ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1084/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 84 din 16 martie 2010,

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis

acțiunea formulată de reclamantul G.C., în contradictoriu cu pârâta de Casa

Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și a dispus anularea

Ordinului nr. 1037 din 13 octombrie 2009 și a Ordinului nr. 1474 din 02

decembrie 2009 emise de autoritatea pârâtă și reintegrarea reclamantului în

funcția și atribuțiile specifice postului din care a fost demis. A obligat

pârâta să îi plătească reclamantului drepturile salariale de care a fost

lipsit, cu începere de la data demiterii și până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 1037

din 02 decembrie 2009 al Președintelui C.N.P.A.S. s-a dispus încetarea

contractului de management al reclamantului cu privire la funcția de director

coordonator al Casei Județene de Pensii Vrancea, iar prin Ordinul nr. 1474 din

2 decembrie 2009 emis de aceeași autoritate pârâtă s-a dispus desființarea

funcției publice de director coordonator al Casei Județene de Pensii Vrancea.

A reținut instanța de

fond că, în contextul în care O.G. nr. 37/2009 și O.G. nr. 105/2009 au fost

declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7

octombrie 2009, măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de

temei legal.

Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale

Împotriva Sentinței

nr. 84 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii și

alte Drepturi de Asigurări Sociale, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 7 și 9

coroborat cu art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, următoarele:

În mod greșit

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes, invocată

prin întâmpinare, deși ar fi trebuit să rețină, în fapt, că pretenția dedusă

judecății nu se justifică prin prisma unui interes născut, actual și legitim,

atâta vreme cât actul normativ care a stat la baza numirii în funcția de

director coordonator al C.J.P. Vrancea, a fost declarat neconstituțional.

Pe fondul cauzei,

recurenta-pârât a susținut că, în mod netemeinic și nelegal, instanța a admis

cererea de anulare a Ordinelor nr. 1037 din 13 octombrie 2009 și nr. 1474 din

02 decembrie 2009 fără să constate că actul de numire a fost fundamentat,

printre altele, pe dispozițiile art. III alin. (3), (4), (5), (6), (10) și (12)

din O.U.G. nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia

Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009.

La data emiterii Ordinului

nr. 1037 din 13 octombrie 2009 pretins vătămător, actul de numire nu era

conform cu ordinea de drept, astfel că intimatul-reclamant nu poate revendica

calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, câtă

vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit

nelegitim.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât,

circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar

și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

considerentele ce succed.

fapt și de drept relevante

În primul rând Înalta

Curte va înlătura criticile referitoare la lipsa de interes a acțiunii, în

raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 lit. c) și art. 8 din Legea nr.

554/2004 și apreciază că nu pot fi excluse controlului de legalitate ordinele

contestate, neavând relevanță sub acest aspect momentul la care respectivele

acte administrative au produs efecte juridice.

Înalta Curte

apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă pe

fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în considerarea celor ce urmează.

Prin Ordinul nr. 1313

din 26 mai 2009 al Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale, intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director

coordonator al C.J.P. Vrancea în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6), (10)

și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarată neconstituțională prin

Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă

și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin Ordinul nr. 1037

din 13 octombrie 2009 al Președintelui C.N.P.A.S., contestat în prezenta cauză,

s-a dispus încetarea contractului de management încheiat în temeiul Ordinului

nr. 1313 din 26 mai 2009 de numire în funcția de director coordonator C.J.P.

Neamț.

Prin Decizia nr. 1629

din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a României a declarat

neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art.

V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.

105/2009.

În considerentele

deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că

modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ

de numire reprezintă, construcții juridice deficitare și confuze care ridică

problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a

contractului de management.

Funcția publică

ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a

fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și

lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept

consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora,

astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte

juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată.

De altfel, în Decizia

nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie

2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul

său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse

prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. l pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. V, art.

VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca urmare a acestor

modificări legislative, funcția de director coordonator al C.J.P. Neamț s-a

desființat, Ordinul nr. 1474 din 2 decembrie 2012 al Președintelui C.N.P.A.S.

fiind emis tocmai pentru a pune în aplicare dispozițiile Curții Constituționale

nr. 1257/2009 prin care prevederile O.G. nr. 37/2009 au fost declarate

neconstituționale, astfel că, în mod greșit instanța de fond a considerat că acest

ordin atacat este nelegal.

Așadar, dat fiind

faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257

din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor

juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr.

1031 din 26 mai 2009 cât și contractul de management încheiat între părți, în

baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind

emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional.

Este de necontestat că neconformitatea actului

normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G. nr. 105/2009 a afectat

legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a

intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 1037 din 13 octombrie 2009 al Președintelui

C.N.P.A.S. însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond în

sensul anulării ordinului de eliberare din funcția publică de conducere, în

condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul nr. 1013

din 26 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării

neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii

reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale,

împotriva Sentinței nr. 84 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul G.C., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.