ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1665/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1399 din 5 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis

contestația la executare formulată de contestatorul C.N.C. în temeiul

dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 15 C. pen.

Pedeapsa aplicată prin

sentința penală nr. 242 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., a

fost redusă de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare, urmând ca după

contopirea cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin aceeași sentință,

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 290 C. pen., condamnatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

S-a dispus totodată,

reducerea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 457 din 29 octombrie 2002

a Tribunalului Prahova ca urmare a contopirii pedepselor aplicate prin

sentințele penale nr. 242/1998 și nr. 343/2001 ale Tribunalului Prahova de la

11 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Din durata pedepsei aplicate

s-a dedus perioada de la 27 ianuarie 1998 la 5 noiembrie 2004.

S-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei nr. 660 din 19 noiembrie 2002 al

Tribunalului Prahova și emiterea unui nou mandat.

S-a reținut că, prin

sentința penală nr. 242 din 6 octombrie 1998 a Tribunalului Prahova,

contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prejudiciul

cauzat fiind de 92.844.358 lei.

Ulterior condamnării, prin

Legea nr. 456/2001, cuantumul consecințelor deosebit de grave prevăzut de art.

146 C. pen., a fost majorat la 2.000.000 lei.

Pentru acest motiv, instanța

de fond a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 15 C. pen.,

cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și contestatorul

C.N.C.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate

sub aspectul admiterii contestației la executare, în timp ce contestatorul a

solicitat diminuarea pedepsei de 8 ani închisoare.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr.

1000/ A din 22 decembrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, a desființat sentința penală și, rejudecând în fond, a

respins ca nefondată, contestația la executare.

Apelul condamnatului C.N.C.

a fost respins ca nefondat.

Condamnatul a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar

a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 146 C. pen. și art. 15 C. pen.,

contestația la executare formulată în cauză se întemeiază pe dispozițiile art.

461 lit. d) C. proc. pen., este admisibilă, dar nefondată; reducerea pedepsei

nu se impune în raport cu infracțiunea comisă ce prezintă un grad ridicat de

pericol social, precum și cu perioada de timp executată de condamnat din

pedeapsă.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

atacate și pe fond, admiterea contestației în anulare.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

461 lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se

poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză

de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în

cursul executării.

Conținutul noțiunii

„consecințe deosebit de grave”, prevăzut de art. 146 C. pen., a fost modificat

prin O.U.G. nr. 207/2000, fiind stabilit la limita minimă de 2.000.000.000 lei,

ceea ce afectează, implicit, asupra limitelor pedepsei aplicabile

condamnatului.

Art. 15 C. pen., statuează

că, atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la

executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o

pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special

prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana

condamnatului, de conduita acesteia după pronunțarea hotărârii sau în timpul

executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune

fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

Această măsură reprezintă o

facultate a instanței de judecată care poate fi dispusă în condițiile

îndeplinirii unor anumite cerințe legale.

Curtea constată că în raport

de natura infracțiunilor săvârșite, de pericolul social concret al acestora, de

prejudiciul important cauzat societății comerciale P. SA Ploiești, de perioada

de timp executată din pedeapsa aplicată, nu se impune reducerea acesteia,

soluția dispusă de instanța de apel fiind legală și temeinică.

Așa fiind, Curtea urmează să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnat și să dispună obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189

C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.N.C. împotriva deciziei penale nr. 1000 din 22

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2005.