ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4136/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 mai 2009, reclamantul

M.O.M. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009

emis de pârâtul M.M.F.P.S. până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii

de anulare a actului administrativ.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat

că prin ordinul emis de ministerul pârât s-a dispus nelegal eliberarea sa din

funcția publică de conducere de director executiv la D.M.P.S. a Județului

Maramureș, sub aparența desființării funcției respective, deși atribuțiile

aferente specifice nu au fost modificate în proporție de peste 50% și nici nu

au fost modificate condițiile impuse de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999

pentru ocuparea postului.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

340 din 30 iunie 2009, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea

executării Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. până la

pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anularea actului administrativ.

Hotărând astfel, instanța de

fond a constatat îndeplinirea cerințelor cumulative prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, atât sub aspectul existenței unor cazuri bine

justificate, cât și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Condiția existenței cazului

bine justificat a fost considerată ca fiind îndeplinită în raport de susținerile

invocate de reclamant în reclamația administrativă și mai ales, față de

argumentele juridice prezentate ca aparent valabile, de natură a crea o

îndoială în privința legalității actului contestat.

Cerința prevenirii unui

prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în

măsura posibilului a fost apreciată ca dovedită în cauză, deoarece actul

administrativ contestat este de natură să afecteze grav drepturi fundamentale

ale reclamantului, cum sunt dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a

muncii și dreptul la un nivel de trai decent, fiind susceptibil să producă o importantă

pagubă materială, dar și morală.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul M.M.F.P.S., solicitând ca, în baza dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul

respingerii cererii formulate de reclamant.

Recurentul a susținut că

instanța de fond nu a avut în vedere că prin Ordinul nr. 385 din 23 aprilie

2009 au fost executate prevederile imperative ale O.U.G. nr. 37/2009, conform

cărora funcția publică de conducere deținută de intimat s-a desființat în

termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

De asemenea, recurentul a

arătat că instanța de fond a admis greșit cererea de suspendare, care a rămas

fără obiect ca urmare a emiterii Ordinului nr. 814 din 25 mai 2009 de transfer

al intimatului în interes de serviciu, în funcția publică de execuție de

consilier în cadrul S.P.A.S., față de acordul exprimat de acesta conform

prevederilor art. 87 alin. (2) lit. c) și art. 90 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

188/1999 republicată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Cererea de suspendare a

executării Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009 formulată de

intimatul-reclamant în perioada soluționării recursului administrativ prealabil

a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se

poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente.

De altfel, nici recurentul

nu a contestat în prezentul recurs modul de aplicare a dispozițiilor art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, formulând numai apărări privind legalitatea

Ordinului nr. 385 din 23 aprilie 2009 emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009.

Asemenea apărări nu pot fi

examinate în procedura judiciară reglementată de dispozițiile legale

susmenționate pentru judecarea cererii de suspendare a executării, întrucât se

referă la fondul pricinii asupra căruia este competentă a se pronunța instanța

sesizată cu acțiunea pentru anularea actului administrativ.

Susținerea recurentului

privind lipsa de obiect a cererii de suspendare ca efect al transferului

realizat cu acordul intimatului prin Ordinul nr. 814 din 25 mai 2009 va fi

respinsă ca neîntemeiată, întrucât recursul administrativ a fost formulat

pentru contestarea măsurii de încetare a raporturilor de serviciu din funcția

publică de conducere, dispusă prin Ordinul nr. 385 din 23 aprilie 2009.

În consecință, modificarea

raporturilor de serviciu prin transferul într-o funcție publică de execuție,

dispus printr-un ordin ulterior celui contestat nu lipsește de obiect cererea

de anulare a acestuia și implicit, cererea de suspendare a executării efectelor

sale, deoarece se referă la un alt raport juridic și anume, raportul de

serviciu pentru funcția publică de conducere ocupată de intimatul - reclamant.

Pentru considerentele

expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și

că, nu există motive de modificare sau de casare a acesteia, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.M.F.P.S. împotriva sentinței nr. 340 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2009.