ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5141/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, suspendarea executării Ordinului nr. 1474 din 2 decembrie 2009 emis de pârâtă în aplicarea O.U.G nr. 105/2009, prin care s-a dispus revocarea mandatului său de director coordonator al Casei Județene de Pensii Vrancea. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că revocarea sa din funcție este nelegală, pentru că a survenit la puțin timp de la numirea în această funcție, fără să aibă loc o schimbare în structura postului, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului în litigiu. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 17 din 19 ianuarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și, în consecință, a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 1474 din 02 decembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă, până la soluționarea pe fond a cauzei.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și anume sesizarea prealabilă a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, a reținut că se justifică măsura suspendării prin existența unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului atacat, iar prin executarea acestui ordin s-ar produce prejudicii reclamantului determinate de afectarea dreptului la muncă și privarea în mod nelegal de remunerația aferentă funcției sale.

4. Recursul exercitat de pârâtă Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare provizorie a executării ordinului contestat, întrucât acest act, la acest moment, nu mai produce efecte juridice și, nefiind un act administrativ cu executare în timp, nu îi produce reclamantului un prejudiciu prin executarea sa, astfel că această solicitare nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare în înțelesul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cererii, recurenta-pârâtă a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile textului de lege sus-menționat, întrucât ordinul atacat a fost dat cu respectarea prevederile O.U.G nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii lui, așa încât se bucură de prezumția de legalitate, iar vătămarea iminentă și ireparabilă nu s-a dovedit.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Actul administrativ a cărui suspendare de executare a fost dispusă de instanța de fond în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este Ordinul nr. 1472 din 2 decembrie 2009, prin care intimatului-reclamant i-a fost acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, începând cu data de 3 decembrie 2009, urmând ca la încetarea perioadei de preaviz să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1315 din 26 mai 2009, de numire în funcția de director coordonator adjunct al Casei județene de Pensii Vrancea și contractul de management încheiat la aceeași dată.

Ordinul a fost emis în temeiul art. IV alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 105/2009 și art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii. Hotărârea instanței de apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor textului de lege menționat, înscrisurile depuse la dosar conducând la concluzia îndeplinirii condițiilor cumulativ prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, cazul bine justificat și paguba iminentă. În ceea ce privește criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea cererii Suspendarea executării actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 constituie o măsură de protecție provizorie a drepturilor și intereselor legitime ale particularilor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz, a producerii efectelor juridice ale manifestării de voință a autorității publice.

Conform unei reguli de interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conținut. Așadar, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul unei inadmisibilități de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la golirea de conținut și lipsirea de finalitate a normei menționate, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a actelor administrative o constituie cele de acest tip. 1.2. Motivul de recurs privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin raportare de împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă, potrivit lit. ș) a aceluiași articol, constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În acord cu hotărârea instanței de fond, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, reținând, pe de o parte, existența unei aparențe de nelegalitate a ordinului contestat, întrucât O.U.G.

nr. 105/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului atacat, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, actul administrativ fiind legat astfel de fundamentul său legal și, pe de altă parte, vătămarea iminentă a intimatului-reclamant, care a fost eliberat din funcția publică de conducere, fiind astfel lipsit de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva Sentinței nr. 17 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.