ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâții C.N.P.A.D.A.S. și A.N.F.P.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordinul nr. 444

din 24 aprilie 2009; obligarea pârâtelor la emiterea unui ordin prin care să

fie reintegrat în corpul funcționarilor publici, pe funcția publică de execuție

de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, la

C.J.P. Maramureș – D.S.P.P.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a deținut funcția publică de

conducere de director executiv adjunct la C.J.P. Maramureș până la data de 23

mai 2009; funcția publică de execuție corespunzătoare acestei funcții de

conducere a fost cea de consilier clasa 1, gradul profesional superior, treapta

de salarizare 1. Prin Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009 al Președintelui C.N.P.A.D.A.S.,

începând cu data de 23 mai 2009 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al

subsemnatului la C.J.P. Maramureș, prin eliberarea din funcția publică de

conducere. în cuprinsul ordinului contestat sunt invocate prevederile art. 99 lit.

b) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor

publici, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile O.U.G. nr. 3

7/2009.

Prin

întâmpinare pârâta C.N.P.A.D.A.S. a solicitat respingerea cererii față de

instituția pârâtă, ca fiind netemeinică și nelegală.

La

termenul de judecată din data de 22 aprilie 2010 Curtea de apel a pus în

discuția părților, din oficiu, excepția lipsei de interes a reclamantului în

formularea prezentei acțiuni.

Prin

Sentința civilă nr. 176 din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes și a

respins cererea formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâtele C.N.P.A.D.A.S.

și A.N.F.P.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a

solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 cu privire

la încetarea raportului de serviciu referitoare la funcția de execuție de consilier

clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1 și reintegrarea

sa în această funcție de execuție.

Din

cuprinsul ordinului contestat rezultă însă că raportul de serviciu al

reclamantului a încetat doar din funcția publică de conducere, neafectând cu

nimic funcția de execuție pe care o ocupa anterior. De altfel, acest Ordin a

fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care nici nu avea în

vedere funcțiile publice de execuție ale funcționarilor publici, ci a vizat

doar desființarea unor funcții publici de conducere. Prin urmare, și din acest

punct de vedere instanța de fond a constatat că ordinul contestat în speță nu a

vizat funcția publică de execuție a reclamantului, astfel încât anularea din

acest punct de vedere al actului administrativ nu aduce nici un folos

reclamantului.

Pe

de altă parte, din Ordinul nr. 1113 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele

C.N.P.A.D.S. rezultă că, în prezent, reclamantul exercită funcția de conducere

de director coordonator al C.J.P. Maramureș, astfel încât nici sub acest aspect

reclamantul nu justifică vreun interes în formularea prezentei acțiuni.

Prin

urmare, în condițiile în care reclamantului nu i-a încetat raportul de serviciu

sub aspectul funcției de execuție pe care o îndeplinea anterior numirii în

funcția de conducere, iar acesta și la momentul actual îndeplinește funcția

publică de conducere de director coordonator, instanța de fond a apreciat că anularea

Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 emis de pârâta C.N.P.A.D.S. nu îi aduce

acestuia nici un beneficiu.

Împotriva Sentinței civile

nr. 176 din data de 22 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

reclamantul G.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ.

Reclamantul a

învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea primei instanțe, prin care a

fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantului, este în mod esențial

nelegală, în condițiile în care analiza acestei excepții s-a făcut în afara

contextului stării de fapt expusă de recurent, cu încălcarea esențială a legii

și cu consecința firească a pronunțării unei hotărâri a cărei cenzurare se

impune. A precizat recurentul că nu se poate susține că lipsește interesul

reclamantului în promovarea acțiunii în contencios administrativ, atâta vreme

cât prin ordinul contestat nu s-a dispus eliberarea din funcția de conducere ci

încetarea raporturilor de serviciu. Chiar dacă desființarea postului de

conducere s-a făcut în baza unor acte normative abrogate, oricum raportul de

serviciu al reclamantului a încetat din motive neimputabile funcționarului

public, astfel că reclamantul trebuia, potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr.

