ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.D.L. a chemat în judecată Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei din 22 ianuarie 2010, emisă de

pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin decizia atacată s-a constatat, pe perioada cercetării

administrative, suspendarea de drept a raportului de serviciu al acestuia având

funcția de conducere de director executiv al Centrului Județean Brașov, cu invocarea

prevederilor art. 94 alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999.

Reclamantul a mai arătat

că, deși raportat la dispozițiile art. 44 alin. (1) H.G. nr. 1344/2007, Comisia

de disciplină putea întocmi un raport cuprinzând propunerea de mutare temporară

a reclamantului în cadrul altui compartiment sau altei structuri a instituției,

sau propunerea de interzicere a accesului acestuia la documentele care pot influența

cercetarea, totuși, aceasta și directorul Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură au constatat suspendarea raportului de serviciu al reclamantului, ca

fiind singura măsură de a-l îndepărta din funcția de director executiv al Centrului

Județean Brașov.

S-a mai susținut de către

reclamant că actul administrativ contestat este de natură a afecta drepturi fundamentale

ale acestuia, precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și

dreptul la un nivel de trai decent, drepturi ce includ în conținutul lor dreptul

la un salariu și condiții rezonabile de viață.

Prin completarea acțiunii,

reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata salariului aferent postului

de director executiv pe toată durata suspendării raportului de muncă.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 143/F din

17 septembrie 2010, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea deciziei

din 22 ianuarie 2010 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Totodată, a obligat pârâta

la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente postului de director executiv

al Centrului Județean Brașov Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

pentru perioada 22 ianuarie 2010 - 15 martie 2010.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute

de lege pentru suspendarea raportului de serviciu, nefiind prevăzute în propunerea

Comisiei de disciplină, indiciile cerute de art. 44 alin. (1) H.G.nr. 1344/2007.

Conchizând instanța de

fond reține că decizia din 22 ianuarie 2010 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor

legale, urmând ca actul administrativ menționat să fie anulat.

S-a mai reținut că, este

admisibil și capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale aferente,

pe perioada cuprinsă între momentul suspendării raportului de serviciu și cel al

suspendării de către instanța judecătorească a executării dispoziției contestate

în prezenta cauză, situație în care se realizează repararea prejudiciului suferit

de reclamant.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, susținând

că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind încălcate prevederile

art. 94 alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999, care instituie un caz de suspendare

de drept a raportului de serviciu; totodată, în mod greșit s-a reținut că propunerea

Comisiei de disciplină în sensul suspendării raportului de serviciu al reclamantului-intimat

S.D.L. ar fi fost nemotivată.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate , ce se încadrează din

punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 94

alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999,

Raportul de serviciu se suspendă

de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații:

„

pe

perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care

a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, la

propunerea motivată a comisiei de disciplină

”.

Față de conținutul deciziei

din 22 ianuarie 2010 (actul administrativ atacat) și a Raportului privind propunerea

de suspendare a raportului de serviciu a reclamantului-intimat S.D.L. nu rezultă

motivele pentru care s-a considerat că acesta „poate influența cercetarea administrativă”,

expunându-se doar faptele pentru care funcționarul public este cercetat.

Totodată, din înscrisurile

depuse la dosar a rezultat că audierea celui cercetat și administrarea probelor

au fost deja efectuate la data emiterii deciziei din 22 ianuarie 2010, neexplicându-se

în ce anume constă influențarea cercetării administrative.

Pentru considerentele

menționate, constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică

cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 143/F din 17 septembrie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie

2011.