ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4886/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 67/CA din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, așa cum a fost precizată, și a dispus suspendarea executării Ordinului din 22 decembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Ordinul din 22 decembrie 2009 s-a dispus suspendarea prevederilor Ordinului din 02 noiembrie 2009 privind numirea reclamantului în funcția de director coordonator adjunct al domeniului inspecții în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța, până la pronunțarea instanței de fond, având în vedere sentința Curții de Apel Constanța nr. 565/2009 prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului din 09 octombrie 2009 privind acordarea unui termen de preaviz doamnei P.N., director coordonator adjunct la aceeași direcție, până la pronunțarea instanței de fond. Raportând situația de fapt la dispozițiile art. IV din O.U.G.

nr. 105/2009, instanța de fond a constatat că Ordinul din 22 decembrie 2009 a fost emis cu ignorarea prevederilor contractuale care-i reglementează reclamantului raportul de muncă în cadrul instituției angajatoare, fără a fi arătate motivele de fapt și de drept care au dus la această decizie și fără ca această decizie să fie raportată la vreunul din cazurile enunțate în contractul de management încheiat la data numirii reclamantului în funcție. În aceste condiții, Curtea a reținut incidența dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că există indicii ale unor împrejurări de fapt și de drept apte să pună sub semnul îndoielii legalitatea Ordinului din 22 decembrie 2009, iar prejudiciul iminent este reprezentat de lipsirea reclamantului de veniturile aferente funcției publice deținute până la emiterea ordinului contestat.

Instanța a respins ca nefondate excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității cererii, invocate în cauză de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, arătând că cererea de chemare în judecată a fost semnată de reclamantul A.I. și că acesta a depus adresa din 28 decembrie 2009 care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, prin motivele de recurs formulate că în mod eronat instanța de fond, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului din 22 decembrie 2009 a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale considerând că sunt îndeplinite prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurările legate de starea de fapt și de drept nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, întrucât Ordinul din 22 decembrie 2009 a fost emis în executarea unei hotărâri judecătorești, prin sentința nr. 565/CA/2009, Curtea de Apel Constanța admițând cererea de suspendare formulată de numita P.N., fost director coordonator-adjunct al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța și suspendând executarea Ordinului din 9 octombrie 2009 prin care acesteia i se acordase termen de preaviz, până la pronunțarea instanței de fond. Pe de altă parte, susține recurentul-pârât, ordinul atacat nu produce reclamantului-intimat nicio pagubă, de vreme ce efectele acestuia se produc după declararea ca neconstituțională a O.U.G.

nr. 105/2009, act normativ în baza căruia urma să fie numit în funcția publică de director coordonator adjunct. Nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită, susține recurentul-pârât, lipsirea intimatului-reclamant de drepturile salariale aferente funcției de conducere neproducând acestuia o pagubă imposibil sau greu de reparat, în soluționarea pe fond a cauzei de anulare a actului administrativ, în cazul în care se constată nelegalitatea actului administrativ de eliberare din funcția publică deținută, intimatului-pârât urmând a i se acorda drepturile bănești de care a fost lipsit. Se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii ca neîntemeiată.

Recursul este fondat și urmează a fi admis potrivit art. 312 C. proc. civ., instanța de control judiciar având în vedere următoarele considerente: Prin ordinul contestat s-a dispus suspendarea prevederilor Ordinului din 2 noiembrie 2009 prin care intimatul-reclamant a fost încadrat în funcția de director coordonator-adjunct al domeniului inspecții în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța. Prin sentința pronunțată și atacată cu recurs instanța de fond a admis cererea intimatului-reclamant și a dispus suspendarea Ordinului din 22 decembrie 2009 emis de recurentul-pârât, considerând că sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă.

Or, astfel cum corect susține recurentul-pârât, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege, care să justifice suspendarea executării acestui ordin. În primul rând, Ordinul respectiv a fost emis întrucât prin sentința nr. 565/CA/2009, Curtea de Apel Constanța a admis cererea de suspendare formulată de doamna P.N., fost director coordonator adjunct în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța și a dispus, suspendarea executării Ordinului din 9 octombrie 2009 de preaviz. În aceste condiții, s-a impus în mod necesar emiterea ordinului de suspendare a Ordinului din 2 noiembrie 2009 privind numirea intimatului-reclamant în funcția de director coordonator adjunct la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța, până la soluționarea irevocabilă a litigiului declanșat de acordarea preavizului doamnei P.N.

Starea de fapt relatată nu este așadar de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ astfel încât să justifice suspendarea executării acestuia. Pe de altă parte, astfel cum corect susține și recurentul-pârât prin motivele de recurs, actul de numire al intimatului-reclamant în funcția publică de director coordonator adjunct a fost fundamentat, între altele și pe dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009 de către Curtea Constituțională. Acest aspect vine să întărească de fapt legalitatea actului administrativ atacat prin care s-a suspendat ordinul de numire al intimatului-reclamant în funcția de director coordonator adjunct.

Așadar, condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită. Cât privește cea dea doua condiție, aceea a pagubei iminente - prejudiciu material viitor și previzibil, se constată că nici aceasta nu este îndeplinită. Paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, prin actul administrativ atacat, Ordinul din 22 decembrie 2009 s-a dispus suspendarea Ordinului din 2 noiembrie 2009 de numire a intimatului-reclamant în funcția de director coordonator adjunct, drepturile salariale aferente funcției de conducere de care acesta ar fi lipsit putând fi obținute în cadrul acțiunii de constatare a nelegalității actului, în ipoteza în care intimatul-reclamant ar avea câștig de cauză.

Cum cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu sunt îndeplinite, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a considerat că se impune suspendarea Ordinului din 22 decembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Drept consecință, recursul se privește ca fondat și va fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentința instanței de fond modificată în sensul respingerii cererii precizate de suspendare a Ordinului nr. 3156/2009, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 67/CA din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamant privind suspendarea Ordinului din 22 decembrie 2009 emis de pârât. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.