ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3128/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4300 din 3 decembrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta M.G., în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., având ca obiect anularea deciziei nr. 175 din 19 februarie 2009, emisă de pârât, obligarea acestuia să modifice structura sa organizatorică în sensul menținerii S.M.P., precum și reîncadrarea sa în funcția de șef al acestui serviciu, cu consecința obligării pârâtului C.N.A. la acordarea indemnizației de conducere la data de 19 februarie 2009 și până la reîncadrarea efectivă în funcție și a plății cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin decizia nr. 175 din 19 februarie 2009, emisă de C.N.A., s-a dispus ca, începând cu data de 19 februarie 2009, reclamanta M.G., numită prin decizia nr. 37 din 20 ianuarie 2005, în funcția publică de conducere de șef serviciu - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, al S.M.P. din cadrul D.S.G., să ocupe funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, în cadrul C.P., compartiment care face parte din D.E.P. A mai reținut instanța că decizia mai susmenționată a fost emisă în baza dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 229/2008, art. 99, 100 și 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, coroborate cu dispozițiile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, astfel încât nu se poate reține critica reclamantei, conform căreia mențiunea „în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ” prevăzută la art. 4 din decizie, determină nelegalitatea actului, pentru că se adaugă la dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că este vorba de o nulitate relativă care poate interveni numai în situația producerii unei vătămări, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, iar în cauză, vătămarea invocată nu există întrucât aceasta, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei (23 februarie 2009), s-a adresat autorității pârâte cu plângere prealabilă, înregistrată sub nr. 3875 din 13 martie 2009, precum și instanței de contencios administrativ.

Instanța a mai constată că, în conformitate cu art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 numărul total al funcțiilor de conducere, în cadrul fiecărei autorități este de 12 % din numărul total al funcțiilor publice și a avut în vedere procesul verbal al ședinței C.N.A. din 11 februarie 2009 prin care s-a stabilit structura organizatorică, statutul de funcțiuni și statutul de personal al C.N.A., precum și decizia nr. 135 din 17 februarie 2009, în contextul cărora a apreciat că, este neîntemeiată critica reclamantei potrivit căreia în decizia contestată nu se regăsește criteriul pentru care funcția de conducere ocupată a fost afectată de măsura reorganizării.

Instanța de fond a mai reținut că dispozițiile art. 65 C. muncii, în sensul că restructurarea nu a fost reală și serioasă sub aspectul cauzelor, nu are legătură cu pricina, în speță fiind incidente prevederile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind numirea în alte funcții sau compartimente, iar în condițiile în care art. 6 din Regulamentul C.N.A. nu reglementează condițiile de formă ce trebuie îndeplinite la întocmirea procesului verbal și nici obligativitatea participării la toate ședințele Consiliului a directorilor sau șefilor de servicii, motivele de nelegalitate invocate în precizarea de acțiune sunt neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond nu a analizat încălcarea de către C.N.A.

a dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 504/2002 și Legea nr. 188/1999 cât și a O.U.G. nr. 229/2008, la emiterea deciziei nr. 175 din 19 februarie 2009, prin care a fost modificată organigrama C.N.A., și respectiv s-a dispus trecerea sa din funcția publică de conducere de ș.s. M.P., în funcția publică de execuție de consilier clara I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, în cadrul compartimentului Patrimoniu. Consideră recurenta că restructurarea postului său s-a făcut în mod abuziv și discriminatoriu, fără a avea la bază un criteriu logic și practic și fără a se realiza eficientizarea și îndeplinirea prevederilor O.U.G. nr. 229/2008. În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. și art. 304 1 C. proc.

civ. Intimatul C.N.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând în esență că decizia contestată de către recurenta - reclamantă a fost emisă cu respectarea condițiilor legale. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente: În mod corect instanța de fond, în contextul probelor de la dosar a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea recurentei - reclamante, reținând că decizia nr. 175 din 19 februarie 2009 este legală.

În cauză este necontestat că d ecizia nr. 175 din 19 februarie 2009 a fost emisă de C.N.A. în temeiul art. III din O.U.G. nr. 229/2008, art. 99, 100 și 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, coroborată cu prevederile dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009. Măsura desființării postului de conducere ocupat de recurenta - reclamantă a fost luată în contextul măsurilor privind reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice, respectiv prin stabilirea în sarcina autorităților și instituțiilor publice de a modifica corespunzător structura organizatorică și statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție cu avizul A.N.F.P. și cu respectarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

În executarea acestor obligații intimatul - pârât a procedat la emiterea deciziei nr. 135 din 17 februarie 2009 prin care a stabilit numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție, aprobând structura organizatorică a instituției și statul de funcțiuni, care au fost aprobate conform procesului-verbal al ședinței Consiliului din data de 11 februarie 2009. Criticile recurentei - reclamante privitoare la nelegalitatea procesului verbal al ședinței Consiliului respectiv, lipsa semnăturii tuturor participanților, neparticiparea tuturor directorilor și șefilor serviciilor de specialitate nu pot fi reținute, fiind nefondate în raport cu prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare a intimatului.

Astfel cum s-a reținut anterior, decizia contestată a fost emisă în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor și măsurilor impuse prin prevederile O.U.G. nr. 229/2008 privind reducerea cheltuielilor iar stabilirea structurii organizatorice, înființare sau desființarea unor nivele de structură ca și statul de funcțiuni reprezintă atributul exclusiv al Consiliului prevăzut de altfel și în dispozițiile art. 34 din r egulament.

Nu pot fi reținute ca motive de nelegalitate a deciziei atacate nici susținerile recurentei privitoare la lipsa unor criterii obiective în stabilirea funcțiilor de conducere care au fost desființate, întrucât reducerea funcțiilor respective impusă prin dispozițiile legale mai sus menționate a fost efectuată în contextul în care era necesară asigurarea desfășurării activității instituției în condiții de eficiență, ori analizarea măsurilor luate în vederea realizării acestui scop, exced competenței instanței de judecată atâta vreme cât, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat încălcarea unor norme legale, prin emiterea actului administrativ atacat. Pentru considerentele menționate, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 4300 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.