.P.D.R. prin care a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile,

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A mai depus reclamantul la dosarul

cauzei ordinul contestat din care rezultă că s-a dispus revocarea mandatului

său.

Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a

solicitat respingerea cererii, justificat de împrejurarea că reclamantul nu a

făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru a solicita suspendarea

executării.

Prin sentința civilă nr. 245 din 10

noiembrie 2009 a admis cererea de suspendare a executării ordinului nr. 2166

din 9 octombrie 2009 formulată de reclamant și a dispus suspendarea efectelor

Ordinului nr. 2166 din 9 octombrie 2009 emis de a Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut că reclamantul a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

Astfel, în privința cazului bine

justificat, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 îl definește ca

fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. La aceasta se

pot adăuga natura propriu-zisă a măsurii dispuse, conduita ulterioară a

destinatarului actului precum și posibilele efecte asupra unor raporturi

juridice conexe.

În cauza dedusă judecății, fără a

prejudicia fondul, curtea a constatat că există puternice îndoieli cu privire

la legalitatea actului administrativ contestat, pornind chiar de la premisa

posibilității revocării unilaterale a unui contract bilateral așa cum este

contractul intervenit între reclamant și autoritatea pârâtă.

În privința pagubei iminente,

afectarea dreptului la muncă al reclamantului precum și imposibilitatea

obținerii veniturilor salariale din funcția deținută pot fi considerate de

natură a-i produce reclamantului un prejudiciu viitor și sigur.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul pârât a invocat lipsa de

obiect a cererii susținând că prima instanță în mod greșit a admis cererea și a

procedat la suspendarea executării actului administrativ contestat, întrucât

pretenția dedusă judecății este lipsită de obiect atâta timp cât actul de

eliberare din funcție a ajuns la termen anterior pronunțării și chiar

introducerii acțiunii.

Pe fond a arătat că reclamanta nu a

făcut dovada îndeplinii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Curtea, analizând actele și lucrările

dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, constată următoarele:

invocată, aceea a lipsei de obiect Înalta Curte constată că această excepție

este neîntemeiată, întrucât suspendarea se referă nu doar la situația în care

un act produce efecte succesive ci și la situația în care consecințele unui act

se întind în timp pe o durată nedeterminată.

hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Este incontestabil faptul că

suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de

protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la

momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o

măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe

regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată

reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt

definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Îndeplinirea respectivelor condiții se

analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza

împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea

trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de

care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii

unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

In speță, contrar susținerilor

recurentului, prevederile O.U.G. nr. 105/2009, care au preluat soluțiile

juridice cuprinse în O.U.G. nr. 37/2009, au fost declarate neconstituționale

prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională reținând,

între altele, că modalitatea de reglementare a funcției publice și a actului de

numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze, de natură a

afecta statutul juridic al unor funcționari de conducere din sfera serviciilor

publice deconcentrate.

Or, această împrejurare este de natură

a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului subsecvent emis în

baza respectivului act normativ, alături de celelalte aspecte de aparentă nelegalitate

indicate de reclamant și reținute de prima instanță, astfel încât susținerile

recurentului circumscrise neîndeplinirii condiției cazului bine justificat nu

pot fi primite.

Nejustificate sunt și susținerile

acestuia cu privire la neîndeplinirea condiției privind iminența pagubei,

întrucât prin desființarea funcției publice de conducere se produce un

prejudiciu material și previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură

salarială ale funcționarului public eliberat din funcție, precum și o posibilă

perturbare gravă a funcționării respectivului serviciu public.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.

245 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 iunie 2010.