ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4913/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului din data de 8 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă prin care s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de director coordonator în cadrul Oficiului Județean pentru Studii Pedologice și Agrochimice Vrancea, revocarea în tot a deciziei și repunerea sa în situația anterioară emiterii acestui ordin precum și obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că măsura dispusă nu corespunde necesității de reorganizare a unor servicii, în condițiile în care competențele funcției publice au rămas aceleași, iar temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.U.G. nr. 105/2009 este unul neconstituțional. Pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii și menținerea măsurii dispuse. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 46 pronunțată în data de 2 februarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Ordinului din 8 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția și atribuțiile specifice postului din care a fost demis.

Totodată, a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale de care reclamantul a fost lipsit pe perioada demiterii până la reintegrarea efectivă. Pentru a se pronunța astfel prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României. Arată instanță că prin O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 au fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce atrage neconstituționalitatea acestora, așa cum a stabilit Curtea Constituțională.

Or, argumentează, în esență, instanța de fond, în această situație în care O.U.G. nr. 105/2009, în baza căreia a fost emis Ordinul nr. 1956/2009, a fost declarată ca fiind neconstituțională, actul administrativ atacat a rămas fără temei legal, însă de la data emiterii lui, fiind astfel lovit de nulitate, cu toate considerentele ce decurg în legătură cu reintegrarea reclamantului în funcția avută și plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând, în esență, următoarele critici: - ministerul, ca emitent al actului administrativ atacat, nu a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere, nefiind citat în cauză; - cererea de anulare a Ordinului din 8 octombrie 2009 trebuia respinsă ca lipsită de obiect, din moment ce ordinul a fost deja executat, iar întoarcerea executării nu mai este posibilă; - soluția este nelegală și netemeinică, Decizia nr. 1629 din 14 ianuarie 2010 a Curții Constituționale nefiind incidentă asupra Ordinului din 8 octombrie 2009, care este anterior, iar Deciziile Curții Constituționale produc efecte doar pentru viitor. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că acesta este neîntemeiat, autoritatea recurentă fiind citată la instanța de fond, dovada de primire a citației fiind confirmată de serviciul de registratură al ministerului. În aceea ce privește al doilea motiv, prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; Critica, potrivit căreia acțiunea pentru anularea ordinului ar fi lipsită de obiect este neîntemeiată, din moment ce potrivit art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea adresată unei instanțe de contencios administrativ poate avea ca obiect un act administrativ pretins nelegal, legea nefăcând nicio distincție cu privire la actul administrativ a cărui executare a fost epuizată până la data sesizării instanței.

În ceea ce privește afirmația că Deciziile Curții Constituționale produc efecte doar pentru viitor, instanța de recurs reține că este conformă cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora, de la data publicării, deciziile sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. În cauză, însă, sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care are în vedere tocmai situația în care trebuie înlăturate efectele vătămătoare ale unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o ordonanță, declarată ulterior neconstituțională. Recursul este întemeiat pentru motivul prevăzut la art. 304 1 C. proc. civ., măsura reintegrării fiind lipsită de temei legal, iar acordarea despăgubirilor s-a făcut cu ignorarea datei la care contractul de management a expirat.

Astfel, în ceea ce privește măsura reintegrării, instanța nu a dat semnificație juridică faptului că intimatul-reclamant fusese numit în funcția de director coordonator în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 care, la rândul său, fusese declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009. Deci, funcția publică de conducere, din exercitarea căreia a fost eliberat intimatul-reclamant prin ordinul atacat, iar instanța de fond a dispus reintegrarea acestuia, nu numai că nu mai există, dar existența sa a rămas fără temei legal, O.U.G. nr. 37/2009 fiind declarată neconstituțională și abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009. Mai mult, prin Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a statuat că, în privința funcțiilor de conducere ale serviciilor deconcentrate ale administrației ministeriale, de la 28 februarie 2010 își produc efectele dispozițiile Legii nr. 188/1999 dinainte de modificările aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, cu consecința revenirii la funcțiile de director executiv și respectiv, director executiv adjunct, iar intimatul-reclamant nu a deținut o astfel de funcție publică. În ceea ce privește calculul despăgubirilor, într-adevăr, intimatul-reclamant este îndreptățit să fie despăgubiți cu drepturile salariale pe care nu le-a mai primit după ce a fost eliberat din funcție printr-un act administrativ nelegal, care a și fost anulat, dar acestea nu pot depăși data când contractul de management a expirat.

Or, în cauză, contractul de management din 25 iunie 2009 a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, ceea ce impune ca drepturile salariale cuvenite să fie limitate la perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și data expirării contractului de management - 25 iunie 2010. Astfel fiind, recursul formulat va fi admis și potrivit considerentelor de mai sus, sentința atacată va fi modificată, urmând ca măsura reintegrării să fie înlăturată, iar despăgubirile materiale să fie restrânse la drepturile salariale cuprinse între data eliberării din funcție și data de 25 iunie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 46 din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată în sensul că înlătură măsura reintegrării și reduce cuantumul drepturilor salariale la durata contractului de management, respectiv până la 25 iunie 2010. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.