ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2010

Prin Sentința nr. 112

din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

a respins acțiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca obiect suspendarea executării Ordinului

din 27 noiembrie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte, prin care s-a dispus

suspendarea mandatului său de Director coordonator adjunct al Direcției pentru agricultură

și dezvoltare rurală Vrancea.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, că raportat la dispozițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004 reclamantul era ținut să dovedească îndeplinirea cumulativă

a condițiilor impuse de către legiuitor; or, în cauza dedusă judecății, reclamantul

nici nu a invocat existența condițiilor legale și, implicit, nu a făcut nicio dovadă

în sensul existenței acestora.

reclamant împotriva Sentinței nr. 112 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal pentru motivele prevăzute

de art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că

sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, pentru suspendarea Ordinului nr. 3072 din 27

noiembrie 2009.

Cele două condiții au

fost invocate și dezvoltate în motivele cererii de chemare în judecată și cu ocazia

concluziilor orale în fața instanței.

Astfel, s-a arătat că

ordinul de suspendare cuprinde mențiunea unei hotărâri judecătorești în care recurentul

nu a fost parte.

Același complet de judecată

a pronunțat Sentința nr. 251 din 17 noiembrie 2009, hotărâre care a stat la baza

suspendării Ordinului nr. 3072/2009, de unde rezultă că în două situații identice,

aceeași instanță a pronunțat două hotărâri contradictorii.

Recurentul a indicat faptul

că atâta timp cât nu s-a dispus anularea examenului și a rezultatelor în urma cărora

a promovat examenul pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct, există

un caz bine justificat de solicitare a suspendării măsurii.

Deoarece din luna decembrie

recurentul nu a mai fost remunerat pentru funcția pe care o ocupa, există și o pagubă

actuală, nu numai una iminentă și viitoare.

de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Intimatul solicită respingerea

recursului ca nefondat.

Simpla contestare a actului

administrativ nu constituie, prin ea însăși, motiv de îndoială serioasă relativ

la legalitate.

Ordinul a cărui suspendare

s-a solicitat a fost emis în baza Sentinței nr. 251 din 17 noiembrie 2009, întrucât

prin aceasta s-a admis cererea de suspendare formulată de persoana care a ocupat

postul înaintea recurentului.

Chiar și în ipoteza în

care ordinul prin care s-au suspendat prevederile ordinului de numire în funcție

n-ar fi fost emis în baza unei hotărâri judecătorești, cât timp recurentul a ocupat

poziția în baza O.U.G. nr. 105/ 2009 care a fost declarată neconstituțională.

Recurentul nu a administrat

nicio dovadă în fața instanței de fond în susținerea pretenției, iar invocarea direct

în recurs este inadmisibilă.

II. Considerentele instanței

de recurs.

noiembrie 2009, recurentul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct

– domeniul economic în cadrul D.A.D.R. Vrancea, în temeiul O.U.G. nr. 105/2009.

Prin Ordinul din 27

noiembrie 2009 s-a dispus suspendarea prevederilor Ordinului din 2 noiembrie 2009

până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a Ordinului din 9 octombrie 2009

ce-l privește pe numitul B.M.G.

Din actele dosarului rezultă

că dl.B.M.G. a fost revocat din funcția de director coordonator adjunct – domeniul

economic în cadrul D.A.D.R. Vrancea, iar pe postul său a fost numit recurentul-reclamant

din prezenta cauză, dl. C.A.l.

Prin Sentința nr. 251

din 17 noiembrie 2009, dl.B.M.G. a obținut suspendarea executării Ordinului nr.

2399 din 9 octombrie 2009 până la soluționarea pe fond a cauzei.

În mod firesc, consecința

suspendării executării Ordinului din 9 octombrie 2009 este cea a repunerii lui B.M.G.

în funcția de director coordonator adjunct.

cazul bine justificat, se constată că în speță nu este îndeplinit, nefiind demonstrată

îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ.

Chiar dacă Ordinul

nr. 3072/2009 este întemeiat pe dispozițiile unei hotărâri judecătorești la care

recurentul nu a fost parte, efectele acesteia se răsfrâng asupra postului de director

coordonator adjunct, pe care numitul B.M.G. l-a ocupat anterior recurentului.

Din acest motiv, împrejurarea

că nu s-a dispus anularea concursului câștigat de către recurent și existența unor

hotărâri contradictorii, nu interesează din punctul de vedere al analizei condiției

cazului bine justificat.

Această analiză se va

face numai cu ocazia soluționării fondului cererii și nu pe calea sumară a aparenței

dreptului ce este cercetată în prezenta cauză.

condiție impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

nu poate decurge, astfel cum afirmă recurentul, din existența unei pagube actuale,

a neplății salariului pentru funcția de director coordonator adjunct.

Recurentul avea obligația

să demonstreze că prejudiciul este nesusceptibil de a fi reparat ulterior.

Dimpotrivă, diferența

de salariu nu reprezintă o pagubă iminentă și, prin urmare, nu reprezintă un motiv

suficient și concludent pentru a se considera că este îndeplinită condiția, deoarece

prejudiciul poate fi reparat ulterior.

întrunite prevederile art. 304

1

C. proc. civ. , urmează a se respinge

recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.  coroborat

cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.A.l împotriva sentinței nr. 112 din 20 aprilie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.