ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5010/2010

I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 5010 din 16 noiembrie 2010 Prin acțiunea înregistrată la data de 5 august 2010 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.D.L. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 1014 din 28 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, în baza art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, s-a dispus ca, începând cu data de 30 iulie 2010, să fie mutat temporar, până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal, din funcția publică de conducere de director executiv în cadrul Centrului Județean Brașov în funcția publică de execuție de consilier la Centrul Local Târlungeni, Județul Brașov.

Reclamantul a susținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Sub aspectul cazului bine justificat, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 86 alin. (5) și art. 89 alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999. Sub aspectul condiției referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, reclamantul a susținut că, în urma acestei mutări, este prejudiciat sub aspect patrimonial prin scăderea salariului și raportat la cheltuielile generate de găsirea unei locuințe. De asemenea, a susținut reclamantul că și Centrul Județean Brașov va fi prejudiciat în condițiile unei instabilități a funcției de conducere.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, arătând că decizia contestată a fost emisă ca urmare a faptului că prin adresa înregistrată la A. P.I.A. din 24 iunie 2010, D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov a comunicat că în dosarul de fond, prin Rezoluția din 18 iunie 2010, s-a început urmărirea penală față de învinuitul S.D.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. Totodată, pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. 1.1.Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 137/ F din 11 august 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a r espins cererea formulată de reclamantul S.D.L., în contradictoriu cu pârâta A.P.

I.A., având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 1014 din 28 iulie 2010 emisă de această autoritate. 1.2. Considerentele reținute de curtea de apel în motivarea sentinței Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 968 din 19 iulie 2010 emisă de directorul general al A.P.I.A. s-a dispus detașarea reclamantului S.D.L. - Director executiv la Centrul Județean Brașov, pe o perioadă de maxim 6 luni, pe funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Centru Județean Covasna, cu păstrarea drepturilor salariale mai favorabile. Ca urmare a plângerii prealabile formulate de reclamant, prin Decizia nr. 1013 din 28 iulie 2010, s-a dispus încetarea detașării reclamantului și revenirea acestuia în funcția publică de conducere de director executiv, treapta a II-a de salarizare, în cadrul Centrului Județean Brașov.

Prin Decizia nr. 1014 din 28 iulie 2010, s-a dispus mutarea temporară a reclamantului, începând cu data de 20 iulie 2010 până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal, pe funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, gradația III, la Centrul Local Tărlungeni din cadrul Centrului Județean Brașov, iar prin art. 2 din aceeași decizie s-a dispus că drepturile salariale corespunzătoare se vor stabili conform prevederilor legale, prin decizie a conducătorului instituției publice în al cărei stat de funcții este prevăzută funcția publică de execuție. Reținând că decizia respectivă a fost emisă în considerarea adresei emisă de D.N.A.

- Serviciul Teritorial Brașov referitoare la dosarul penal din 26 iulie 2010 și având în vedere dispozițiile art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/2009, Curtea de apel a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, respectiv: cazul bine justificat și paguba iminentă, mai cu seamă că prin decizia contestată a fost prevăzută și modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de care va beneficia reclamantul în perioada mutării sale temporare. 2. Calea de atac exercitată și motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant Împotriva sentinței civile nr. 137/ F din 11 august 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamantul S.D.L., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, C. proc.

civ. În esență, criticile formulate de recurentul-reclamant au vizat următoarele aspecte: - în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art. 14 din Lega nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, în condițiile în care a fost nesocotită încălcarea prevederilor art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 ce au servit drept temei al emiterii deciziei contestate în sensul că reclamantul nu putea influența cercetarea într-un dosar penal; - instanța de fond a ignorat prevederile art. 91 din Legea nr. 188/1999 ce impun ca mutarea în cadrul altui compartiment al autorității să fie făcută cu respectarea anumitor condiții și mai ales numai cu acordul scris al persoanei detașate, acord care în cauză nu a fost solicitat; - și cerința prejudiciului este îndeplinită, dată fiind salarizarea sa la un nivel inferior, urmare a emiterii deciziei contestate.

3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 și respectiv 304 1 C. proc. civ. care să impună fie casarea fie modificarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ este o măsură de excepție care nu se poate dispune decât în ipoteza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de acest text, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă la care se adaugă și cerințe de ordin procedural vizând sesizarea prealabilă administrativă.

Înalta Curte apreciază în acord cu cele reținute și de prima instanță că în cauză, raportat la temeiurile de fapt și de drept invocate, cerința cazului bine justificat, în procedura sumară a examinării legalității actului atacat, respectiv a Deciziei nr. 1014 din 28 iulie 2010, nu este îndeplinită. Susținerile recurentului-reclamant dar și actele și lucrările dosarului nu sunt de natură a releva indicii de nelegalitate ale actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, act emis astfel cum rezultă din conținutul său, în temeiul art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 și, alături de alte texte de lege expres arătate, în considerarea adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov în dosarul penal, din 26 iulie 2010 (fila 34 dosar fond).

În condițiile în care, în chiar cuprinsul acestei adrese, se menționează începerea urmăririi penale față de recurentul-reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, iar organul de cercetare penală comunică autorității intimate modalitatea în care urmează a se derula ancheta, prin solicitarea unor documente și lămuriri chiar de la locul de muncă al reclamantului, unde acesta deținea funcția de director executiv, Înalta Curte apreciază că nu este fondată critica recurentului vizând nedovedirea în cauză a ipotezei cuprinse în textul art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, vizând „posibilitatea exercitării unor influențe” de către respectivul funcționar public în cazul cercetărilor penale în curs.

Potrivit normei legale enunțate, în cauză, potențiala influență exercitată de către funcționarul public asupra cercetării penale, rezidă în împrejurarea că tocmai recurentul ar fi cel ce ar urma să furnizeze organelor penale documentele și/sau lămuririle necesare referitoare la activitatea desfășurată. Nefondate sunt și celelalte critici vizând nesocotirea de către autoritatea emitentă a unor alte prevederi cuprinse în Legea nr. 188/1999, în condițiile în care, prima facie, fără prejudecarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că respectivele prevederi legale invocate de recurent, nici nu au fost menționate ca temei al emiterii actului a cărui suspendare de executare s-a solicitat.

În fine, nefondate sunt și criticile recurentului referitoare la aprecierile instanței de fond cu privire la neîndeplinirea cerinței pagubei iminente, astfel cum acest termen este definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, câtă vreme actul atacat reglementează, astfel cum bine a reținut și instanța de fond și modalitatea de remunerare a reclamantului-recurent, chiar dacă într-un cuantum redus, pe perioada mutării temporare dispuse. Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. a fost respins așadar ca nefondat recursul de față.