ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5311/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5311/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.D.
a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea provizorie a ordinului nr. 3079 din 27 noiembrie 2009 emis de acesta prin care s-a dispus încetarea aplicabilității ordinului nr. 2736 din 02 noiembrie 2009 și a contractului de management încheiat la data de 27 octombrie 2009. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de Director Coordonator în cadrul Oficiului de Studii Pedologice și Agrochimice Vrancea, începând cu data de 02 noiembrie 2009, urmare a emiterii de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a Ordinului nr. 2763 și încheierii contractului de management din data de 27 octombrie 2009. A menționat reclamantul că numirea în funcția de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii Pedologice și Agrochimice Vrancea prin ordinul mai sus amintit s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor art. 3 alin. (4) coroborat cu art. 4 din O.U.G.
nr. 37/2009. Prin ordinul nr. 3079 din 27 noiembrie 2009, reclamantul a fost revocat din funcție, fiind invocată o sentință a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus suspendarea executării unui alt ordin al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, sentință ce îl vizează pe fostul director. A mai arătat reclamantul că în ceea ce privește regimul juridic aplicabil în calitate de director coordonator, potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 și art. 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 105/2009, contractul de management încheiat de acesta este asimilat de lege contractului individual de muncă. S-a mai precizat că, datorită ordinului nr. 3079 din 27 noiembrie 2009, reclamantul a fost lipsit de un drept fundamental – dreptul de a primi un salariu.
Lipsa salariului constituie un vădit prejudiciu. Un alt aspect al prejudiciului îl constituie cariera profesională. Prin sentința nr. 15 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D., a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3079 din 27 noiembrie 2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, până la soluționarea pe fond a cauzei. Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, pornind chiar de la premisa posibilității revocării unilaterale a unui contract bilateral așa cum este contractul intervenit între reclamant și autoritatea pârâtă. În privința pagubei iminente, s-a reținut că afectarea dreptului la muncă al reclamantului, precum și imposibilitatea obținerii veniturilor salariale din funcția deținută pot fi considerate de natură a-i produce acestuia un prejudiciu viitor și sigur.
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate. În esență, în motivarea recursului, pârâtul a invocat art. 105 alin. (2) C. proc. civ., susținând că citarea sa în fața primei instanțe s-a făcut cu nerespectarea formelor legale, în acest fel, producându-i-se o vătămare în sensul împiedicării sale în formularea apărărilor, și că prin aceasta a fost încălcat principiul contradictorialității. În concret, pârâtul a susținut că nu a fost citat la Curtea de Apel Galați pentru termenul când s-a judecat pricina, prima instanță omițând ca în prealabil pronunțării hotărârii să verifice procedura de comunicare a actelor de procedură cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prevăzută de art. 89 și urm. C. proc.
civ. De asemenea, pârâtul a mai arătat că prima instanță a reținut că, în speță, au fost întrunite condițiile cumulative ale suspendării actelor administrative, cu toate că nu era evidentă vreo îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat, în condițiile în care ordinul nr. 3079 din 27 noiembrie 2009 a fost emis în executarea unei hotărâri judecătorești. În fine, a mai susținut pârâtul, nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză deoarece lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcției de conducere nu îi produce acestuia o pagubă imposibilă sau greu de reparat, pe de o parte, iar pe de altă parte, în ipoteza în care instanța ar constata nelegalitatea actului administrativ contestat, cu ocazia judecării fondului, ar dispune acordarea drepturilor bănești de care a fost lipsit după eliberarea din funcție.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse, consecință a neîndeplinirii condițiilor cumulative consacrate în Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., aceasta este nefondată, având în vedere că la fond au fost acordate două termene de judecată, primul, la 15 decembrie 2009, iar al doilea la 19 ianuarie 2010, de fiecare dată pârâtul fiind legal citat conform înscrisurilor de la dosarul cauzei. Înalta Curte constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt fixate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiții cumulative: a) condiția declanșării procedurii administrative prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția prevenirii unei pagube iminente.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea observă că, această exigență legală trebuie interpretată în sensul descris în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin cazuri bine justificate, se precizează în textul legal mai sus menționat, se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Judecătorul fondului a reținut în mod greșit că cerința cazului bine justificat este îndeplinită în speță, pe considerentul că există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, în condițiile în care pârâtul a revocat unilateral contractul de management încheiat între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și reclamant, cu toate că în discuție era suspendarea executării unui act unilateral de autoritate, ordinul nr. 3079 din 27 noiembrie 2009, în privința căruia prima instanță nu a observat existența unui argument juridic aparent valabil în contestarea legalității acestuia.
În lumina prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu ocazia analizei sumare a legalității ordinului atacat, Înalta Curte constată că în speță nu se poate vorbi de o aparență de nelegalitate a respectivului ordin, nr. 3079 din 27 noiembrie 2009, în condițiile în care acesta a fost emis în executarea unei sentințe judecătorești pronunțate în Dosarul nr. 1578/44/2009 al Curții de Apel Galați, ale cărei dispoziții erau obligatorii pentru pârât. Referitor la condiția iminenței producerii unei pagube, de asemenea, Legea contenciosului administrativ conține o definiție a ei. În termenii art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Având ca reper textul legal precitat, rezultă că nu se poate vorbi de iminența unei pagube deoarece prin emiterea ordinului nr. 3079 din 27 noiembrie 2009 reclamantul nu a fost lipsit de venituri salariale, acesta continuând să-și desfășoare activitatea pe o funcție de execuție în cadrul aceleiași instituții și, astfel, să realizeze venituri. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a-l admite ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecință, să modifice sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantului B.D., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 15 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea reclamantului B.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.