ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2445/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA Târgoviște a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.I.. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 109.453.670 lei contravaloare marfă, plus cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 3200 din 24 iunie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, reținând că pretențiile acesteia sunt neîntemeiate, neavând suport probator, iar livrările reciproce dintre părți s-au compensat valoric. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta și, prin decizia civilă nr. 1436 din 2 noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, l-a respins, ca nefondat.

În motivarea acestei sentințe, instanța de apel a reținut că între părți s-a încheiat procesul verbal de compensare nr. 437/1998, în valoare de 1.237.228.016 lei, fiind refuzată suma de 112.032.502 le, așa încât, din documentele depuse la dosar, rezultă că prețul mărfurilor livrate de către reclamantă s-a achitat parțial în numerar și parțial prin compensare. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 din C. proc. civ. și, solicitând modificarea hotărârilor date de instanțele de fond și apel, în sensul admiterii acțiunii sale și obligării intimatei pârâte la plata sumei de 109.453.670 lei, reprezentând contravaloare marfă, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă arată, astfel că, atâta timp cât procesul verbal de compensare nu a fost finalizat la valoarea inițială de 1.237.228.016 lei, fiind refuzată suma de 112.032.502 lei, nu se poate susține că a avut loc o compensare totală a debitelor existente. Mai arată că, în mod greșit, s-a considerat că, dacă pe facturi se menționează „achitat compensare”, este suficient, pentru că, dacă facturile ar fi fost achitate integral, prin compensare, intimata ar fi trebuit să depună actul din care rezultă plata acestora, combătând pretențiile sale. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Procesul verbal de compensare, nr. 437 din 12 octombrie 1998, a fost finalizat la valoarea de 1.237.228.016 lei (fila 57 dosar fond), din care reclamanta a susținut că pârâta a refuzat nejustificat suma de 109.453.670 lei (fila 45 dosar fond).

Această susținere nu este, însă, întemeiată, deoarece și contravaloarea mărfii, prevăzute în cele două facturi, nr. 149333 din 13 martie 1998 și 149459 din 16 martie 1998, a fost achitată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond. Prin urmare, corect s-a reținut de către instanțele care s-au pronunțat în cauză că întregul debit datorat de pârâtă a fost achitat, iar susținerile reclamantei, privind prețurile ce trebuiau avute în vedere la compensarea valorică a livrărilor reciproce nu au fost dovedite, astfel cum prevăd art. 1169 C. civ. și art. 46 C. com. În consecință, reținându-se că reclamanta nu a formulat nici o critică întemeiată în condițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc.

civ., pe care le-a invocat, urmează a se respinge recursul pe care aceasta l-a declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA Târgoviște, împotriva deciziei nr. 1436 din 2 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.