ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4142/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 mai 2009, reclamantul S.D.L. a solicitat

suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de pârâta A.P.I.A.,

până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii, întemeiată pe

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că, prin

decizia emisă de pârâtă s-a dispus nelegal eliberarea sa din funcția publică de

conducere, de director executiv la Centrul Județean Brașov, sub aparența

desființării funcției respective, deși atribuțiile aferente specifice nu au

fost modificate în proporție de peste 50% și nici nu au fost modificate

condițiile impuse de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea

postului.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 83/F din 21 mai 2009, prin

care a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei din 24 aprilie

2009 emisă de A.P.I.A. până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărând astfel, instanța de fond a constatat

îndeplinirea cerințelor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, atât sub aspectul existenței unor cazuri bine justificate, cât și

pentru prevenirea unei pagube iminente.

Condiția existenței cazului bine justificat a

fost considerată ca fiind îndeplinită în raport de susținerile invocate de

reclamant în reclamația administrativă și mai ales, față de argumentele

juridice prezentate ca aparent valabile, de natură a crea o îndoială în

privința legalității actului contestat.

Cerința prevenirii unui prejudiciu ireparabil

și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului, a fost

apreciată ca dovedită în cauză, deoarece actul administrativ contestat este de

natură să afecteze drepturi fundamentale ale reclamantului și să-i producă

acestuia o importantă pagubă materială, dar și morală.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

pârâta A.P.I.A., solicitând ca, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii formulate

de reclamant.

Recurentul a susținut că instanța de fond nu

a avut în vedere că, prin decizia din 24 aprilie 2009 au fost executate

prevederile imperative ale O.U.G. nr. 37/2009, conform cărora funcția publică de

conducere deținută de intimat s-a desființat în termen de 32 de zile de la data

intrării în vigoare a acestui act normativ.

De asemenea, recurenta a arătat că instanța

de fond a considerat greșit că intimatul a dovedit iminența prejudiciului

suferit ca urmare a executării actului administrativ.

Sub acest aspect, s-a susținut că nu s-a

produs o pagubă iminentă, întrucât intimatului - reclamant i s-a pus la

dispoziție funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional

superior, treapta de salarizare 1 în cadrul Centrului Județean Brașov.

Recurenta a precizat că intimatul nu și-a exprimat acordul pentru ocuparea

acestui post, fiind singurul responsabil pentru lipsa veniturilor de natură

salarială.

Analizând actele și lucrările dosarului, în

raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cererea de suspendare a executării deciziei din

24 aprilie 2009 formulată de intimatul - reclamant în perioada soluționării

recursului administrativ prealabil a fost admisă prin aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până

la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune suspendarea în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.

Apărările formulate de recurentă cu privire

la legalitatea deciziei contestate, datorită emiterii în executarea O.U.G. nr. 37/2009,

nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată pentru judecarea

cererii de suspendare a executării. Asemenea apărări se referă la fondul

cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunțe numai instanța sesizată cu

acțiunea pentru anularea actului administrativ și în consecință, se dovedește a

fi neîntemeiată critica din recurs privind neîndeplinirea condiției existenței

cazului bine justificat pentru admiterea măsurii provizorii a suspendării

executării.

Susținerea recurentei privind neîndeplinirea

în cauză a celei de-a doua condiții impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 pentru măsura de suspendare este de asemenea

neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat judicios

iminența producerii unei pagube dificil de reparat pentru intimatul - reclamant

prin încetarea raporturilor sale de serviciu, dispusă prin decizia contestată

în prezenta cauză.

Susținerile din recurs privind propunerea de

transfer al intimatului într-o funcție publică de execuție se referă la un alt

raport juridic decât cel dedus judecății, având ca obiect modificarea

raporturilor de serviciu și nu încetarea funcției publice de conducere, pentru

care a fost exercitat recursul administrativ, ca o condiție de admisibilitate a

cererii de suspendare în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că, nu există motive de

modificare sau de casare a acesteia, Înalta Curte va respinge prezentul recurs

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva

sentinței nr. 83/F din 21 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

octombrie 2009.