ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ, la data de 25 ianuarie 2010, reclamantul C.V., în contradictoriu

cu pârâtul M.A.D.R., a solicitat anularea Ordinului nr. 2166/2009 emis de

autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus eliberarea din funcția de director

coordonator al C.J.A.P.I.A. Vrancea, reintegrarea sa în funcția avută anterior

și obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost

lipsit.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că măsura dispusă, motivată de aducerea la

îndeplinire a prevederilor O.G. nr. 105/2009 precum și de necesitatea

reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte,

nu corespunde în realitate necesității de reorganizare a unor servicii,

întrucât competențele funcției publice au rămas aceleași.

Totodată, a

susținut faptul că temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.G. nr. 105/2009

este unul neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura

încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituția României, principii

statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar și prevederi cuprinse în

acte internaționale precum D.U.D.O.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 83

din 16 martie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de C.V. în

contradictoriu cu M.A.P.D.R. și a dispus anularea Ordinului nr. 2166/2009 emis

de autoritatea pârâtă și reintegrarea reclamantului în funcția și atribuțiile

postului din care a fost demis.

Totodată, a

luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privitor

la despăgubiri.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prevederile O.U.G. nr.

105/2009, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat de

M.A.P.D.R. cu reclamantul C.V. afectează statutul juridic al unor funcționari

publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament

în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (3) lit. j) din Constituția

României potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin

lege organică.

De asemenea,

prima instanță a mai reținut că și Curtea Constituțională a stabilit prin

dispozițiile sale că cele două ordonanțe au exprimat o tendință de politizare a

structurilor guvernamentale din unitățile administrativ teritoriale, mai precis

la nivelul județean, punându-se în discuție însuși regimul constituțional și

legal actual al funcției publice.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul

a susținut, în esență, că instanța de fond s-a pronunțat pe cererea de anulare

a Ordinului nr. 2166/2009 cu încălcarea principiului contradictorialității, întrucât

M.A.P.D.R. nu a fost citat pentru data soluționării cauzei, producându-i o

vătămare evidentă acestuia întrucât a fost împiedicat să-și formuleze

apărările.

M.A.P.D.R.

a reiterat excepția lipsei de obiect prin prisma publicării în M. Of. al

României a Deciziei nr. 414 din 14 aprilie  2010 a Curții Constituționale,

potrivit căreia „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare

are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora

(contracte de management, acte administrative date în aplicarea celor două

ordonanțe de urgență).

Recurenta a

considerat că prima instanță, în mod netemeinic și nelegal a admis cererea de

anulare a Ordinului nr. 2166/2009 emis de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale.

A arătat că

actul de numire în funcția publică de coordonator a fost fundamentat pe

dispozițiile art. III alin. (3), (4), (5), (6) – (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009,

declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009.

Așa

fiind, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru

reclamant, actul de numire nu era nu era conform cu ordinea de drept deoarece

actul individual emis în aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme

cu Constituția României, înfrânge principiul legalității și drept urmare este

nelegal, fiind incidente implicit dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

A mai susținut

recurentul că reclamantul nu poate revendica calitatea de persoană vătămată

printr-un act administrativ individual câtă vreme dreptul ori interesul său la

momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.

Înalta

Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către

recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale

incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

următoarele considerente.

Din

înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin Ordinul nr. 1625/2009 al Ministrului

Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, intimatul-reclamant a fost numit

în funcția de director coordonator adjunct al C.J.A.P.I.A. Vrancea, în baza art.

III alin. (3), (4), (5), (6) – (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, funcție nou

creată prin acest act normativ. Legea de aprobare a acestei ordonanțe de

urgență și implicit dispozițiile acesteia din urmă au fost declarate

neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie

2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (l) din Legea nr. 47/1992,

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Cunoscut este și faptul că prin O.U.G. nr. 105/2009, O.U.G. nr. 37/2009 a fost

abrogată.

Prin Ordinul nr.

2166/2009 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării

Rurale, contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 zile,

să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1625/2009 al Ministrului Agriculturii,

Pădurii și Dezvoltării Rurale precum și contractul de management nr. 89 din 28

mai 2009.

