ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2551/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 2453 din 28 martie 2001, Tribunalul

București, secția comercială, a admis acțiunea promovată de reclamanta, C.N.

P.R. SA București și a obligat-o pe pârâta SC M.M.P. SRL București la plata

sumelor de 9.000.000 lei, cu titlu de avans nerestituit, 3.952.000 lei penalități

de întârziere și 1.086.160 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, s-a reținut că, la data de 8

septembrie 2000, părțile au încheiat un contract prin care pârâta s-a obligat

să execute, după modelul de plic C

6

o ștanță de decupat

plicuri identică cu modelele existente în atelierul de executat plicuri din fabrica

de timbre puse la dispoziția executantului pentru proiectare și relevare.

Cum pârâta a depășit termenul contractual de livrare,

iar ștanțele nu au corespuns din punct de vedere tehnic, aspect constatat în

procesul-verbal nr. 156 din 23 octombrie 2000, iar după remediere, situația nu

s-a modificat, părțile, de comun acord, au convenit, prin procesul-verbal

încheiat la 20 noiembrie 2000, rezilierea contractului, pârâta obligându-se să

restituie avansul primit, în sumă de 9.000.000 lei până la data de 30 noiembrie

2000, acțiunea reclamantei s-a apreciat ca întemeiată în raport cu prevederile art.

969 C. civ.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 1368 din 1 noiembrie 2001, a respins apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței ca nefondat.

Criticile apelantei, privind aprecierea probelor de

către instanța de fond și lipsa rolului activ al acesteia, au fost înlăturate,

cu motivarea că:

- rezilierea contractului s-a făcut în condițiile art.

11, iar nu în condițiile art. 8 alin. ultim pentru a fi necesară precizarea

scrisă cu 10 zile de la data neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate;

- procesele-verbale încheiate fac dovada

neîndeplinirii obligațiilor de către pârâtă, nefiind dovedită constrângerea

morală a acesteia în semnarea lor;

- probele administrate au fost în măsură să formeze

convingerea instanței, administrarea din oficiu a probei cu expertiză tehnică

în virtutea art. 129 C. proc. civ. nefiind necesară;

- penalitățile s-au calculat conform convenției,

pârâta nedepunând un alt calcul la dosar.

Împotriva deciziei, pârâta SC M.M.P. SRL a promovat

recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Se aduc, în esență, următoarele critici:

- ignorarea răspunderii reclamantei la interogatoriul

ce i s-a luat și prin care aceasta recunoaște că nu și-a îndeplinit întru-totul

obligațiile contractuale, termenul contractual fiind depășit din culpa

acesteia;

- greșit nu s-a încuviințat proba cu expertiză

tehnică;

- procesul-verbal din 20 noiembrie 2000 s-a încheiat

în temeiul art. 10 din contract, iar probele la cele două ștanțe s-au făcut la

12 decembrie 2000, dar procesul-verbal din această dată, pe care nu l-a semnat,

nu a fost analizat de instanță.

- deși a depus dovada că nu a intrat în posesia

ștanțelor, coletul poștal expediat de fabrica de timbre fiind returnat, nu s-a

luat în considerare acest aspect;

- greșit s-au acordat penalități de 0,15%, conform art.

8 alin. (2) din contract, acestea referindu-se la perioada de garanție, iar

calculul acestora începe cu 12 decembrie 2000, iar nu cu 2 noiembrie 2000,

cuantumul corect fiind de 0,25% prevăzut de art. 8 alin. (1) din contract.

Recursul nu este fondat.

Sistematizând criticile formulate, Curtea constată că

acestea se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 C. proc.

civ., calea de atac fiind promovată împotriva unei hotărâri pronunțate înainte

de modificarea codului de procedură civilă prin O.G. 138/2001.

Art. 304 pct. 10 C. proc. civ.: Instanțele au

apreciat corect actul juridic dedus judecății, în sensul că neexecutarea de

către pârâtă a obligațiilor contractuale a fost determinantă în convenirea,

prin procesul-verbal încheiat la 20 noiembrie 2000, a rezilierii contractului nr.

156/3480 din 8 septembrie 2000, iar faptul că reclamanta a recunoscut la

interogatoriu că nu și-a respectat în totalitate obligațiile nu poate modifica

situația juridică pe care acest proces-verbal o constată.

În procesul-verbal menționat, semnat și parafat de

ambele părți, se consemnează că remedierile care trebuiau făcute, conform

procesului-verbal din 23 octombrie 2000, nu a rezolvat deficiențele constatate

anterior și ștanța nu poate fi folosită la ștanțarea plicurilor C

6

și,

ca urmare, la pct. 11 din contractul nr. 156/3480 din 8 septembrie 2000, se

reziliază prezentul contract cu acordul ambelor părți, executantul obligându-se

ca, până la 30 noiembrie 2000, să returneze avansul acordat, în valoare de

9.000.000 lei.

Procesul-verbal încheiat la 12 decembrie 2000,

nefiind semnat de pârâta-recurentă, nu modifică situația juridică constatată

prin procesul-verbal din 20 noiembrie 2000.

Art. 304 pct. 11 C. proc. civ. În cauză nefiind

necesare administrarea altor probe, nu se poate spune, decât fără temei, că

judecătorul nu și-a exercitat rolul activ, conform art. 129 alin. (6) C. proc.

civ.

De altfel, în fața instanței de fond, părțile au

declarat că nu solicită administrarea altor probe și, pe bună dreptate,

deoarece înscrisurile care emanau de la acestea făceau dovada raporturilor

juridice și a stadiului executării obligațiilor reciproce.

În ce privește faptul că ștanțele nu sunt în posesia

recurentei, din procesele-verbale administrate rezultă, cum bine au reținut instanțele,

că acest lucru se datorează propriei conduite, iar nu unei acțiuni din partea

reclamantei.

Critica cu privire la cuantumul penalităților este în

parte întemeiată, în sensul că în determinarea acestuia trebuia să se aibă în

vedere perioada de la 2 noiembrie 2000 la 20 noiembrie 2000, când contractul a

fost reziliat, ele fiind calculate în baza art. 8 alin. (2) din contract,

pentru intervenția peste limita impusă prin contract.

Remedierea greșelii de calcul se va face însă, în

baza art. 281 C. proc. civ., de către instanța de fond, în sensul calculării de

penalități pentru 18 zile, în loc de 118 zile, cum, din eroare, s-au acordat,

critica cu acest obiect neconstituindu-se într-un motiv de recurs.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea va respinge

recursul, ca nefondat, menținând decizia atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC M.M.P. SRL

București, împotriva deciziei ne.1368 din 1 noiembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 mai 2003.