ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4886/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.A.

a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

pentru a solicita anularea ordinului din 2 noiembrie 2009 privind numirea

acesteia în funcția de director coordonator adjunct în cadrul D.A.D.R. Vrancea,

plata retroactivă a drepturilor salariale din 27 noiembrie 2009 și până la zi

și la plata sumei de 20.000 RON, daune morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin ordinul din 2 noiembrie 2009 emis de ministrul

agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale a fost numit în funcția de director

coordonator adjunct în domeniul economic al D.A.D.R. Vrancea în urma unui examen.

Prin ordinul din 27

noiembrie 2009 i s-a adus la cunoștință că ordinul de numire se suspendă „până la

soluționarea pe fond a cauzei”.

A formulat plângere prealabilă

la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la 4 martie 2010 dar

nu a primit nici un răspuns.

S-a solicitat anularea

ordinului din următoarele motive:

- ordinul nu este motivat.

În cuprinsul său s-a făcut numai mențiunea despre sentința nr. 251 din 17

noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați care îl viza pe B.M.G., fostul director adjunct;

- nu i s-a comunicat nicio

copie a acelei sentințe și nici vreun act;

- nu a existat nicio culpă

în sarcina reclamantului și a fost revocat un contract bilateral fără o motivare

bazată pe neexecutarea culpabilă a contractului.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare și a invocat:

- excepția inadmisibilității

cererii pentru lipsa plângerii prealabile;

- pe fond, s-a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată;

- pe cale reconvențională

s-a solicitat constatarea nulității de drept a ordinului din 2 noiembrie 2009 de

numire a reclamantului în funcția publică urmare a publicării în M.Of. a Deciziei

nr. 414/2010 a Curții Constituționale.

fond

Prin sentința nr. 226

din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă acțiunea restrânsă formulată de reclamant, a fost anulat Ordinul

nr. 3072/2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

a fost obligată autoritatea pârâtă să plătească reclamantului pe perioada 27

noiembrie 2009-15 aprilie 2010 drepturile salariale de 14.791,5 RON, actualizate

la data plății efective, a fost anulată cererea reconvențională formulată de Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca netimbrată.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut următoarele:

În primul rând, contrar

celor susținute de autoritatea pârâtă, procedura prealabilă a fost îndeplinită de

către reclamant, prin plângerea depusă la data de 4 martie 2010, la care nu a primit

nici un răspuns.

Așa cum susține reclamantul,

ordinul din 27 noiembrie 2009 prin care s-a suspendat prevederile ordinului din

2 noiembrie 2004 privind numirea reclamantului C.A. în funcția de director coordonator

adjunct-domeniul economic în cadrul D.A.D.R. Vrancea, până la soluționarea pe fond

a cauzei, nu este motivat.

Acest ordin este eliptic,

pentru că în preambul se face referire la sentința civilă nr. 251/2009 a Curții

de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului emis de autoritatea

pârâtă, nu dă nici o explicație pentru ce face acest lucru și nici nu indică în

mod precis despre ce soluționare în fond a cauzei este vorba.

De asemenea, nu se face

nici o referire la vreo culpă reținută în sarcina reclamantului în exercitarea funcției

pe care o deține sau la alte nereguli în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Toate aceste nereguli,

în emiterea unui ordin de o asemenea importanță, conduc la concluzia că ordinul

din 27 noiembrie 2009 a fost emis în mod abuziv, prin încălcarea legii de către

autoritatea contractuală.

Față de aceste considerente

și având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ a fost admis primul capăt de cerere și a fost anulat Ordinul din 27

noiembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă.

Cu privire la plata drepturilor

salariale, Curtea a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantului aceste

drepturi începând cu data de 27 noiembrie 2009 până la data de 15 aprilie 2010,

când prin Decizia Curții Constituționale nr. 414/2010, au fost declarate neconstituționale

dispozițiile de modificare a Legii nr. 188/1999 a funcționarilor publici.

De fapt reclamantul a

exercitat și pe perioada în care ordinul în litigiu a fost în vigoare, atribuțiunile

de serviciu specifice funcției de director coordonator adjunct-domeniul economic.

Referitor la plata daunelor

morale, s-a luat act că reclamantul a renunțat la acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

arătând că:

- instanța de fond trebuia

să respingă ca inadmisibilă acțiunea, întrucât reclamantul nu a formulat plângere

prealabilă obligatorie în termenul prevăzut de lege

Astfel, deși ordinul a

fost emis la 27 noiembrie 2009, plângerea prealabilă a fost îndeplinită de reclamant

la 4 martie 2010, fără a respecta termenul de 30 de zile impus de lege în care avea

obligația de a formula plângerea prealabilă, iar practica judecătorească a reținut

că acțiunile care au fost introduse fără a face dovada că reclamantul s-a adresat

organului emitent au fost respinse ca inadmisibile.

