ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 240 din 10

noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a a

dmis cererea formulată de

reclamantul

C.C.C.

și a dispus s

uspendarea

executării Ordinului nr. 335 din 24 aprilie 2009 emis de ministrul

agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale până la soluționarea pe fond a

cauzei.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin Ordinul

ministrului agriculturii, pădurilor

și dezvoltării rurale nr. 335 din 24 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor

art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus eliberarea

reclamantului din funcția publică de conducere de director executiv adjunct

coordonator al domeniului inspecții, la Direcția pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Vrancea.

Curtea de apel a reținut sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.(1) cu referire la art. 2 alin.

(1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, existând o puternică îndoială cu

privire la legalitatea actului contestat, ce decurge din posibilitatea

autorității publice de a revoca unilateral contractul bilateral de management dintre

reclamant și pârât, precum și iminența producerii unui prejudiciu cert în ceea

ce îl privește pe reclamant constând în imposibilitatea acestuia de a obține

veniturile salariale.

Împotriva sentinței civile nr. 240

din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține că instanța

de fond în mod greșit a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu este îndeplinită condiția

referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, atâta timp cât, prin

lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcției de conducere,

nu i se produce acestuia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, iar

drepturile bănești de care a fost lipsit îi pot fi acordate după anularea

actului în cadrul litigiului de fond.

Analizând recursul, prin prisma

motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele

arătate în continuare:

Este necontestat faptul că

reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director

executiv adjunct coordonator al domeniului inspecții, la Direcția pentru Agricultură

și Dezvoltare Rurală Vrancea, p

rin Ordinul

ministrului

agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 335 din 24 aprilie 2009, în

temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009.

De asemenea, este necontestat că,

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a

unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat

că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare

a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de

neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor

art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(…)

nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”.

Or, a argumentat Curtea

Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G.

nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of.

nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a

fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și

26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea

conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au

constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității

căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea Constituțională a

reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat

și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile

sale sunt general obligatorii.

Or, caracterul executoriu al unui act

administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care

funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act

administrativ este emis în baza și în limitele legii, așa cum este și cazul

ordinului în litigiu care a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009.

Or, în situația în care temeiul

legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de

legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu,

ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la

soluționarea cererii de anulare a acestuia.

În ceea ce privește existența celei

de-a doua condiții, a existenței unei pagube iminente, instanța de recurs

reține că urmare emiterii ordinului în litigiu, intimatul-reclamant a fost

eliberat din funcția publică de conducere fiind astfel lipsit de drepturile

salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a

arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate, astfel că și condiția

iminenței unei pagube este îndeplinită.

În consecință, în raport de cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 240 din 10

noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2010.