ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2967/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 octombrie 2000, reclamanta SC G.E.I. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC P.A.M. SRL București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 78.435.648 lei cu titlu de contravaloare marfă, cu dobânzile aferente, calculate de la data scadenței. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2424 din 27 martie 2001, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 78.435.648 lei cu titlu de preț marfă, precum și la suma de 23.014.953 lei cu titlu de dobândă pe perioada 26 ianuarie 2000 – 26 noiembrie 2000, plus suma de 6.782.034 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în anul 1999, între părți au existat soluții comerciale, reclamanta livrându-i pârâtei marfă pe care aceasta nu a achitat-o integral, fapt recunoscut de pârâtă la interogatoriu. Nerespectând obligațiile de plată la scadență, pârâta, conform art. 1361 C. civ., coroborat cu art. 43 C. com., datorează dobânzile legale, aferente perioadei 26 ianuarie 2000 – 26 noiembrie 2000, calculate, conform O.G. nr. 9/2000, la nivelul taxei oficiale de scont de 35% a B.N.R. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel București, secția a V a comercială, prin decizia nr. 1054 din 21 iunie 2001. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC P.A.M.

SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că nu a luat cunoștință cu privire la timbrajul apelului și că, în mod nejustificat, a respins cererea pentru lipsă de apărare. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate, cu rejudecarea cauzei în fond și respingerea acțiunii. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale, incidente cauzei, rezultă că instanța de apel, în mod corect, a aplicat dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care sancționează, cu anularea cererii, neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru până la primul termen de judecată, stabilit de instanță.

Cum apelanta, deși a fost citată (conform actelor anexate la dosarul de apel) cu mențiunea de a achita suma de 3.366.018 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale și ale instanței, astfel că, în mod legal, i s-a anulat apelul, ca netimbrat. De asemenea, nici critica recurentei, conform căreia instanța de apel, în mod nejustificat, i-a respins cererea pentru lipsă de apărare, nu este întemeiată, întrucât chestiunea timbrajului prevalează oricăror excepții sau cereri formulate în fața instanțelor de judecată. În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC P.A.M. SRL București, împotriva deciziei nr. 1054 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a V a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2003.