Se fac referiri, apoi,

la ordinul din 9 octombrie 2009 privind eliberarea din funcția de director coordonator

al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dolj.

- instanța de fond, în

mod netemeinic și nelegal, a apreciat că ordinul din 27 noiembrie 2009 a fost emis

în mod abuziv, prin încălcarea legii.

S-a invocat faptul că

ordinul a fost emis deoarece prin sentința nr. 251 din 17 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Galați s-a admis cererea de suspendare formulată de B.M.G. a ordinului din

9 octombrie 2009, iar conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea

prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept”.

Ordinul a cărui anulare

se solicită întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă

în baza unei sentințe judecătorești.

Mai mult, ordinul din

9 octombrie 2009 a fost anulat din decizia din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți,

astfel că suspendarea ordinului din 27 noiembrie 2009 de suspendare a ordinului

din 2 noiembrie 2009 a rămas fără obiect.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul

pentru următoarele considerente:

În fața instanței de fond,

reclamantul a solicitat anularea ordinului din 27 noiembrie 2009 emis de Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care s-a dispus anularea ordinului

din 2 noiembrie 2009 prin care acesta a fost numit în funcția de director coordonator

adjunct, domeniul economic în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Vrancea până la soluționarea pe fond a cauzei.

Ordinul atacat a fost

emis având în vedere sentința nr. 251 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului din 9

octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

privind pe B.M.G., director coordonator adjunct, domeniul economic în cadrul D.A.D.R.

Vrancea.

Excepția inadmisibilității

acțiunii, invocată prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea

că a fost îndeplinită procedura prealabilă. Însă, soluția instanței de fond este

greșită în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „Înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,

în tot sau în parte, a acestuia”.

Ordinul atacat în prezenta

cauză a fost emis la 27 noiembrie 2009, iar intimatul-reclamant, chiar în cererea

sa de chemare în judecată a recunoscut faptul că acest ordin i-a fost comunicat

la începutul lunii decembrie 2009, mai ales că chiar el deținea funcția de director

coordonator-adjunct, domeniul economic în cadrul D.A.D.R. Vrancea.

Deci, potrivit dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acesta avea obligația de a adresa plângere

prealabilă în termen de 30 de zile de la data primirii ordinului, a adresat plângerea

prealabilă, conform înscrisurilor aflate la dosar numai la 4 martie 2010, cu depășirea

termenului de 30 de zile.

Deși legea nu prevede

natura juridică a termenului de 30 de zile, formularea plângerii administrative

peste termenul prevăzut de lege echivalează practic cu neîndeplinirea procedurii

obligatorii, astfel că acțiunea devine inadmisibilă.

Este adevărat că potrivit

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative

unilaterale se poate introduce pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut

la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

Însă, reclamantul, prin

concluziile scrise depuse în fața instanței de fond, deși a arătat, din nou, că

ordinul atacat i-a fost comunicat la începutul lunii decembrie 2009, iar plângerea

prealabilă a adresat-o la 4 martie 2010, nu a precizat care sunt „motivele temeinice”

care au dus la depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Nici în fața instanței

de recurs, deși recurenta a invocat tardivitatea plângerii prealabile, intimatul-reclamant

nu a arătat care sunt „motivele temeinice” pentru care a depășit termenul de 30

de zile pentru formularea plângerii prealabile, astfel că nu s-a justificat depășirea

termenului prevăzut de lege.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, pentru că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, va fi admis recursul

declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Va fi modificată, în parte,

sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția tardivității formulării plângerii

prealabile și, în consecință, va fi respinsă cererea reclamantului astfel cum a

fost restrânsă, ca inadmisibilă.

Pentru că Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a formulat critici referitoare

la soluția dată de instanța de fond privind cererea reconvențională, va fi menținută

această soluție a instanței de fond.

Pentru că soluția instanței

de recurs a fost pronunțată prin admiterea unei excepții, aceea a inadmisibilității

cererii pentru tardivitatea plângerii prealabile, nu mai pot fi analizate celelalte

critici, inclusiv, excepția lipsei de obiect a acțiunii în raport de decizia

nr. 4973 din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată

în Dosarul nr. 108/44/2009, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 226/F din

21 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că admite excepția tardivității formulării plângerii prealabile

și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului C.A., astfel cum a fost restrânsă,

ca inadmisibilă.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2011.