ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4886/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.A. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru a solicita anularea ordinului din 2 noiembrie 2009 privind numirea acesteia în funcția de director coordonator adjunct în cadrul D.A.D.R. Vrancea, plata retroactivă a drepturilor salariale din 27 noiembrie 2009 și până la zi și la plata sumei de 20.000 RON, daune morale. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul din 2 noiembrie 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în domeniul economic al D.A.D.R.

Vrancea în urma unui examen. Prin ordinul din 27 noiembrie 2009 i s-a adus la cunoștință că ordinul de numire se suspendă „până la soluționarea pe fond a cauzei”. A formulat plângere prealabilă la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la 4 martie 2010 dar nu a primit nici un răspuns. S-a solicitat anularea ordinului din următoarele motive: - ordinul nu este motivat. În cuprinsul său s-a făcut numai mențiunea despre sentința nr. 251 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați care îl viza pe B.M.G., fostul director adjunct; - nu i s-a comunicat nicio copie a acelei sentințe și nici vreun act; - nu a existat nicio culpă în sarcina reclamantului și a fost revocat un contract bilateral fără o motivare bazată pe neexecutarea culpabilă a contractului.

Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare și a invocat: - excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile; - pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; - pe cale reconvențională s-a solicitat constatarea nulității de drept a ordinului din 2 noiembrie 2009 de numire a reclamantului în funcția publică urmare a publicării în M.Of. a Deciziei nr. 414/2010 a Curții Constituționale.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 226 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea restrânsă formulată de reclamant, a fost anulat Ordinul nr. 3072/2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a fost obligată autoritatea pârâtă să plătească reclamantului pe perioada 27 noiembrie 2009-15 aprilie 2010 drepturile salariale de 14.791,5 RON, actualizate la data plății efective, a fost anulată cererea reconvențională formulată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca netimbrată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut următoarele: În primul rând, contrar celor susținute de autoritatea pârâtă, procedura prealabilă a fost îndeplinită de către reclamant, prin plângerea depusă la data de 4 martie 2010, la care nu a primit nici un răspuns.

Așa cum susține reclamantul, ordinul din 27 noiembrie 2009 prin care s-a suspendat prevederile ordinului din 2 noiembrie 2004 privind numirea reclamantului C.A. în funcția de director coordonator adjunct-domeniul economic în cadrul D.A.D.R. Vrancea, până la soluționarea pe fond a cauzei, nu este motivat. Acest ordin este eliptic, pentru că în preambul se face referire la sentința civilă nr. 251/2009 a Curții de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului emis de autoritatea pârâtă, nu dă nici o explicație pentru ce face acest lucru și nici nu indică în mod precis despre ce soluționare în fond a cauzei este vorba. De asemenea, nu se face nici o referire la vreo culpă reținută în sarcina reclamantului în exercitarea funcției pe care o deține sau la alte nereguli în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Toate aceste nereguli, în emiterea unui ordin de o asemenea importanță, conduc la concluzia că ordinul din 27 noiembrie 2009 a fost emis în mod abuziv, prin încălcarea legii de către autoritatea contractuală. Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a fost admis primul capăt de cerere și a fost anulat Ordinul din 27 noiembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă. Cu privire la plata drepturilor salariale, Curtea a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantului aceste drepturi începând cu data de 27 noiembrie 2009 până la data de 15 aprilie 2010, când prin Decizia Curții Constituționale nr. 414/2010, au fost declarate neconstituționale dispozițiile de modificare a Legii nr. 188/1999 a funcționarilor publici.

De fapt reclamantul a exercitat și pe perioada în care ordinul în litigiu a fost în vigoare, atribuțiunile de serviciu specifice funcției de director coordonator adjunct-domeniul economic. Referitor la plata daunelor morale, s-a luat act că reclamantul a renunțat la acest capăt de cerere. 3. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, arătând că: - instanța de fond trebuia să respingă ca inadmisibilă acțiunea, întrucât reclamantul nu a formulat plângere prealabilă obligatorie în termenul prevăzut de lege Astfel, deși ordinul a fost emis la 27 noiembrie 2009, plângerea prealabilă a fost îndeplinită de reclamant la 4 martie 2010, fără a respecta termenul de 30 de zile impus de lege în care avea obligația de a formula plângerea prealabilă, iar practica judecătorească a reținut că acțiunile care au fost introduse fără a face dovada că reclamantul s-a adresat organului emitent au fost respinse ca inadmisibile. Se fac referiri, apoi, la ordinul din 9 octombrie 2009 privind eliberarea din funcția de director coordonator al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dolj.

- instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a apreciat că ordinul din 27 noiembrie 2009 a fost emis în mod abuziv, prin încălcarea legii. S-a invocat faptul că ordinul a fost emis deoarece prin sentința nr. 251 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați s-a admis cererea de suspendare formulată de B.M.G. a ordinului din 9 octombrie 2009, iar conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept”. Ordinul a cărui anulare se solicită întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă în baza unei sentințe judecătorești. Mai mult, ordinul din 9 octombrie 2009 a fost anulat din decizia din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți, astfel că suspendarea ordinului din 27 noiembrie 2009 de suspendare a ordinului din 2 noiembrie 2009 a rămas fără obiect.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: În fața instanței de fond, reclamantul a solicitat anularea ordinului din 27 noiembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care s-a dispus anularea ordinului din 2 noiembrie 2009 prin care acesta a fost numit în funcția de director coordonator adjunct, domeniul economic în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vrancea până la soluționarea pe fond a cauzei. Ordinul atacat a fost emis având în vedere sentința nr. 251 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului din 9 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale privind pe B.M.G., director coordonator adjunct, domeniul economic în cadrul D.A.D.R.

Vrancea. Excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că a fost îndeplinită procedura prealabilă. Însă, soluția instanței de fond este greșită în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Ordinul atacat în prezenta cauză a fost emis la 27 noiembrie 2009, iar intimatul-reclamant, chiar în cererea sa de chemare în judecată a recunoscut faptul că acest ordin i-a fost comunicat la începutul lunii decembrie 2009, mai ales că chiar el deținea funcția de director coordonator-adjunct, domeniul economic în cadrul D.A.D.R. Vrancea. Deci, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acesta avea obligația de a adresa plângere prealabilă în termen de 30 de zile de la data primirii ordinului, a adresat plângerea prealabilă, conform înscrisurilor aflate la dosar numai la 4 martie 2010, cu depășirea termenului de 30 de zile. Deși legea nu prevede natura juridică a termenului de 30 de zile, formularea plângerii administrative peste termenul prevăzut de lege echivalează practic cu neîndeplinirea procedurii obligatorii, astfel că acțiunea devine inadmisibilă.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Însă, reclamantul, prin concluziile scrise depuse în fața instanței de fond, deși a arătat, din nou, că ordinul atacat i-a fost comunicat la începutul lunii decembrie 2009, iar plângerea prealabilă a adresat-o la 4 martie 2010, nu a precizat care sunt „motivele temeinice” care au dus la depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Nici în fața instanței de recurs, deși recurenta a invocat tardivitatea plângerii prealabile, intimatul-reclamant nu a arătat care sunt „motivele temeinice” pentru care a depășit termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, astfel că nu s-a justificat depășirea termenului prevăzut de lege.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, va fi admis recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Va fi modificată, în parte, sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția tardivității formulării plângerii prealabile și, în consecință, va fi respinsă cererea reclamantului astfel cum a fost restrânsă, ca inadmisibilă. Pentru că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a formulat critici referitoare la soluția dată de instanța de fond privind cererea reconvențională, va fi menținută această soluție a instanței de fond.

Pentru că soluția instanței de recurs a fost pronunțată prin admiterea unei excepții, aceea a inadmisibilității cererii pentru tardivitatea plângerii prealabile, nu mai pot fi analizate celelalte critici, inclusiv, excepția lipsei de obiect a acțiunii în raport de decizia nr. 4973 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 108/44/2009, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 226/F din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția tardivității formulării plângerii prealabile și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului C.A., astfel cum a fost restrânsă, ca inadmisibilă. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2011.