ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 121 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul V.O., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 emisă de conducătorul autorității pârâte, până la soluționarea cauzei pe fond. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că, în speță, sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, în cauză există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului contestat, prin care s-a dispus preavizarea, în vederea revocării reclamantului din funcția de Director executiv al Centrului Județean Vrancea al autorității pârâte, pe care a ocupat-o prin concurs, având în vedere chiar premisa posibilității revocării unilaterale a unui contract bilateral, așa cum este cel încheiat între părți, cu prilejul ocupării funcției. În privința pagubei iminente, prima instanță a reținut că această condiție este îndeplinită, având în vedere afectarea dreptului la muncă al reclamantului și imposibilitatea obținerii veniturilor salariale din funcția deținută.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitându-se modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii intimatului-reclamant ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că au fost nesocotite prevederile art. 89 alin. (1) și (2) C. proc. civ., citația fiind transmisă prin fax cu numai 24 de ore înaintea termenului fixat, astfel încât pârâta-recurentă, a fost pusă în imposibilitatea formulării apărării.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 privind eliberarea reclamantului din funcția de director executiv la Centrul Județean Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Vrancea, întrucât aceasta a fost emisă în conformitate cu prevederile art. O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare de la data de 22 aprilie 2009, ca urmare a desființării respectivului post, existența cazului justificat fiind greșit reținută.

Totodată, în opinia recurentei, în raport cu actele dosarului nu putea fi reținută nici iminența producerii unei pagube, întrucât reclamantului-intimat i-au fost puse la dispoziție două posturi de execuție, ofertă cu privire la care acesta a înțeles să-și exprime acordul prin adresa înregistrată sub nr. 12918 din 8 mai 2009. S-a susținut, de asemenea, că instanța de fond nu a avut în vedere caracterul de excepție al măsurii suspendării și nu a indicat în concret motivele temeinice considerate ca fiind de natură să înlăture prezumția de legalitate de care se bucură actul contestat, limitându-se la indicarea articolelor de lege care reglementează instituția suspendării actului administrativ și la invocarea unor motive legate de lipsa veniturilor salariale.

Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate de recurentă, pentru considerentele în continuare arătate. 1. Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., citația trebuie să fie înmânată părții, sub sancțiunea nulității, cu 5 zile înaintea termenului de judecată. Teza a II-a a acestui text prevede însă că, în principiile urgente, termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței. Conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților. În raport cu aceste prevederi legale și cu circumstanțele concrete ale speței, criticile aduse aprecierii instanței în privința modalității de citare a pârâtei-recurente nu sunt justificate, incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. neputând fi reținută. 2. Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Aceste condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării. În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută. Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistența unui caz bine justificat, motivat de faptul că prin actul contestat au fost aplicate întocmai prevederile O.U.G.

nr. 37/2009 în a cărei executare a fost emis, nu sunt de natură a impune o altă concluzie în cauză. Actul normativ care a constituit temeiul legal al deciziei contestate a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009. De asemenea, atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 (supusă controlului de constituționalitate anterior promulgării/cât și prevederile din respectiva ordonanță ce au fost preluate integral în O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate ca fiind neconstituționale. Curtea Constituțională a statuat astfel că, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție. S-a reținut, totodată, că O.U.G.

nr. 137/2009 a exprimat, prin dispozițiile sale, o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, punând în discuție însuși regimul constituțional și legal al funcției publice . Mai mult, la 10 noiembrie 2009 cauza a fost soluționată pe fond, prin sentința nr. 236/2009, atașată la dosar (fila 44), dispunându-se anularea deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 emisă de autoritatea pârâtă și reîncadrarea reclamantului în funcția de conducere deținută, potrivit specificului activității sale. În consecință, nefiind incident în cauză nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 121 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.