ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5010/2010

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 5010 din 16

noiembrie 2010

Prin acțiunea

înregistrată la data de 5 august 2010 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul S.D.L. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A.,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 1014

din 28 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, în baza art. 86 alin. (5) din

Legea nr. 188/1999, s-a dispus ca, începând cu data de 30 iulie 2010, să fie

mutat temporar, până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal, din funcția

publică de conducere de director executiv în cadrul Centrului Județean Brașov

în funcția publică de execuție de consilier la Centrul Local Târlungeni, Județul Brașov.

Reclamantul

a susținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei

pagube iminente.

Sub

aspectul cazului bine justificat, reclamantul a arătat că decizia contestată a

fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 86 alin. (5) și art. 89 alin. (2)

și (3) din Legea nr. 188/1999.

Sub

aspectul condiției referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente,

reclamantul a susținut că, în urma acestei mutări, este prejudiciat sub aspect

patrimonial prin scăderea salariului și raportat la cheltuielile generate de

găsirea unei locuințe. De asemenea, a susținut reclamantul că și Centrul

Județean Brașov va fi prejudiciat în condițiile unei instabilități a funcției

de conducere.

Pârâta

a depus la dosar întâmpinare, arătând că decizia contestată a fost emisă ca urmare

a faptului că prin adresa

înregistrată la A.

P.I.A.

din 24 iunie 2010,

D.N.A. - Serviciul

Teritorial Brașov

a comunicat că în dosarul de fond, prin Rezoluția din

18 iunie 2010, s-a început urmărirea penală față de învinuitul S.D.L. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000,

raportat la art. 248 C. pen.

Totodată,

pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă.

1.1.Soluția

primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 137/ F din 11 august 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a r

espins cererea formulată de reclamantul S.D.L., în

contradictoriu cu pârâta A.P.

I.A., având ca

obiect suspendarea executării Deciziei nr. 1014 din 28 iulie 2010 emisă

de această autoritate.

1.2.

Considerentele

reținute de curtea de apel în motivarea sentinței

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 968

din 19 iulie 2010 emisă de directorul general al A.P.I.A. s-a dispus detașarea

reclamantului S.D.L. - Director executiv la Centrul Județean Brașov, pe o perioadă de maxim 6 luni, pe funcția publică de conducere de

director executiv adjunct la Centru Județean Covasna, cu păstrarea drepturilor

salariale mai favorabile.

Ca

urmare a plângerii prealabile formulate de reclamant, prin Decizia nr. 1013 din

28 iulie 2010, s-a dispus încetarea detașării reclamantului și revenirea

acestuia în funcția publică de conducere de director executiv, treapta a II-a

de salarizare, în cadrul Centrului Județean Brașov.

Prin

Decizia nr. 1014 din 28 iulie 2010, s-a dispus mutarea temporară a

reclamantului, începând cu data de 20 iulie 2010 până la finalizarea

cercetărilor în dosarul penal, pe funcția publică de execuție de consilier,

clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, gradația III, la Centrul Local Tărlungeni din cadrul Centrului Județean Brașov, iar prin art. 2 din aceeași

decizie s-a dispus că drepturile salariale corespunzătoare se vor stabili

conform prevederilor legale, prin decizie a conducătorului instituției publice

în al cărei stat de funcții este prevăzută funcția publică de execuție.

Reținând că decizia respectivă a fost emisă în

considerarea adresei emisă de

D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov referitoare la dosarul

penal din 26 iulie 2010 și având în vedere dispozițiile art. 86 alin. (5) din

Legea nr. 188/2009, Curtea de apel a apreciat că,

în speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții

prevăzute de art.

14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004,

respectiv: cazul bine justificat și paguba iminentă, mai cu seamă că prin decizia

contestată a fost prevăzută și modalitatea de stabilire a drepturilor salariale

de care va beneficia reclamantul în perioada mutării sale temporare.

2.

Calea de atac exercitată și motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant

Împotriva

sentinței civile nr. 137/ F din 11 august 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în termen legal a declarat

recurs reclamantul S.D.L., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7, 8, 9, C. proc. civ.

