ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3461/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta I.L.C. a chemat în judecată Agenția Națională pentru Prestații Sociale, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009 emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale prin care s-a dispus revocarea mandatului său de Director coordonator al Agenției Județene pentru Prestații Sociale Vrancea. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că revocarea sa din funcție este nelegală, deoarece a survenit la doar câteva luni de la numirea sa în această funcție. A mai arătat că cererea sa este bine justificată, prin aceea că există o puternică îndoială asupra legalității actului criticat atâta vreme cât se tinde ca în mod unilateral să fie desființat un contract cu caracter bilateral.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 218 din 27 octombrie 2009 a respins ca nefondată cererea reclamantei de suspendare a executării Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în cauză nu au fost invocate și nici justificate motive cu privire la suspendarea actului administrativ contestat de reclamantă și nici în privința pagubei iminente, acesta nu a făcut susțineri și nici nu a produs dovezi. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în considerarea cererii de suspendare ca neîndeplinind condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că în mod nelegal s-a apreciat că în cauză recurenta nu a probat existența unor cazuri bine justificate care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea contractului de management a recurentei începând cu data de 12 octombrie 2009 și a existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. În motivele de recurs se arată că în ceea ce privește prima condiție, ordinul contestat este nelegal deoarece a fost emis în baza O.U.G. nr. 105/2009, act normativ care a fost declarat ca neconstituțional prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 și pentru faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 9 din contractul de management privind încetarea sa înainte de termen.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente recurenta arată că prin emiterea ordinului contestat i-a fost afectat dreptul la muncă, respectiv dreptul la un salariu invocându-se Recomandarea nr. 8 din 13 octombrie 2008 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare și suspendarea ordinului până la pronunțarea instanței de fond. La dosar intimata-pârâtă a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat și existența iminentei unei pagube. Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.554/2004, ca împrejurare legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită respectiv a Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009 prin care s-a dispus încetarea înainte de termen a contractului de management începând cu data de 12 octombrie 2009, este îndeplinit în prezenta cauză sub două aspecte.

Primul vizează faptul că temeiul juridic al emiterii ordinului contestat respectiv O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, determinând îndoieli serioase asupra efectelor ordinului contestat sub aspectul legalității. Al doilea privește faptul că nu au fost respectate aparent dispozițiile art. 9 din Contractul de management, care a încetat înainte de termen fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 din O.U.G. nr. 105/2009. Condiția existenței unei pagube iminente în sensul diferit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită în prezenta cauză deoarece recurenta prin punerea în executare a dispozițiilor ordinului contestat este lipsită de salariu paguba constând în pierderea drepturilor salariale fiind previzibilă și putând fi evitată prin suspendare provizorie până la pronunțarea instanței de fond.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite cererea de suspendare astfel cum a fost formulată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D Admite recursul declarat de I.L.C. împotriva sentinței civile nr. 218 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea de suspendare și suspendă executarea Ordinului nr. 210 din 12 octombrie 2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.