ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.S.C. U.C.SRL a solicitat obligarea pârâtei S.C. A.F. SRL la plata sumei de 30.033.802 lei cu titlu de preț al mărfii predate și al serviciilor efectuate, în baza contractului de asociere în participațiune din 1 iunie 1998, conform celor 13 facturi fiscale, anexate cererii de chemare în judecată. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 129/C din 6 februarie 2001 a respins acțiunea, ca și cererea reconvențională având ca obiect obligarea la emiterea de facturi retur și plata sumei datorate către reclamantă, de 4.288.406 lei, după recuperarea de la S.C. B. SRL a sumei de 15.076.543 lei. Curtea de apel Brașov, prin decizia civilă nr. 333 din 6 iunie 2001, a schimbat, în parte, sentința și a obligat pârâta la 14.357.319 lei cu titlu de comision, păstrând celelalte dispoziții.

Instanța de apel a reținut în esență, că: - prima instanță a stabilit eronat că toate facturile au fost emise în baza contractului de asociere, nefiind incidente dispozițiile art. 1061 C. civ. - a scăzut din valoarea totală a consumului de 27.446.672 suma de 15.076.543 lei ce urmează a fi primită de pârâtă de la S.C. B., obligând-o la diferența de 11.770.129 lei, la care a adăugat 2.507.190 lei, contravaloarea mărfii livrate conform altor trei facturi, - rezultând, în total, de plată suma de 14.357.319 lei. 2. Contra deciziei a declarat recurs pârâta cu privire la obligarea sa la plata sumei de 11.770.129 lei, invocând dispozițiile din art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ. - suma cuprinsă în cele 10 facturi nu a fost precizată, - comisionul cuvenit este de 7.274.060 lei fără TVA și reprezintă 21% din avansul comercial, realizat din comercializarea produselor de către comisionar în numele comitentului.

3. Recursul este fondat. Obligația de plată cuprinde două sume – comisionul și diferența de preț la o marfă predată. Ea izvorăște din două raporturi juridice comerciale – contractul de asociere și cel de vânzare comercială. Într-adevăr baza de calcul întemeiată pe evidențele contabile ale recurentei este cea reală și corectă pentru determinarea comisionului datorat de aceasta. Așadar, valoarea facturilor pentru marfa cumpărată de pârâtă este de 303.674.180 lei, iar a celor privind marfa vândută prin reclamantă este de 338.312.580 lei, rezultând un adaos comercial în sumă de 34.674.180 lei. Aplicând la aceasta procentul de 21% prevăzut în contract cu titlu de comision se obține suma de 7.274.064 lei care i se cuvine comisionarului, în loc de 11.770.129 lei cât i-a acordat instanța de apel.

Drept consecință urmează a se modifica decizia recurată în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta de la 14.357.319 lei la 9.861.254 lei (7.274.064 lei comision și 2.567.190 lei marfă).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN N UMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta S.C. A.F. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 333 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că obligă pârâta S.C. U.C. SRL Brașov la plata sumei de 9.861.254 lei comision în loc de 14.357.319 lei. Menține restul dispozițiilor deciziei. Respinge cererea recurentei pentru întoarcerea executării. Admite cererea pentru restituirea cauțiunii. Dispune restituirea cauțiunii provizorii în sumă de 1.400.000 lei plătită cu chitanța CEC nr. 2624259 din 22 aprilie 2002. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.