Temeiul

juridic al ordinului a cărui anulare se solicită îl constituie art. IV și art. XIV

din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (l) din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, art.

9 alin. (l) lit. h) din contractul de management nr. 89 din 28 mai 2009 și H.G.

nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale.

Este cunoscut

că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a

României a declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art.

III, art. IV,art. V, art. VIII și anexa nr. l din O.U.G. nr. 105/ 2009.

Prin urmare, neconstituționalitatea

actului normativ avut în vedere de recurentul-pârât la emiterea actului

contestat, respectiv O.U.G nr. 105/ 2009, are drept consecință lipsirea de

fundament legal a actului administrativ de eliberare din funcție a

intimatei-reclamante, respectiv Ordinul nr. 2166/2009 al Ministrului Agriculturii,

Pădurii și Dezvoltării Rurale.

Ar fi lipsit

de finalitate controlul de constituționalitate, iar pe de altă parte,

legiuitorul, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, mergând pe

principiul protecției efective a drepturilor și libertăților fundamentate ale

destinatarilor normelor declarate neconstituționale, a instituit dreptul

persoanei vătămate de a se prevala de decizia instanței de contencios

constituțional pentru a se adresa instanței de contencios administrativ pentru

anularea actului administrativ individual vătămător și în situația în care,

ulterior emiterii acestuia, ordonanța ce a constituit temeiul legal al acestuia

a fost declarată neconstituțională.

Prin urmare,

actul administrativ care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziții din

ordonanță care au fost declarate ca fiind neconstituționale este lipsit de

efecte juridice, nu mai are suport legal și nu mai există nici un temei pentru

menținerea acestuia.

În consecință,

date fiind considerentele expuse, soluția instanței de fond în ceea ce privește

anularea Ordinul nr. 2166/2009 este corectă.

În altă

ordine, sentința este însă greșită sub aspectul reintegrării

intimatei-reclamante în funcția deținută anterior ordinului anulat.

Din

înscrisurile dosarului rezultă că atât ordinul de numire cât și cel de

eliberare din funcție au fost emise având ca temei legal ordonanțe de urgență

ale guvernului afectate de viciul de neconstituționale, astfel cum s-a

menționat anterior. De asemenea, funcția pentru care s-a solicitat reintegrarea

a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009.

Potrivit art. 147

alin. (l) din Constituția României, republicată, lipsirea de temei

constituțional a actelor normative primare, respectiv a O.U.G. nr. 37/2009 are

drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora

(contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două

ordonanțe de urgență etc.), astfel că și ordinul de numire în funcția de

director coordonator adjunct a reclamantei este lipsit de efecte juridice.

De altfel,

Curtea Constituțională în considerentele Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 a

reținut că „începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să își producă

efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conținutul său normativ de dinainte de

modificările neconstituționale ce i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și

prin art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr.

1 din O.U.G. nr. 105/2009. Acesta este un efect specific al pierderii

legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate,

sancțiune diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text

normativ”.

În consecință,

soluția de reintegrare a intimatei-reclamante este greșită, nemaiexistând

funcția pentru care s-a solicitat reintegrarea, reclamanta neputându-se prevala

de un act administrativ de numire lipsit de temei legal.

Pe de

altă parte, este cert că punerea în aplicare a celor două ordonanțe de urgență

menționate, prin numirea și revocarea din postul de director coordonator

adjunct, din motive ce exclud culpa intimatei-reclamante, a produs efecte

vătămătoare asupra carierei acesteia, inducând o stare de instabilitate, de

incertitudine juridică, efecte ce pot fi înlăturate prin acordarea de

despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 105/2009 și implicit

prin ordinul a cărui anulare s-a dispus, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art.

18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Pentru

considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (l) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte hotărârea atacată

astfel că va respinge cererea reclamantei privind reintegrarea în funcția de

director coordonator adjunct la D.A.D.R. Dolj.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 83 din 16 martie

2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică

hotărârea atacată în sensul că înlătură dispoziția privind reintegrarea în

funcție.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.