ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4142/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 mai 2009, reclamantul S.D.L. a solicitat suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de pârâta A.P.I.A., până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că, prin decizia emisă de pârâtă s-a dispus nelegal eliberarea sa din funcția publică de conducere, de director executiv la Centrul Județean Brașov, sub aparența desființării funcției respective, deși atribuțiile aferente specifice nu au fost modificate în proporție de peste 50% și nici nu au fost modificate condițiile impuse de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea postului.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 83/F din 21 mai 2009, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei din 24 aprilie 2009 emisă de A.P.I.A. până la pronunțarea instanței de fond. Hotărând astfel, instanța de fond a constatat îndeplinirea cerințelor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât sub aspectul existenței unor cazuri bine justificate, cât și pentru prevenirea unei pagube iminente. Condiția existenței cazului bine justificat a fost considerată ca fiind îndeplinită în raport de susținerile invocate de reclamant în reclamația administrativă și mai ales, față de argumentele juridice prezentate ca aparent valabile, de natură a crea o îndoială în privința legalității actului contestat.

Cerința prevenirii unui prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului, a fost apreciată ca dovedită în cauză, deoarece actul administrativ contestat este de natură să afecteze drepturi fundamentale ale reclamantului și să-i producă acestuia o importantă pagubă materială, dar și morală. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A.P.I.A., solicitând ca, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant. Recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că, prin decizia din 24 aprilie 2009 au fost executate prevederile imperative ale O.U.G.

nr. 37/2009, conform cărora funcția publică de conducere deținută de intimat s-a desființat în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ. De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond a considerat greșit că intimatul a dovedit iminența prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ. Sub acest aspect, s-a susținut că nu s-a produs o pagubă iminentă, întrucât intimatului - reclamant i s-a pus la dispoziție funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 în cadrul Centrului Județean Brașov. Recurenta a precizat că intimatul nu și-a exprimat acordul pentru ocuparea acestui post, fiind singurul responsabil pentru lipsa veniturilor de natură salarială.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Cererea de suspendare a executării deciziei din 24 aprilie 2009 formulată de intimatul - reclamant în perioada soluționării recursului administrativ prealabil a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune suspendarea în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente. Apărările formulate de recurentă cu privire la legalitatea deciziei contestate, datorită emiterii în executarea O.U.G.

nr. 37/2009, nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată pentru judecarea cererii de suspendare a executării. Asemenea apărări se referă la fondul cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunțe numai instanța sesizată cu acțiunea pentru anularea actului administrativ și în consecință, se dovedește a fi neîntemeiată critica din recurs privind neîndeplinirea condiției existenței cazului bine justificat pentru admiterea măsurii provizorii a suspendării executării. Susținerea recurentei privind neîndeplinirea în cauză a celei de-a doua condiții impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru măsura de suspendare este de asemenea neîntemeiată. Instanța de fond a constatat judicios iminența producerii unei pagube dificil de reparat pentru intimatul - reclamant prin încetarea raporturilor sale de serviciu, dispusă prin decizia contestată în prezenta cauză.

Susținerile din recurs privind propunerea de transfer al intimatului într-o funcție publică de execuție se referă la un alt raport juridic decât cel dedus judecății, având ca obiect modificarea raporturilor de serviciu și nu încetarea funcției publice de conducere, pentru care a fost exercitat recursul administrativ, ca o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că, nu există motive de modificare sau de casare a acesteia, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinței nr. 83/F din 21 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009.