ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3398/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3398/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 1998)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 69 din 20
februarie 2004, Tribunalul Prahova a admis cererea de contopire a pedepselor,
formulată de condamnatul Ț.G.
A fost descontopită pedeapsa
rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr.
524 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Câmpina, definitivă, în componentele
sale, respectiv 4 ani închisoare
[
(infracțiunea
prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.
a) C. pen.)] privind fapta săvârșită în perioada ianuarie - aprilie 2002 și 5
ani închisoare [(infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.
(1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.
pen.)] pentru o faptă săvârșită în aceeași perioadă.
- A fost descontopită pedeapsa
rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr.
564 din 15 octombrie 2002 a Judecătoriei Câmpina, definitivă, în pedeapsa de 4
ani închisoare [(infracțiune prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.
(1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)] și pedeapsa de 3 ani
închisoare (pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea
art. 37 lit. a) C. pen.) faptele fiind comise în perioada martie-mai 2002.
- A fost descontopită pedeapsa
rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.
337 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă, în componentele
sale după cum urmează:
- pedeapsa de 8 ani închisoare
[
(pentru infracțiunea prevăzută de
art. 217 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)];
- pedeapsa de 8 ani închisoare
[(pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3), cu aplicarea art.
37 lit. a) C. pen.)];
- pedeapsa de 8 ani închisoare
[pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit.
g) și i) și alin. (3) lit. c) C. pen.)];
- pedeapsa de 8 ani închisoare
[(pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit.
g) și i) și alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)], faptele
fiind comise în perioada 25 – 31 mai 2002 și în restul de 539 zile închisoare
rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată
condamnatului prin sentința penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploiești (rest
devenit executabil prin revocarea liberării condiționate).
Conform dispozițiilor art. 36 alin.
(2) C. pen., au fost recontopite pedepsele stabilite prin sentințele penale mai
sus-menționate și cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința
penală nr. 740 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Câmpina, definitivă
[(pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit.
a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a)
]
, privind fapta săvârșită la 6 mai
1998.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., condamnatul execută pedeapsa cea mai grea de 8 ani
închisoare.
Conform art. 61 C. pen., a fost
contopită această pedeapsă de 8 ani închisoare cu restul de 539 zile închisoare
(rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploiești), condamnatul urmând să
execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare,
în final urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen., a
fost scăzută din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 6 iunie 2002 la
zi.
Au fost menținute restul
dispozițiilor sentințelor mai sus-menționate.
Împotriva sentinței penale nr. 69
din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, condamnatul Ț.G. a declarat apel
susținând că în mod greșit instanța nu a dedus din pedeapsa rezultantă, în urma
contopirii și perioada pe care acesta a executat-o de la 21 noiembrie 1998 la
27 noiembrie 2001.
Prin decizia penală nr. 127 din 22
martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de
condamnat, apreciind că prima instanță a făcut o analiză completă a tuturor
hotărârilor supuse contopirii, constatând că infracțiunile pentru care Ț.G. a
fost condamnat sunt concurente și a făcut o contopire corespunzătoare, scăzând
din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, perioada executată de la 6 iunie
2002 la zi.
Împotriva deciziei penale
menționate, condamnatul Ț.G. a declarat recurs, învederând că la contopirea
făcută nu s-a dedus din pedeapsa de executat deținerea sa în perioada 21
noiembrie 1998 – 27 noiembrie 2001.
Examinând hotărârea primei instanțe, în raport de
celelalte hotărâri de condamnare a inculpatului Ț.G., se constată că sentința
penală nr. 69 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, cât și decizia
instanței de control judiciar, sunt corecte, reținându-se în mod just că toate
pedepsele contopite au fost pronunțate pentru săvârșirea unor infracțiuni
concurente.
Singura greșeală constatată este cea
referitoare la omisiunea deducerii perioadei executate de recurent în baza
sentinței penale nr. 400/1999 a Judecătoriei Ploiești, de la 21 noiembrie 1998
la 27 noiembrie 2001, deoarece faptele pentru care Ț.G. a fost condamnat la
pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 740/2001 (una din
pedepsele contopite prin hotărârea primei instanțe) sunt concurente cu cele
pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 400/1999 a Judecătoriei
Ploiești.
Această greșeală nu a fost observată
de Curtea de Apel Ploiești, care prin decizia penală nr. 127 din 22 martie
2004, a respins apelul declarat de condamnat, acesta invocând această omisiune.
În consecință, în baza dispozițiilor
art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, urmează a admite recursul declarat de condamnatul
Ț.G., va casa sentința nr. 69 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Prahova și
decizia penală nr. 127 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, numai în
ce privește omisiunea sus-arătată și rejudecând, va dispune deducerea din
pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare stabilită prin sentința penală
menționată mai sus și perioada executată de condamnat de la 21 noiembrie 1998
la 27 noiembrie 2001.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor
atacate urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
condamnatul Ț.G. împotriva deciziei penale nr. 127 din 22 martie 2004 a Curții
de Apel Ploiești .
Casează hotărârile pronunțate numai
cu privire la omisiunea computării perioadei executate de la 21 noiembrie 1998
la 27 noiembrie 2001, constatând că, faptele pentru care a fost condamnat la
pedeapsa de 7 ani închisoare, prin sentința penală nr. 740/2001 a Judecătoriei
Câmpina, este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la
4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 400/1999 a Judecătoriei
Ploiești.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor.
Onorariul pentru apărarea din
oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi
18 iunie 2004.