188/1999, să-și păstreze drepturile dobândite în cariera de funcționar public.

Or, în condițiile în care ar fi existat o restructurare reală a instituției,

pârâtele aveau obligația trecerii reclamantului pe un post vacant în cadrul

instituției, iar în lipsa unui astfel de post, de a transforma propriul post al

reclamantului la nivelul funcției de execuție.

Prin

întâmpinările formulate în cauză intimații A.N.F.P. și C.N.P.P. au solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Recursul

este fondat.

Prin acțiunea în

contencios administrativ cu care a învestit prima instanță reclamantul G.V. a

solicitat anularea Ordinului nr. 444 din data de 24 aprilie 2009 emis de

președintele C.N.P.A.D.

A.S. - prin care, în

temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, funcția

publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Maramureș - D.S.P.P.,

a fost desființată, prin care, în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c)

și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, s-a stabilit că reclamantului, Director executiv adjunct - Direcția

stabiliri și plăți prestații - Consilier, clasa l, gradul profesional superior,

treapta de salarizare I al C.J.P. Maramureș, îi încetează raportul de serviciu

prin eliberare din funcția publică de conducere la data expirării termenului de

preaviz respectiv la data de 23 mai 2009 și prin care, în temeiul prevederilor art.

99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, reclamantului i s-a

acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice precum și obligarea pârâtelor C.N.P.A.D.A.S.

și A.N.F.P. la emiterea unui ordin prin care reclamantul să fie reintegrat în

corpul funcționarilor publici, pe funcția publică de execuție de consilier

clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, la C.J.P. Maramureș

- D.S.P.P.

În

mod greșit instanța de fond, prin sentința recurată, a admis excepția lipsei

de interes a reclamantului în exercitarea

acțiunii, invocată din oficiu, și a respins pe

acest temei cererea de

chemare în judecată a pârâtelor C.N.P.A.D.A.S. și A.N.F.P., cu motivarea că în

condițiile în care reclamantului nu i-a încetat raportul de serviciu sub

aspectul funcției de execuție pe care o îndeplinea anterior numirii în funcția

de conducere, iar acesta și la momentul pronunțării hotărârii îndeplinește

funcția publică de conducere de director coordonator, anularea Ordinului nr.

444 din 24 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.D.A.S. nu îi aduce acestuia nici un

beneficiu. In consecință, s-a apreciat că

nejustificând

nici un interes în formularea cererii de anulare a Ordinului nr. 444 din

24

aprilie 2009, s-a impus respingerea acesteia ca lipsită de interes, aceeași

soartă stabilind că urma să o aibă și petitul accesoriu de reintegrare în

funcția de execuție deținută anterior.

Condiția justificării

unui interes în activitatea judiciară este recunoscută în mod unanim ca absolut

necesară atât pentru dobândirea calității de parte în proces

cât și pentru exercițiul acțiunii civile.

Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri

în justiție și constă

în folosul practic material sau moral, ori material și moral, pe care partea îl

urmărește în judecată. în mod firesc, interesul afirmat în justiție trebuie să

fie legitim, ceea ce înseamnă că pretențiile formulate de reclamant izvorăsc

dintr-un raport juridic recunoscut de lege, trebuie să fie personal, adică să

fie propriu celui care promovează acțiunea, și mai trebuie să fie născut Și

actual, ceea ce semnifică existența unei încălcări a unui anumit drept

subiectiv care să persiste pe toată durata soluționării litigiului concret.

