ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2456/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, la 11 decembrie 2000, reclamanții B.N. și B.V., în contradictoriu cu

pârâta C.E.C. SA București, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 5.045 dolari S.U.A. pentru un titlu

de participare la F.N.I. la valoarea în lei din suma plății efective, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantei, se susține că, în

baza contractului de fidejusiune, nr. 2205/1042, din 6 decembrie 1999, C.E.C.

s-a obligat să achite către investitorii F.N.I. valoarea la zi a unității de

fond în cazul în care se constată imposibilitatea de plată datorată

înscrisurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții.

Au mai susținut reclamanții că, întrucât instanțele

de judecată au decis valabilitatea contractului, au solicitat C.E.C. să le

plătească valoarea la zi a unității de Fond, și anume 5.045 dolari S.U.A.,

titlurile la valoarea zilei la care se va face.

Tribunalul București, prin sentința nr. 2407 din 27

martie 2001, a anulat acțiunea, ca netimbrată, reținând că reclamanții nu și-au

onorat obligația de plată a taxei de timbru.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

reclamanții, invocând faptul că beneficiază de scutire de la plata taxei de

timbru.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 131 A din 4 septembrie 2002, a respins ,ca nefondat, apelul

formulat de reclamanții B.N. și B.V., reținând că instanța a reținut că

reclamantul nu beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru și a stabilit

în sarcina reclamanților o taxă judiciară de timbru în valoare de 8.145.000 lei

și 30.000 lei timbru judiciar, obligație căreia reclamanții nu s-au conformat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs

reclamanții, criticând, pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că

dovezile de plată a taxei de timbru au fost depuse la dosarul cauzei (O.P. nr.

69 din 4 iunie 1997, foaia de vărsământ nr. 4836286 din 20 decembrie 2000,

procesele verbale de compensare nr. 150 din 5 februarie 2001 și 82 din 15

februarie 2001, documente care, în opinia reclamanților, nu au fost luate în

considerare de instanța de apel)

Mai invocă reclamanții și dispozițiile cuprinse în

art. 29 din Legea nr. 146/1997.

Curtea, analizând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se

vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului rezultă cu evidență

următoarea situația de fapt:

- prin rezoluția judecătorului de serviciu și,

ulterior, prin măsura luată de instanța de fond prin încheierea din 30

octombrie 2001, s-a dispus citarea reclamanților cu mențiunea timbrării

recursului.

- la termenul de fond, 30 ianuarie 2001, reclamanții

au depus ordinele de plată vizate pentru neutilizare și notele de compensare pe

care le invocă în susținerea recursului solicitând instanței să ia act că și-au

îndeplinit obligația legală de timbrare; totodată, reclamanții au învederat

instanței că au făcut demersuri pentru a obține o scutire de la plata taxei de

timbru, invocând, în sprijinul acestei susțineri, dispozițiile art. 24 alin.

(1) litera o) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997;

- instanța de fond a pus în vedere reclamanților, la

termenul sus menționat, prin adresă scrisă, taxa judiciară de timbru, legal

datorată, acordând în acest sens termen la 27 martie 2001.

- s-a reținut, totodată, că actele depuse de

reclamanți la 20 februarie 2001 în dovedirea timbrării acțiunii indicau un

număr greșit de cont și atestau că suma de 4.564.054 lei fusese achitată pe

numele unei alte societăți comerciale.

- la termenul din 27 martie 2001, instanța,

constatând că recurenții nu au făcut dovada scutirii de taxă de timbru, că, în

speță, nu sunt incidente dispozițiile art. din Legea nr. 146/1997 și având în

vedere că nu a fost satisfăcută cerința timbrajului, a aplicat sancțiunea

prevăzută de art. 20 din Legea 196/1997.

În considerarea celor ce preced se reține că, în mod

legal și temeinic ,s-a dispus anularea acțiunii, ca netimbrată, făcându-se

aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.N.

și B.V., împotriva deciziei nr. 131/ A din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția VI-a comercială.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.