ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2347/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 15323 din 29

noiembrie 2003 pronunțată în dosar nr. 3605/2003 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC P.N.

SA București împotriva pârâtei SN T.R. SA București cu consecința obligării

acesteia la plata sumei de 18.032.103.781 lei echivalentul a 536.414,32 dolari

SUA reprezentând daune-interese contractuale precum și la 753.466.038 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut în esență că prin contractul nr. 7202 din 18 decembrie 2000

încheiat între reclamantă în calitate de executant și pârâtă în calitate de

beneficiar s-a convenit tipărirea unor materiale pentru ambalarea țigaretelor

conform specificațiilor tehnice menționate în Anexa 1 la contract. Totodată

părțile au convenit asupra posibilității denunțării unilaterale, ipoteză în

care partea în culpă va datora daune-interese pentru prejudiciul cauzat, dar nu

mai puțin decât valoarea contractului pentru perioada cuprinsă între data denunțării

și aceea a expirării stabilită ca fiind de doi ani calculată începând cu data

de 1 februarie 2001.

Raportat la clauzele menționate, la

notificarea din data de 10 septembrie 2001 prin care pârâta a arătat că

înțelege să rezilieze contractul începând cu această dată precum și să anuleze

toate comenzile deja emise și pe baza expertizei efectuate în cauză, tribunalul

a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, admițând-o ca atare.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis

prin decizia comercială nr. 93 din 2 februarie 2005 pronunțată în dosar nr. 64/2005

al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, iar hotărârea primei

instanțe schimbată în tot în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 418.990

dolari SUA în echivalentul în lei din data plății, cu 42.353.310 lei cheltuieli

de judecată, cu motivarea că potrivit expertizei noi efectuate în cauză,

cuantumul prejudiciului se cifrează la suma anterior menționată, care de

altfel, nu a fost contestată de pârâtă.

Prin decizia nr. 462 din 12 octombrie

2005 pronunțată în dosarul nr. 1557/2005 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de reclamanta SC P.N. SA

București, decizia fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare instanței de

apel, în considerarea faptului că soluția instanței de apel a fost argumentată

în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză, fără o clarificare a

situației prejudiciului raportat la clauzele contractului, a recunoașterilor

pârâtei, impunându-se totodată efectuarea unei contraexpertize date fiind

concluziile diferite la care au ajuns experții desemnați în cele două faze

procesuale.

În urma rejudecării, prin decizia

comercială nr. 583 din 22 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 37751/2/2005 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de

pârâta SC G.T. SA (fostă SN T.R. SA București) împotriva deciziei comerciale

nr. 93 din 2 februarie 2005 pronunțată în dosar nr. 64/2004 al Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, care a fost schimbată în tot în sensul

admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 418.991 dolari SUA în

echivalentul în lei din ziua plății, cu 42.357.310 lei (ROL) cheltuieli de

judecată și totodată s-a respins cererea de întoarcere a executării pentru suma

de 117.424,8 dolari SUA formulată de reclamantă, cu motivarea că acest cuantum

al prejudiciului a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză, ambele

părți achiesând la această valoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În mod concret, recurenta invocă faptul

că prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constând

în faptul că instanța de apel a rămas în pronunțare la data de 1 noiembrie

2007, a amânat pronunțarea de 3 ori câte 7 zile, dar a omis să întocmească și

încheierile de ședință la care se face referire în practicaua deciziei.

De asemenea, hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină ci doar o relatare a stării de fapt, fără o

argumentare corespunzătoare, astfel încât sunt incidente și dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu sunt respectate exigențele impuse de art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O altă critică vizează interpretarea eronată

a clauzelor contractului, în condițiile în care instanța și-a însușit

interpretarea dată de intimată, fără a-și justifica propriile concluzii.

De altfel, instanța de apel încalcă și

prevederile art. 315 C. proc. civ. întrucât a ignorat dispozițiile deciziei nr.

4682/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la aspectele ce

urmau a fi clarificate în rejudecare, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. mai ales că nu se face trimitere în considerentele hotărârii la

nicio dispoziție legală pe care s-a întemeiat soluția pronunțată.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Curtea constată că este întemeiat admițându-l ca atare pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Prima critică este fondată, în condițiile

în care instanța de apel la termenul din 20 septembrie 2007 a amânat cauza

pentru data de 1 noiembrie 2007 în vederea achitării onorariului pentru expert

(fila 117). Ulterior nu s-a mai întocmit încheierea de ședință din data de 1

noiembrie 2007, la dosar fiind depuse de către apelantă concluzii scrise din

care rezultă că s-ar fi amânat pronunțarea pentru data de 8 noiembrie 2007 și

apoi decizia nr. 583 din 22 noiembrie 2007 care menționează că dezbaterile au

avut loc la 1 noiembrie când „Curtea a amânat pronunțarea pentru data de azi 8

noiembrie 2007, când a decis următoarele”.

Din această perspectivă, în lipsa

încheierilor de ședință devin incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., iar exercitarea controlului judiciar este imposibilă în aceste condiții.

În plus, prin decizia nr. 583 din 22

noiembrie 2007 a fost admis apelul împotriva deciziei nr. 93 din 2 februarie

2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosar

nr. 64/2004. Or, această decizie, a fost pronunțată de o instanță de apel și a

fost casată prin decizia nr. 4682/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel, care avea așadar de soluționat

apelul împotriva sentinței comerciale nr. 15323/2003.

În acest context, fiind întemeiat primul

motiv de recurs referitor la încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității, soluția ce se impune este aceea a admiterii recursului,

casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de

apel.

Față de soluția adoptată, analizarea

celorlalte motive de recurs este inutilă și lipsită de interes juridic însă

acestea vor fi avute în vedere conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ. de

către instanță cu prilejul rejudecării urmând a fi aplicate întocmai și

dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în privința măsurilor dispuse

prin decizia nr. 4682/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

P.N. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 583 din 28 noiembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia recurată și trimite cauza

pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2008.