În

esență, criticile formulate de recurentul-reclamant au vizat următoarele

aspecte:

-

în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite cumulativ cele

două cerințe prevăzute de art. 14 din Lega nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat

și paguba iminentă, în condițiile în care a fost nesocotită încălcarea prevederilor

art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 ce au servit drept temei al emiterii deciziei

contestate în sensul că reclamantul nu putea influența cercetarea într-un dosar

penal;

-

instanța de fond a ignorat prevederile art. 91 din Legea nr. 188/1999 ce impun

ca mutarea în cadrul altui compartiment al autorității să fie făcută cu

respectarea anumitor condiții și mai ales numai cu acordul scris al persoanei detașate,

acord care în cauză nu a fost solicitat;

-

și cerința prejudiciului este îndeplinită, dată fiind salarizarea sa la un

nivel inferior, urmare a emiterii deciziei contestate.

3.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Recursul

nu este fondat.

Analizând

sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și

lucrările dosarului și prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține

că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 și

respectiv 304

1

C. proc. civ. care să impună fie casarea fie

modificarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ

este o măsură de excepție care nu se poate dispune decât în ipoteza

îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de acest text, respectiv cazul

bine justificat și paguba iminentă la care se adaugă și cerințe de ordin

procedural vizând sesizarea prealabilă administrativă.

Înalta

Curte apreciază în acord cu cele reținute și de prima instanță că în cauză,

raportat la temeiurile de fapt și de drept invocate, cerința cazului bine

justificat, în procedura sumară a examinării legalității actului atacat,

respectiv a Deciziei nr. 1014 din 28 iulie 2010, nu este îndeplinită.

Susținerile

recurentului-reclamant dar și actele și lucrările dosarului nu sunt de natură a

releva indicii de nelegalitate ale actului administrativ a cărui suspendare s-a

solicitat, act emis astfel cum rezultă din conținutul său, în temeiul art. 86 alin.

(5) din Legea nr. 188/1999 și, alături de alte texte de lege expres arătate, în

considerarea adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov în dosarul penal, din 26 iulie

2010 (fila 34 dosar fond).

În

condițiile în care, în chiar cuprinsul acestei adrese, se menționează începerea

urmăririi penale față de recurentul-reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, iar organul de cercetare

penală comunică autorității intimate modalitatea în care urmează a se derula

ancheta, prin solicitarea unor documente și lămuriri chiar de la locul de muncă

al reclamantului, unde acesta deținea funcția de director executiv, Înalta

Curte apreciază că nu este fondată critica recurentului vizând nedovedirea în cauză

a ipotezei cuprinse în textul art. 86 alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

republicată, vizând „posibilitatea exercitării unor influențe” de către

respectivul funcționar public în cazul cercetărilor penale în curs.

Potrivit

normei legale enunțate, în cauză, potențiala influență exercitată de către

funcționarul public asupra cercetării penale, rezidă în împrejurarea că tocmai

recurentul ar fi cel ce ar urma să furnizeze organelor penale documentele

și/sau lămuririle necesare referitoare la activitatea desfășurată.

Nefondate sunt și

celelalte critici vizând nesocotirea de către autoritatea emitentă a unor alte

prevederi cuprinse în Legea nr. 188/1999, în condițiile în care, prima facie,

fără prejudecarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că respectivele prevederi

legale invocate de recurent, nici nu au fost menționate ca temei al emiterii actului

a cărui suspendare de executare s-a solicitat.

În fine, nefondate

sunt și criticile recurentului referitoare la aprecierile instanței de fond cu

privire la neîndeplinirea cerinței pagubei iminente, astfel cum acest termen este

definit de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, câtă vreme actul

atacat reglementează, astfel cum bine a reținut și instanța de fond și modalitatea

de remunerare a reclamantului-recurent, chiar dacă într-un cuantum redus, pe perioada

mutării temporare dispuse.

Față de toate cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. a fost respins așadar ca nefondat

recursul de față.