ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5257/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă,

înregistrată la data de 26 mai 2003 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, reclamantul P.A. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va

pronunța, în contradictoriu cu pârâții C.N.V.M., A.V.A.B. (actualmente A.V.A.S.)

A.V.A.S., C.E.C. SA, M.F.P., SC S.I. SA și F.N.I., să se constate calitatea sa

de investitor la F.N.I. și calitatea de păgubit urmare refuzului pârâților de

executare a obligațiilor contractuale și, pe cale de consecință să fie obligați

pârâții la plata echivalentului în lei a sumei de 12.379 euro la data

efectuării plății, cu titlu de contravaloare a 2229 unități de fond, care la

data de 15 mai 2000, data solicitării răscumpărării unităților de fond valorau

230.456.310 lei, reprezentând suma de 12.379 euro.

Prin sentința civilă nr. 16070,

pronunțată la data de 10 decembrie 2003 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

admite excepția de insuficientă timbrare a cererii, excepție invocată din

oficiu și anulează ca insuficient timbrată cererea introductivă formulată de

reclamant.

În considerentele sentinței,

tribunalul reține că deși reclamantul a fost citat cu mențiunea de a achita

taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.373.253 lei și timbru judiciar de

50.000 lei sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate, acesta nu s-a

conformat dispozițiilor instanței, de a achita până la termenul acordat, 10

decembrie 2003 sumele datorate, devenind incidente în cauză dispozițiile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxa judiciară de timbru, potrivit

cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează

cu anularea cererii.

Cum cererea introductivă a fost

timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 100.000 lei și cu 3.000 lei timbru

judiciar, cererea a fost anulată ca insuficient timbrată.

Împotriva sentinței fondului,

reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinței, în

sensul admiterii cererii, cu motivarea că, deși a sesizat instanța de fond cu o

cerere de eșalonare a plății taxei de timbru, aceasta nu s-a pronunțat asupra

cererii, fapt ce are semnificația încălcării unui drept subiectiv cu consecința

desființării hotărârii și rejudecării cererii.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin decizia comercială nr. 443 din data de 16 septembrie 2004,

respinge ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea

constată că deși reclamantului îi revenea obligația de a timbra cererea,

înainte de sesizarea instanței, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997,

nu și-a îndeplinit această obligație, astfel încât instanța, potrivit

dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol, i-a comunicat prin citația

primită la data de 24 noiembrie 2003 cuantumul taxei judiciare de timbru și al

timbrului judiciar datorate.

Cum reclamantul nu a prezentat până

la termenul acordat, 10 decembrie 2003, dovezi de achitare a taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar, instanța fondului a soluționat cauza în mod

legal, pe excepția insuficientei timbrări a cererii.

Referitor la cererea reclamantului

de eșalonare a plății taxei de timbru expediată prin poștă la data de 5

decembrie 2003, care a fost primită după închiderea dezbaterilor ședinței

publice din data de 10 decembrie 2003, instanța fondului în mod legal nu s-a

pronunțat pe cerere, deoarece aceasta nu s-a aflat la dosarul cauzei în ședința

publică de judecată din 12 decembrie 2003.

Totodată, curtea constată că

dispozițiile art. 104 C. proc. civ., nu-și găsesc aplicarea în speță, deoarece

se referă doar la actele de procedură afectate la un termen, iar pe de altă

parte nu a depus suficiente diligențe pentru ca cererea sa de eșalonare să

ajungă în timp util în fața instanței.

În contra acestei decizii,

reclamantul a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii și rejudecarea cererii de către instanța care a

pronunțat hotărârea casată.

Invocând ca motive de nelegalitate

dispozițiile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul susține

următoarele, în argumentarea criticilor formulate:

- hotărârea a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de apel care

verificând taxa legal datorată, trebuia să dispună timbrarea sau completarea

timbrării, deoarece în calea devolutivă a apelului instanța va anula hotărârea

și va evoca ea însăși fondul (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);

- instanța interpretând greșit actul

juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic în

sensul că cererea de eșalonare constituie un act de procedură afectat de

termen, și a fost depusă cu cinci zile înaintea termenului de judecată, fiind

primite la registratură în ziua termenului, iar potrivit art. 104 C. proc.

civ., actul de procedură se consideră îndeplinit în termen dacă a fost trimis

prin poștă recomandat înainte de împlinirea termenului, art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.;

- hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe, curtea de apel fiind competentă a se pronunța în

fond în baza art. 19

19

din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr.

