ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 121 din 19

mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul V.O.,

în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură și a dispus suspendarea

executării Deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 emisă de

conducătorul autorității pârâte, până la soluționarea

cauzei pe fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență,

că, în speță, sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004, respectiv existența

cazului

bine

justificat și a pagubei iminente.

Astfel, se arată în

considerentele sentinței atacate, în cauză există puternice

îndoieli cu privire la legalitatea actului contestat, prin care s-a dispus

preavizarea, în vederea revocării reclamantului din funcția de

Director executiv al Centrului Județean Vrancea al autorității

pârâte, pe care a ocupat-o prin concurs, având în vedere chiar premisa

posibilității revocării unilaterale a unui contract bilateral,

așa cum este cel încheiat între părți, cu prilejul ocupării

funcției.

În privința pagubei iminente,

prima instanță a reținut că această condiție este

îndeplinită, având în vedere afectarea dreptului la muncă al

reclamantului și imposibilitatea obținerii veniturilor salariale din

funcția deținută.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta,

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură.

Au fost invocate motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitându-se

modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii

intimatului-reclamant ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că au fost nesocotite prevederile art.

89 alin. (1) și (2) C. proc. civ., citația fiind transmisă prin

fax cu numai 24 de ore înaintea termenului fixat, astfel încât

pârâta-recurentă, a fost pusă în imposibilitatea formulării

apărării.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a

apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei

nr. 634 din 24 aprilie 2009 privind eliberarea reclamantului din funcția

de director executiv la Centrul Județean Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

Vrancea, întrucât aceasta a fost emisă în conformitate cu prevederile art.

O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare de la data de 22 aprilie 2009, ca urmare a

desființării respectivului post, existența cazului justificat

fiind greșit reținută.

Totodată, în opinia recurentei,

în raport cu actele dosarului nu putea fi reținută nici iminența

producerii unei pagube, întrucât reclamantului-intimat i-au fost puse la dispoziție

două posturi de execuție, ofertă cu privire la care acesta a

înțeles să-și exprime acordul prin adresa înregistrată sub

nr. 12918 din 8 mai 2009.

S-a susținut, de asemenea,

că instanța de fond nu a avut în vedere caracterul de excepție

al măsurii suspendării și nu a indicat în concret motivele

temeinice considerate ca fiind de natură să înlăture

prezumția de legalitate de care se bucură actul contestat,

limitându-se la indicarea articolelor de lege care reglementează

instituția suspendării actului administrativ și la invocarea

unor motive legate de lipsa veniturilor salariale.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului, Înalta

Curte reține că nu subzistă în cauză motivele de

nelegalitate invocate de recurentă, pentru considerentele în continuare

arătate.

cu prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., citația trebuie să

fie înmânată părții, sub sancțiunea nulității, cu

5 zile înaintea termenului de judecată. Teza a II-a a acestui text prevede

însă că, în principiile urgente, termenul poate fi și mai scurt,

după aprecierea instanței.

Conform art. 14 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, instanța soluționează cererea de suspendare, de

urgență și cu precădere, cu citarea părților.

În raport cu aceste prevederi legale

și cu circumstanțele concrete ale speței, criticile aduse

aprecierii instanței în privința modalității de citare a

pârâtei-recurente nu sunt justificate, incidența motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. neputând fi reținută.

suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie

noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor

particularilor până la momentul la care instanța competentă va

cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție,

presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului

administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se

poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine

justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2

lit. ș) și t) din aceeași lege.

Aceste condiții se

analizează în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate

de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de

răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul

administrativ și să facă verosimilă iminența

producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus

evaluării.

În raport cu circumstanțele concrete

ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect

reținută.

Criticile aduse hotărârii,

grefate în principal pe inexistența unui caz bine justificat, motivat de

faptul că prin actul contestat au fost aplicate întocmai prevederile O.U.G.

nr. 37/2009 în a cărei executare a fost emis, nu sunt de natură a

impune o altă concluzie în cauză.

Actul normativ care a constituit temeiul

legal al deciziei contestate a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009. De

asemenea, atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 (supusă controlului

de constituționalitate anterior promulgării/cât și prevederile din

respectiva ordonanță ce au fost preluate integral în O.U.G. nr.

105/2009 au fost declarate ca fiind neconstituționale.

Curtea Constituțională a

statuat astfel că, prin întreg conținutul reglementării,

Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență

materială, încălcând dispozițiile art. 115 alin. (6) din

Constituție.

S-a

reținut, totodată, că O.U.G. nr. 137/2009 a exprimat, prin

dispozițiile sale, o tendință de politizare a structurilor

guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, punând în

discuție însuși regimul constituțional și legal al

funcției publice .

Mai

mult, la 10 noiembrie 2009 cauza a fost soluționată pe fond, prin

sentința nr. 236/2009, atașată la dosar (fila 44), dispunându-se

anularea deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 emisă de autoritatea

pârâtă și reîncadrarea reclamantului în funcția de conducere

deținută, potrivit specificului activității sale.

În

consecință, nefiind incident în cauză nici motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură împotriva sentinței nr. 121 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.