ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1059/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Tribunalul București, la 13 octombrie 2000, reclamanta SC N.C.H. SRL, în

contradictoriu cu pârâta SC T.A. SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 5.202.070 lei cu titlu de

preț, și a sumei de 16.909.500 lei, cu cheltuieli de judecată aferente.

În motivarea cererii, reclamanta

arată că a livrat pârâtei cu factura nr. NC 981118/1998 marfă în valoare de

5.202.070 lei, neachitată, motiv pentru care pârâta datorează, conform

mențiunii din factură, și penalități de întârziere de 0,5 % pe zi de

întârziere.

Pe parcursul derulării procesului,

pârâta depune O.P. nr. 188/2001 cu care face dovada achitării prețului în

valoare de 5.202.070 lei.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința nr. 1891 din 9 martie 2001, a respins acțiunea

reclamantei ca rămasă fără obiect.

În pronunțarea acestei soluții,

instanța a reținut că pârâta și a achitat debitul restant, iar, cu privire la

capătul de cerere accesoriu, că între părți nu s-a încheiat un contract în care

acestea să insereze o clauză penală care să fie astfel opozabilă pârâtei.

Apelul declarat de reclamanta, SC

N.C.H. SRL București, împotriva hotărârii instanței de fond, a fost respins, ca

nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr.

1119 din 4 iulie 2001, instanța de apel reținând, ca și instanța de fond, că

penalitățile de întârziere pot fi acordate numai în situația în care

raporturile dintre părți s-au stabilit pe bază de contract, iar contractul ar

fi conținut și o clauză penală.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, SC N.C.H. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice.

Criticile aduse de recurentă vizează

interpretarea greșită dată de instanța de apel actelor deduse judecății cu

privire la soluționarea capătului de cerere accesoriu.

Curtea, examinând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat pentru

considerentele ce vor fi redate în cele ce urmează.

Factura nr. NC 981118 din 16

decembrie 1998 a fost semnată de pârâtă fără obiecțiuni, ceea ce înseamnă că

pârâta a acceptat și condițiile generale înscrise pe verso-ul facturii.

Potrivit art. 1. lit. a) din

„Condițiile generale de vânzare”, respectivele condiții de vânzare devin

valabile din momentul acceptării comenzii.

Acceptând la plată factura, pârâta a

acceptat implicit comanda făcută de reclamantă în termenii specificați în

condițiile generale de vânzare.

Mențiunea înscrisă la baza facturii

„Plata în termen de maxim 10 zile de la facturare. Condițiile generale de

vânzare pe verso” nu este o simplă mențiune, ci, prin trimiterea pe care o

face, are valoarea unei clauze prin referire.

Faptul semnării de către pârâtă fără

obiecțiuni a facturii în discuție conferă caracter convențional raporturilor

dintre părți.

Întrucât pârâta și-a achitat cu

întârziere obligația de plată a prețului, reclamanta este îndreptățită la plata

penalităților de întârziere calculate, potrivit art. 5 din Condițiile generale

de vânzare, în virtutea principiului forței obligatorii a contractului

consacrat de art. 969 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced,

Curtea, constatând nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate, în temeiul art.

312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul

că va admite apelul reclamantei și va schimba în parte sentința apelată, în

sensul că va obliga pârâta SC T.A. SA București să plătească reclamanta suma de

16.909.500 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 1.816.686 lei

cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

intimata SC T.A. SA București va fi obligată să plătească reclamantei suma de

1.873.686 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta, SC N.C.H. SRL București, împotriva deciziei nr. 1119 din 4 iulie

2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia

recurată în sensul că admite apelul reclamantei SC N.C.H. SRL București

împotriva sentinței nr. 1891 din 9 martie 2001 a Tribunalului București,

schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă pârâta, SC T.A. SA

București, să plătească reclamantei suma de 16.909.500 lei cu titlu de

penalități de întârziere și suma de 1.816.686 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Obligă intimata să plătească

recurentei 1.873.686 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 martie 2004.