ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.D.L. a chemat în judecată Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei din 22 ianuarie 2010, emisă de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia atacată s-a constatat, pe perioada cercetării administrative, suspendarea de drept a raportului de serviciu al acestuia având funcția de conducere de director executiv al Centrului Județean Brașov, cu invocarea prevederilor art. 94 alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999. Reclamantul a mai arătat că, deși raportat la dispozițiile art. 44 alin. (1) H.G.

nr. 1344/2007, Comisia de disciplină putea întocmi un raport cuprinzând propunerea de mutare temporară a reclamantului în cadrul altui compartiment sau altei structuri a instituției, sau propunerea de interzicere a accesului acestuia la documentele care pot influența cercetarea, totuși, aceasta și directorul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au constatat suspendarea raportului de serviciu al reclamantului, ca fiind singura măsură de a-l îndepărta din funcția de director executiv al Centrului Județean Brașov. S-a mai susținut de către reclamant că actul administrativ contestat este de natură a afecta drepturi fundamentale ale acestuia, precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, drepturi ce includ în conținutul lor dreptul la un salariu și condiții rezonabile de viață.

Prin completarea acțiunii, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata salariului aferent postului de director executiv pe toată durata suspendării raportului de muncă. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 143/F din 17 septembrie 2010, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea deciziei din 22 ianuarie 2010 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente postului de director executiv al Centrului Județean Brașov Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură pentru perioada 22 ianuarie 2010 - 15 martie 2010. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea raportului de serviciu, nefiind prevăzute în propunerea Comisiei de disciplină, indiciile cerute de art. 44 alin. (1) H.G.nr.

1344/2007. Conchizând instanța de fond reține că decizia din 22 ianuarie 2010 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, urmând ca actul administrativ menționat să fie anulat. S-a mai reținut că, este admisibil și capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale aferente, pe perioada cuprinsă între momentul suspendării raportului de serviciu și cel al suspendării de către instanța judecătorească a executării dispoziției contestate în prezenta cauză, situație în care se realizează repararea prejudiciului suferit de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind încălcate prevederile art. 94 alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999, care instituie un caz de suspendare de drept a raportului de serviciu; totodată, în mod greșit s-a reținut că propunerea Comisiei de disciplină în sensul suspendării raportului de serviciu al reclamantului-intimat S.D.L. ar fi fost nemotivată. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate , ce se încadrează din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 94 alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999, Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: „ pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină ”. Față de conținutul deciziei din 22 ianuarie 2010 (actul administrativ atacat) și a Raportului privind propunerea de suspendare a raportului de serviciu a reclamantului-intimat S.D.L. nu rezultă motivele pentru care s-a considerat că acesta „poate influența cercetarea administrativă”, expunându-se doar faptele pentru care funcționarul public este cercetat.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că audierea celui cercetat și administrarea probelor au fost deja efectuate la data emiterii deciziei din 22 ianuarie 2010, neexplicându-se în ce anume constă influențarea cercetării administrative. Pentru considerentele menționate, constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 143/F din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.