ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 381/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul R.I. a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 293 din 24 aprilie 2009, emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, prin care s-a dispus preavizarea sa în vederea revocării din funcția de director executiv al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Vrancea. Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că revocarea sa din funcție este nelegală, iar comunicarea ordinului s-a făcut în perioada în care se afla în incapacitate de muncă. Totodată, a arătat că solicitarea de suspendare a executării ordinului este bine justificată, existând o puternică îndoială asupra legalității ordinului menționat, iar prin măsura suspendării se previne producerea unei pagube iminente.

Prin sentința nr. 154 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 239 din 24 aprilie 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale. Pentru a pronunța o asemenea soluție, curtea de apel menționată a constatat că există puternice îndoieli privind legalitatea actului administrativ contestat de reclamant sub aspectul revocării unilaterale a unui contract bilateral. În privința condiției prevenirii producerii unei pagube iminente s-a apreciat că afectarea dreptului la muncă al reclamantului și imposibilitatea obținerii veniturilor salariale din funcția deținută pot fi considerate de natură a-i produce reclamantului un prejudiciu viitor și sigur.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Galați a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Recurentul consideră că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 293 din 24 aprilie 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, nefiind îndeplinite prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înainte de a trece la examinarea motivelor de recurs, se observă că, ulterior comunicării sentinței instanței de fond, reclamantul R.I. a depus la Curtea de Apel Galați o cerere, prin care face cunoscut că înțelege să renunțe la acțiune, solicitând înaintarea acestei cereri instanței de recurs.

Înalta Curte, având în vedere cererea de renunțare formulată de intimatul-reclamant R.I., precum și dispozițiile art. 246 C. proc. civ., care exprimă principiul disponibilității în procesul civil, precizând că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, urmează să ia act de renunțarea la acțiune. Față de conținutul alin. (4) al art. 246 C. proc. civ., potrivit căruia atunci când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți, urmează a se reține că, în cauză, deși nu există acordul recurentului-reclamant, renunțarea la judecată nu provoacă acestuia vreo vătămare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 154 din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că ia act de cererea de renunțare la judecata acțiunii formulată de reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.