ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 5 aprilie 2006, reclamanta C.D. a chemat în judecată A.N.P.M., solicitând

obligarea acesteia la emiterea unei decizii de încadrare, începând cu data de 1

ianuarie 2006, pe funcția publică de consilier cl.I, grad profesional superior,

treapta I de salarizare și retribuirea efectivă pe treapta I de salarizare din

aceeași dată, precum și acordarea diferenței de salariu, reactualizată, din

luna ianuarie și până la emiterea și punerea în aplicare a deciziei.

În motivarea acțiunii

reclamanta, funcționar public în cadrul A.N.P.M., arată că, la data de 6

septembrie 2005, a susținut un concurs pentru ocuparea postului vacant de

consilier superior cl.I, treapta I de salarizare, în urma căruia a fost

declarată admisă, sens în care pârâta a emis decizia nr. 462 din15 septembrie 2006,

prin care a încadrat-o în funcția de consilier superior cl.1, treapta I de

salarizare, retribuit la nivelul treapta 3 de salarizare, ca urmare a invocării

dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2004.

Reclamanta susține că,

întrucât la data de 12 ianuarie 2006 a fost adoptată O.G. nr. 2/2006, a

solicitat A.N.P.M. să emită o decizie de încadrare corespunzătoare noilor

reglementări, în sensul de a-i acorda treapta I-a în loc de treapta III-a.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1911

din 20 septembrie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, apreciind că prin

adoptarea O.G. nr. 2/2004, pârâtei nu i-a revenit obligația privind încadrarea

solicitată de reclamantă.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamanta C.D. susținând că hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal. că instanța a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.

4 din O.G. nr. 2/2006, reținând că legiuitorul a lăsat la aprecierea instanței

de a acorda sau nu salariul. În al doilea rând instanța a interpretat greșit

actul dedus judecății, apreciind că în cauză este vorba de o avansare în

treapta salarială și nu de un concurs susținut pentru ocuparea unui post vacant.

Recursul este nefondat.

La data de 6 septembrie

2005, recurenta – reclamantă, în condițiile dispoziției O.U. nr. 92/2004, în

vigoare la aceea dată, a susținut un concurs organizat pentru ocuparea funcției

de consilier cl. I, grad profesional superior, treapta I-a de salarizare, în

cadrul D.C.N.B.P.S.S.

Ca urmare a admiterii sale,

președintele A.N.P.M. a emis decizia nr. 462 din 15 septembrie 2005, prin care

reclamanta a fost numită în funcția pentru care a concurat, fiind salarizată

însă la nivelul treptei 3 de salarizare.

Măsura a fost justificată de

dispozițiile art. 9, alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2004 care prevăd că „salariile

de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2005 o funcție publică de execuție

în condițiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare

corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional în care sunt

numite”.

Dispozițiile menționate

stabilesc faptul că orice persoană numită în anul 2005 într-o funcție publică

va continua să fie salarizată la nivelul treptei 3 de salarizare, până la

promovarea în treptele de salarizare în condițiile prevăzute de lege.

După apariția O.G. nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici A.N.P.M.

a solicitat A.N.F.P. asistența de specialitate, conform art. 37 alin. (1) din

acest act normativ, privind modul de salarizare pentru anul 2006 a candidaților

care au fost admiși la concursurile de recrutare.

Prin adresa nr. 1031832 din

14 februarie 2006, A.N.F.P. răspunde că nivelul de salarizare este cel corespunzător

treptei 3, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2004 act normativ în vigoare la

data intrării acestuia în corpul funcționarilor publici.

Pe de altă parte, prin

adoptarea O.G. nr. 2/2006 au fost reglementate drepturile salariale ale

funcționarilor publici pentru anul 2006, fiind stabilite alte nivele de

salarizare, dispozițiile acestui act normativ nefiindu-i aplicabile recurentei

– reclamante.

Având în vedere cele mai sus

prezentate, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.D. împotriva sentinței civile nr. 1911 din 20 septembrie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2007.