ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4913/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului din data de 8 octombrie 2009 emis de autoritatea

pârâtă prin care s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de director coordonator

în cadrul Oficiului Județean pentru Studii Pedologice și Agrochimice Vrancea, revocarea

în tot a deciziei și repunerea sa în situația anterioară emiterii acestui ordin

precum și obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a

fost lipsit.

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că măsura dispusă nu corespunde necesității de reorganizare

a unor servicii, în condițiile în care competențele funcției publice au rămas aceleași,

iar temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.U.G. nr. 105/2009 este unul

neconstituțional.

Pârâtul Ministerul Agriculturii

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea

acțiunii și menținerea măsurii dispuse.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 46 pronunțată în

data de 2 februarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Ordinului

din 8 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă și a dispus reintegrarea reclamantului

în funcția și atribuțiile specifice postului din care a fost demis.

Totodată, a obligat pârâtul

la plata drepturilor salariale de care reclamantul a fost lipsit pe perioada demiterii

până la reintegrarea efectivă.

Pentru a se pronunța astfel

prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Măsura dispusă împotriva

reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.U.G. nr. 105/2009

a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată

de Curtea Constituțională a României.

Arată instanță că prin

O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 au fost afectat regimul juridic al serviciilor

publice deconcentrate, ceea ce atrage neconstituționalitatea acestora, așa cum a

stabilit Curtea Constituțională.

Or, argumentează, în esență,

instanța de fond, în această situație în care O.U.G. nr. 105/2009, în baza căreia

a fost emis Ordinul nr. 1956/2009, a fost declarată ca fiind neconstituțională,

actul administrativ atacat a rămas fără temei legal, însă de la data emiterii lui,

fiind astfel lovit de nulitate, cu toate considerentele ce decurg în legătură cu

reintegrarea reclamantului în funcția avută și plata drepturilor salariale cuvenite

până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei soluții

a formulat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând,

în esență, următoarele critici:

- ministerul, ca emitent

al actului administrativ atacat, nu a avut posibilitatea să-și exprime punctul de

vedere, nefiind citat în cauză;

- cererea de anulare a

Ordinului din 8 octombrie 2009 trebuia respinsă ca lipsită de obiect, din moment

ce ordinul a fost deja executat, iar întoarcerea executării nu mai este posibilă;

- soluția este nelegală

și netemeinică, Decizia nr. 1629 din 14 ianuarie 2010 a Curții Constituționale nefiind

incidentă asupra Ordinului din 8 octombrie 2009, care este anterior, iar Deciziile

Curții Constituționale produc efecte doar pentru viitor.

recurs

Recursul este întemeiat

pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Referitor la motivul de

recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că acesta este neîntemeiat,

autoritatea recurentă fiind citată la instanța de fond, dovada de primire a citației

fiind confirmată de serviciul de registratură al ministerului.

În aceea ce privește al

doilea motiv, prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

Critica, potrivit căreia

acțiunea pentru anularea ordinului ar fi lipsită de obiect este neîntemeiată, din

moment ce potrivit art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

acțiunea adresată unei instanțe de contencios administrativ poate avea ca obiect

un act administrativ pretins nelegal, legea nefăcând nicio distincție cu privire

la actul administrativ a cărui executare a fost epuizată până la data sesizării

instanței.

În ceea ce privește afirmația

că Deciziile Curții Constituționale produc efecte doar pentru viitor, instanța de

recurs reține că este conformă cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție,

potrivit cărora, de la data publicării, deciziile sunt obligatorii și au putere

numai pentru viitor.

În cauză, însă, sunt aplicabile

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care are în vedere tocmai situația în

care trebuie înlăturate efectele vătămătoare ale unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o

ordonanță, declarată ulterior neconstituțională.

Recursul este întemeiat

pentru motivul prevăzut la art. 304

1

C. proc. civ., măsura reintegrării

fiind lipsită de temei legal, iar acordarea despăgubirilor s-a făcut cu ignorarea

datei la care contractul de management a expirat.

Astfel, în ceea ce privește

măsura reintegrării, instanța nu a dat semnificație juridică faptului că intimatul-reclamant

fusese numit în funcția de director coordonator în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 care,

la rândul său, fusese declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009.

Deci, funcția publică

de conducere, din exercitarea căreia a fost eliberat intimatul-reclamant prin ordinul

atacat, iar instanța de fond a dispus reintegrarea acestuia, nu numai că nu mai

există, dar existența sa a rămas fără temei legal, O.U.G. nr. 37/2009 fiind declarată

neconstituțională și abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009.

Mai mult, prin Decizia

nr. 414/2010, Curtea Constituțională a statuat că, în privința funcțiilor de conducere

ale serviciilor deconcentrate ale administrației ministeriale, de la 28

februarie 2010 își produc efectele dispozițiile Legii nr. 188/1999 dinainte de modificările

aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, cu consecința revenirii la

funcțiile de director executiv și respectiv, director executiv adjunct, iar intimatul-reclamant

nu a deținut o astfel de funcție publică.

În ceea ce privește calculul

despăgubirilor, într-adevăr, intimatul-reclamant este îndreptățit să fie despăgubiți

cu drepturile salariale pe care nu le-a mai primit după ce a fost eliberat din funcție

printr-un act administrativ nelegal, care a și fost anulat, dar acestea nu pot depăși

data când contractul de management a expirat.

Or, în cauză, contractul

de management din 25 iunie 2009 a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, ceea ce impune

ca drepturile salariale cuvenite să fie limitate la perioada cuprinsă între data

eliberării din funcție și data expirării contractului de management - 25 iunie 2010.

Astfel fiind, recursul

formulat va fi admis și potrivit considerentelor de mai sus, sentința atacată va

fi modificată, urmând ca măsura reintegrării să fie înlăturată, iar despăgubirile

materiale să fie restrânse la drepturile salariale cuprinse între data eliberării

din funcție și data de 25 iunie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței

nr. 46 din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

recurată în sensul că înlătură măsura reintegrării și reduce cuantumul drepturilor

salariale la durata contractului de management, respectiv până la 25 iunie 2010.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.