ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 240 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a a dmis cererea formulată de reclamantul C.C.C. și a dispus s uspendarea executării Ordinului nr. 335 din 24 aprilie 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale până la soluționarea pe fond a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 335 din 24 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de director executiv adjunct coordonator al domeniului inspecții, la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vrancea.

Curtea de apel a reținut sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.(1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, existând o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului contestat, ce decurge din posibilitatea autorității publice de a revoca unilateral contractul bilateral de management dintre reclamant și pârât, precum și iminența producerii unui prejudiciu cert în ceea ce îl privește pe reclamant constând în imposibilitatea acestuia de a obține veniturile salariale. Împotriva sentinței civile nr. 240 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu este îndeplinită condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, atâta timp cât, prin lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcției de conducere, nu i se produce acestuia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, iar drepturile bănești de care a fost lipsit îi pot fi acordate după anularea actului în cadrul litigiului de fond. Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare: Este necontestat faptul că reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct coordonator al domeniului inspecții, la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vrancea, p rin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 335 din 24 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009. De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”. Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Or, caracterul executoriu al unui act administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act administrativ este emis în baza și în limitele legii, așa cum este și cazul ordinului în litigiu care a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009. Or, în situația în care temeiul legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu, ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la soluționarea cererii de anulare a acestuia.

În ceea ce privește existența celei de-a doua condiții, a existenței unei pagube iminente, instanța de recurs reține că urmare emiterii ordinului în litigiu, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere fiind astfel lipsit de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate, astfel că și condiția iminenței unei pagube este îndeplinită. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 240 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.