ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1333 din 20 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art.

211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.L. la un an

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 3

august 2004, la zi.

A luat act că partea

vătămată J.R. nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a obligat inculpatul, la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 400.000 lei,

va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Atât Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, cât și inculpatul C.L. au declarat apel împotriva

sus-menționatei sentințe.

Ambele apeluri au vizat

individualizarea pedepselor, solicitându-se de către procuror înlăturarea

aplicării art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen., cu consecința aplicării

unei pedepse corespunzătoare, iar inculpatul, dimpotrivă, a solicitat reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 878/

A din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a

desființat, în parte, sentința atacată și în fond a fost majorată pedeapsa

aplicată inculpatului la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A fost respins apelul

declarat de inculpat, ca nefondat.

S-a computat detenția

preventivă a inculpatului, de la 3 august 2004, la zi și s-a menținut starea de

arest.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul C.L., criticând-o cu privire la majorarea

pedepsei, solicitând respingerea apelului procurorului și menținerea sentinței.

Recursul este nefondat.

Din examinarea hotărârii

atacate în raport cu probele administrate în cauză, se constată că situația de

fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute și nu sunt contestate.

Nici încadrarea juridică în

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., nu

este contestată.

Totodată, se constată că

pedeapsa aplicată de instanța de apel este bine individualizată.

Astfel, s-a ținut seama de

gravitatea faptei săvârșite și de locul și împrejurările în care a fost comisă.

Totodată, s-a ținut seama de

împrejurările favorabile inculpatului și a menținut circumstanțele atenuante acordate

de prima instanță, cărora instanța de apel le-a dat semnificația necesară,

coborând pedeapsa cu doi ani sub minimul special de 5 ani închisoare.

Stabilirea pedepsei de către

prima instanță la un an închisoare nu reflectă o justă individualizare, fiind

prea blândă în raport cu gravitatea faptei și nu este suficient de aptă pentru

realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Așadar, pedeapsa de 3 ani

închisoare este bine individualizată și se impune a se menține în acest

cuantum.

Neconstatându-se nici motive

care se iau în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând

a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Totodată se va deduce timpul

arestării preventive a inculpatului, de la 3 august 2004, la data prezentei

decizii.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul

avocatului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr.

878/ A din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 august 2004 la 20 ianuarie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2005.