ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2347/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 15323 din 29 noiembrie 2003 pronunțată în dosar nr. 3605/2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC P.N. SA București împotriva pârâtei SN T.R. SA București cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 18.032.103.781 lei echivalentul a 536.414,32 dolari SUA reprezentând daune-interese contractuale precum și la 753.466.038 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că prin contractul nr. 7202 din 18 decembrie 2000 încheiat între reclamantă în calitate de executant și pârâtă în calitate de beneficiar s-a convenit tipărirea unor materiale pentru ambalarea țigaretelor conform specificațiilor tehnice menționate în Anexa 1 la contract.

Totodată părțile au convenit asupra posibilității denunțării unilaterale, ipoteză în care partea în culpă va datora daune-interese pentru prejudiciul cauzat, dar nu mai puțin decât valoarea contractului pentru perioada cuprinsă între data denunțării și aceea a expirării stabilită ca fiind de doi ani calculată începând cu data de 1 februarie 2001. Raportat la clauzele menționate, la notificarea din data de 10 septembrie 2001 prin care pârâta a arătat că înțelege să rezilieze contractul începând cu această dată precum și să anuleze toate comenzile deja emise și pe baza expertizei efectuate în cauză, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, admițând-o ca atare.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia comercială nr. 93 din 2 februarie 2005 pronunțată în dosar nr. 64/2005 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, iar hotărârea primei instanțe schimbată în tot în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 418.990 dolari SUA în echivalentul în lei din data plății, cu 42.353.310 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că potrivit expertizei noi efectuate în cauză, cuantumul prejudiciului se cifrează la suma anterior menționată, care de altfel, nu a fost contestată de pârâtă. Prin decizia nr. 462 din 12 octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1557/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de reclamanta SC P.N.

SA București, decizia fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare instanței de apel, în considerarea faptului că soluția instanței de apel a fost argumentată în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză, fără o clarificare a situației prejudiciului raportat la clauzele contractului, a recunoașterilor pârâtei, impunându-se totodată efectuarea unei contraexpertize date fiind concluziile diferite la care au ajuns experții desemnați în cele două faze procesuale. În urma rejudecării, prin decizia comercială nr. 583 din 22 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 37751/2/2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de pârâta SC G.T. SA (fostă SN T.R.

SA București) împotriva deciziei comerciale nr. 93 din 2 februarie 2005 pronunțată în dosar nr. 64/2004 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care a fost schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 418.991 dolari SUA în echivalentul în lei din ziua plății, cu 42.357.310 lei (ROL) cheltuieli de judecată și totodată s-a respins cererea de întoarcere a executării pentru suma de 117.424,8 dolari SUA formulată de reclamantă, cu motivarea că acest cuantum al prejudiciului a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză, ambele părți achiesând la această valoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. În mod concret, recurenta invocă faptul că prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constând în faptul că instanța de apel a rămas în pronunțare la data de 1 noiembrie 2007, a amânat pronunțarea de 3 ori câte 7 zile, dar a omis să întocmească și încheierile de ședință la care se face referire în practicaua deciziei. De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ci doar o relatare a stării de fapt, fără o argumentare corespunzătoare, astfel încât sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu sunt respectate exigențele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. O altă critică vizează interpretarea eronată a clauzelor contractului, în condițiile în care instanța și-a însușit interpretarea dată de intimată, fără a-și justifica propriile concluzii. De altfel, instanța de apel încalcă și prevederile art. 315 C. proc. civ. întrucât a ignorat dispozițiile deciziei nr. 4682/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la aspectele ce urmau a fi clarificate în rejudecare, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. mai ales că nu se face trimitere în considerentele hotărârii la nicio dispoziție legală pe care s-a întemeiat soluția pronunțată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Curtea constată că este întemeiat admițându-l ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Prima critică este fondată, în condițiile în care instanța de apel la termenul din 20 septembrie 2007 a amânat cauza pentru data de 1 noiembrie 2007 în vederea achitării onorariului pentru expert (fila 117). Ulterior nu s-a mai întocmit încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2007, la dosar fiind depuse de către apelantă concluzii scrise din care rezultă că s-ar fi amânat pronunțarea pentru data de 8 noiembrie 2007 și apoi decizia nr. 583 din 22 noiembrie 2007 care menționează că dezbaterile au avut loc la 1 noiembrie când „Curtea a amânat pronunțarea pentru data de azi 8 noiembrie 2007, când a decis următoarele”.

Din această perspectivă, în lipsa încheierilor de ședință devin incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar exercitarea controlului judiciar este imposibilă în aceste condiții. În plus, prin decizia nr. 583 din 22 noiembrie 2007 a fost admis apelul împotriva deciziei nr. 93 din 2 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosar nr. 64/2004. Or, această decizie, a fost pronunțată de o instanță de apel și a fost casată prin decizia nr. 4682/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel, care avea așadar de soluționat apelul împotriva sentinței comerciale nr. 15323/2003. În acest context, fiind întemeiat primul motiv de recurs referitor la încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, soluția ce se impune este aceea a admiterii recursului, casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Față de soluția adoptată, analizarea celorlalte motive de recurs este inutilă și lipsită de interes juridic însă acestea vor fi avute în vedere conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ. de către instanță cu prilejul rejudecării urmând a fi aplicate întocmai și dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în privința măsurilor dispuse prin decizia nr. 4682/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P.N. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 583 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 iunie 2008.