Rezultă,

din înscrisurile depuse în cauză, că ulterior emiterii Ordinului nr. 444 din 23

aprilie 2009 contestat de reclamant, s-a emis Ordinul nr. 1228 din data de 25

mai 2009 al ministrului muncii, familiei Și protecției sociale prin care

recurentul reclamant, a fost numit, cu data emiterii ordinului în discuție, în

temeiul

prevederilor art. 3 alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2009, îi funcția de director coordonator la C.J.P. Maramureș, cu contract

de management asimilat contractului individual de muncă pe durată determinată,

pe o

perioadă de maximum 4 ani. Prin Ordinul nr. 994 din data de 13

octombrie 2009 emis de Președintele C.N.P.A.D.A.S. s-a stabilit că la data de

14 octombrie 2009 încetează contractul de management al reclamantului în

funcția de director coordonator al C.J.P. Maramureș, potrivit prevederilor O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și

pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale și ale altor

servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul

demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria

prefectului și cabinetul alesului local, iar prin Ordinul nr. 1113 din data de

13 octombrie 2009 emis de asemenea de Președintele C.N.P.A.D.A.S. s-a stabilit

că reclamantul exercită, până la ocuparea prin concurs a postului, atribuțiile

funcției de conducere de director coordonator al C.J.P. Maramureș. În

continuare, prin Ordinul nr. 1286 din data de 26 octombrie 2009 al

Președintelui C.N.P.A.D.A.S. recurentul a fost numit, în temeiul prevederilor art.

III alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2009, începând cu data de 27 octombrie 2009,

în funcția de director coordonator la C.J.P. Maramureș, cu contract de

management asimilat contractului individual de muncă încheiat pe durată

nedeterminată, pe o perioadă de maximum 4 ani. Ulterior, prin Ordinul nr. 259

din data de 26 februarie 2010 Președintele C.N.P.A.D.A.S. a stabilit că începând

cu data de 1 martie

2010

încetează

aplicabilitatea prevederilor Ordinului nr. 1286/2009 privind numirea

reclamantului G.V. în funcția de conducere de director coordonator al C.J.P. Maramureș

și că tot cu aceeași dată încetează și aplicabilitatea prevederilor

contractului de management anexă la ordin. Apoi, prin Ordinul nr. 320 din data

de 27 februarie 2010 al Președintelui C.N.P.A.D.A.S. s-a stabilit că Ordinul nr.

259/2010 se aplică de la data intrării în vigoare a prevederilor legale

cuprinse în proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, aflat la acel moment în dezbaterea Parlamentului

României. În prezent, conform adeverinței din data de 18 februarie 2011 emisă

de C.J.P. Maramureș, recurentul reclamant G.V. nu mai ocupă nici o funcție

publică de conducere ci funcția de execuție temporar vacantă de inspector,

clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, până la

data de 8 iulie 2011.

În aceste condiții,

prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de reclamant prin

acțiunea în contencios administrativ formulată - printre care nelegalitatea

Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 urmare emiterii Deciziei nr. 1257 din

data de 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale prin care Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice a fost declarată neconstituțională, precum și

nelegalitatea aceluiași ordin urmare încălcării prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.

1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar

potrivit cărora, susține reclamantul, pârâtele aveau obligația trecerii

recurentului pe un post vacant în cadrul instituției iar în lipsa acestui post

de a transforma propriul post la nivelul funcției de execuție avute anterior -

precum și la împrejurarea că eronat a statuat prima instanță că prin efectul

ordinului contestat a încetat doar raportul de serviciu al reclamantului

privitor la funcția publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P.

Maramureș nu și raportul de serviciu privitor la funcția publică de execuție de

consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I, se

reține că în mod greșit instanța de fond a reținut că lipsește interesul

reclamantului în promovarea acțiunii și a dispus admiterea excepției lipsei

interesului și respingerea pe acest temei a acțiunii reclamantului.

Așa

fiind, văzând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

precum și prevederile art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 C. proc. civ., se va

admite recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva Sentinței civile nr. 176

din data de 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, se va casa hotărârea atacată și se va

trimite pricina spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de G.V. împotriva Sentinței civile nr. 176 din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.