409/2001.

Cererea de recurs cuprinde totodată

și dezvoltări pe fondul cererii de chemare în judecată, dezvoltări care exced

obiectului prezentului recurs, controlul de legalitate vizând decizia

pronunțată de curtea de apel prin care a fost menținută sentința primei

instanțe de anulare a cererii ca insuficient timbrată.

În cauză, intimata C.E.C. a formulat

întâmpinare la data de 11 mai 2005, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul este nefondat, decizia

atacată fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză,

pentru considerentele ce urmează:

îndeplinit obligația de a achita taxele de timbru și timbru judiciar datorate,

astfel cum i-au fost comunicate de către instanță, prin citația emisă pentru

termenul din 10 decembrie 2003, sancțiunea anulării cererii ca insuficient

timbrată fiind aplicată de instanță, cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxa judiciară de timbru.

Dispozițiile art. 20 alin. (5) din

Legea nr. 146/1997, invocate de recurent în susținerea motivului de

nelegalitate, nu sunt incidente în cauză, deoarece au în vedere ipoteza în care

taxa judiciară de timbru a fost plătită, dar cuantumul stabilit de instanță și

achitat, nu a fost cel legal, situație în care instanța investită cu

soluționarea căii de atac dispune obligarea părții la plata taxelor aferente

legal datorate.

a plății taxei judiciare de timbru formulată de recurentul reclamant și

înregistrată la data de 10 decembrie 2003 la registratura Tribunalului

București, secția comercială, după închiderea dezbaterilor ședinței publice din

data de 10 decembrie 2003, Înalta Curte constată că în mod corect și legal

prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii, în condițiile în care aceasta

nu s-a aflat la dosarul cauzei la momentul examinării pricinii, nefiind primită

până la închiderea dezbaterilor.

Potrivit dispozițiilor art. 77 C. proc.

civ., instanța investită cu o cerere de asistență judiciară constând în

acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor

judiciare de timbru, va cerceta cererea, putând solicita în legătură cu aceasta

lămuriri și dovezi părților sau informații scrise autorităților competente.

Rezultă așadar din textul mai sus

enunțat, coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, că

cererea de asistență judiciară trebuie formulată până la data stabilită de

instanță pentru achitarea taxelor judiciare de timbru datorate sub sancțiunea

anulării cererii.

Depunerea cererii de asistență

judiciară la termenul sorocit de instanță pentru achitarea taxelor judiciare de

timbru datorate, echivalează cu o exercitare cu rea credință a drepturilor

procesuale în condițiile în care la acest termen partea trebuia să facă dovada

fie a achitării taxelor datorate, fie a eșalonării acordate de instanță, în

temeiul art. 74 și următoarele C. proc. civ.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 104

C. proc. civ., invocate de recurent nu au incidență în cauză, cererea de

eșalonare a taxei de timbru judiciare nu constituie un act de procedură afectat

de termen, în sensul art. 104 C. proc. civ., ci constituie un act de procedură

ce trebuie exercitat cu bună credință, în așa fel încât la termenul acordat de

instanță, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, problema

timbrajului să fie rezolvată.

publică, invocată în recurs, vizând necompetența materială a tribunalului de a

soluționa cauza, în raport de dispozițiile art. 19

19

din O.U.G. nr. 51/1997,

aprobată prin Legea nr. 409/2001, ea nu va fi examinată de Curte, deoarece în

raport de excepția netimbrării suficiente a cererii, primordialitate o are

această din urmă excepție, soluționată în mod legal de prima instanță și

instanța de control judiciar.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate,

Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul P.A., împotriva deciziei nr. 443 din 16 septembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2005.