ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 867/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

14984 din 25 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, împotriva pârâtei SC

R.A.R. SRL, a dispus rezoluția contractelor de vânzare-cumpărare autentificate

sub nr. 26671 din 11 iunie 2002 și 10035 din 11 iunie 2002 de B.N.P. M.G.O., A.A.J.

și asociații, a anulat, ca insuficient timbrat capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la plata daunelor interese și a disjuns soluționarea cererii

reconvenționale, acordând termen la data de 13 ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că pârâta nu și-a executat obligația de

plată integrală a prețului stabilit prin cele două contracte de

vânzare-cumpărare, astfel încât, având în vedere și achiesarea pârâtei la

pretențiile reclamantei cu privire la acest capăt de cerere, a pronunțat

rezilierea contractelor, în temeiul art. 1020 și următoarele C. civ.

Cât privește capătul de

cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor

interese, instanța de fond a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit

obligația de plată a taxei de timbru, astfel încât, în baza art. 20 alin. (3)

și (4) din Legea nr. 146/1997, l-a anulat, ca insuficient timbrat.

Cum doar cererea principală

a fost în stare de judecată la data pronunțării sentinței, cererea

reconvențională a fost disjunsă, acordându-se un nou termen, pentru

soluționarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel SC P. SA fără să îl motiveze.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 351 din 24 iunie 2004, a anulat ca

netimbrat apelul pârâtei, reținând că:

La data de 23 februarie

2004, apelanta a declarat că își retrage apelul, însă, față de împrejurarea că

apelul nu a fost timbrat, Curtea a constatat că apelanta trebuia să-și

îndeplinească mai întâi obligația de timbrare necesară legalei investiri a

instanței de apel, pentru a se lua act, ulterior, de manifestarea acesteia de

voință, în sensul de a renunța la judecata căii de atac.

În aceste condiții, prin

încheierea de la termenul anterior, apelantei i s-a pus în vedere să timbreze

cererea de apel cu taxă judiciară de timbru în sumă de 64.047.500 lei și timbru

judiciar de 50.000 lei, sub sancțiunea anulării apelului, ca netimbrat, prin citația

care i-a fost expediată cu această mențiune.

În contra celei din urmă

hotărâri, a declarat recurs pârâta, susținând două critici și anume:

fost anulat apelul ca netimbrat, în loc să fie admisă cererea de repunere pe

rol a cauzei suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, conform art. 242

pct. 2 C. proc. civ.;

s-a făcut la adresa ce nu mai reprezintă sediul societății recurente.

Pe cale de consecință,

recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Obligația la plata taxelor

judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile,

obligația la plata anticipată a acestor taxe este imperativă, regula este cea a

timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în

care sunt stabilite de legiuitor.

Astfel, pârâta era obligată

să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a apelului și apoi a

se pune în discuția părților timbrarea cererii de repunere pe rol a cauzei.

Ori, în cauză, pârâta a

formulat cerere de repunere pe rol în termen, pe care a timbrat-o cu 35.000 lei

taxă judiciară timbru și 1500 lei timbru judiciar, la termenul din 6 mai 2004,

când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei și citarea pârâtei cu mențiunea

timbrării în cuantumul stabilit de instanța de apel și a precizării temeiului

juridic pentru cererea de retragere a apelului.

Așa încât, curtea de apel

legal și temeinic a anulat, ca netimbrat apelul pârâtei, având în vedere că

aceasta nu s-a conformat obligației legale de a timbra apelul, în raport de

care să se discute cererea de retragere a apelului formulată de pârâtă.

În ce privește cea de a doua

critică, de asemenea este nefondată întrucât SC R.A.R. SRL București, pentru

termenul din 24 iunie 2004, a avut termenul în cunoștință, împrejurare ce nu

impunea citarea acesteia.

Așa încât, curtea constată

că în cauză nu au fost încălcate normele imperative privind citarea părților.

În consecință, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a respinge recursul pârâtei, ca

nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC R.A.R. SRL București, împotriva deciziei nr. 351

din 24 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2005.