ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.S.C. U.C.SRL a solicitat obligarea pârâtei S.C. A.F. SRL
la plata sumei de 30.033.802 lei cu titlu de preț al mărfii predate și al
serviciilor efectuate, în baza contractului de asociere în participațiune din 1
iunie 1998, conform celor 13 facturi fiscale, anexate cererii de chemare în
judecată.
Tribunalul
București, prin sentința civilă nr. 129/C din 6 februarie 2001 a respins
acțiunea, ca și cererea reconvențională având ca obiect obligarea la emiterea
de facturi retur și plata sumei datorate către reclamantă, de 4.288.406 lei,
după recuperarea de la S.C. B. SRL a sumei de 15.076.543 lei.
Curtea
de apel Brașov, prin decizia civilă nr. 333 din 6 iunie 2001, a schimbat, în
parte, sentința și a obligat pârâta la 14.357.319 lei cu titlu de comision,
păstrând celelalte dispoziții.
Instanța
de apel a reținut în esență, că:
- prima instanță a stabilit eronat că toate facturile au
fost emise în baza contractului de asociere, nefiind incidente dispozițiile art.
1061 C. civ.
- a scăzut din valoarea totală a consumului de 27.446.672
suma de 15.076.543 lei ce urmează a fi primită de pârâtă de la S.C. B.,
obligând-o la diferența de 11.770.129 lei, la care a adăugat 2.507.190 lei,
contravaloarea mărfii livrate conform altor trei facturi,
- rezultând, în total, de plată suma de 14.357.319 lei.
Contra deciziei a declarat recurs pârâta cu privire la
obligarea sa la plata sumei de 11.770.129 lei, invocând dispozițiile din art. 304
pct. 8 și 10 C. proc. civ.
- suma cuprinsă în cele 10 facturi nu a fost precizată,
- comisionul cuvenit este de 7.274.060 lei fără TVA și
reprezintă 21% din avansul comercial, realizat din comercializarea produselor
de către comisionar în numele comitentului.
Recursul este fondat.
Obligația de plată cuprinde două sume – comisionul și
diferența de preț la o marfă predată. Ea izvorăște din două raporturi juridice
comerciale – contractul de asociere și cel de vânzare comercială.
Într-adevăr baza de calcul întemeiată pe evidențele contabile
ale recurentei este cea reală și corectă pentru determinarea comisionului
datorat de aceasta.
Așadar, valoarea facturilor pentru marfa cumpărată de pârâtă
este de 303.674.180 lei, iar a celor privind marfa vândută prin reclamantă este
de 338.312.580 lei, rezultând un adaos comercial în sumă de 34.674.180 lei.
Aplicând la aceasta procentul de 21% prevăzut în contract cu
titlu de comision se obține suma de 7.274.064 lei care i se cuvine
comisionarului, în loc de 11.770.129 lei cât i-a acordat instanța de apel.
Drept consecință urmează a se modifica decizia recurată în
sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta de la 14.357.319 lei la
9.861.254 lei (7.274.064 lei comision și 2.567.190 lei marfă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. A.F. SRL Brașov
împotriva deciziei nr. 333 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția
comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că
obligă pârâta S.C. U.C. SRL Brașov la plata sumei de 9.861.254 lei comision în
loc de 14.357.319 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Respinge cererea recurentei pentru întoarcerea executării.
Admite cererea pentru restituirea cauțiunii. Dispune restituirea cauțiunii
provizorii în sumă de 1.400.000 lei plătită cu chitanța CEC nr. 2624259 din 22
aprilie 2002.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.