ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1411/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 332 din 30

octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara s-a admis cererea de contopire a

pedepselor formulată de condamnatul C.N.S., dispunându-se astfel:

A descontopit pedeapsa rezultantă de

8 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 856/2000 a

Judecătoriei Giurgiu în pedepsele componente:

- 8 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

- 4 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 488/2001 a Tribunalului

București, în pedepsele componente de:

- 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)lit. g) și c)

C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. și

art. 449 C. proc. pen., a contopit pedepsele de: 3 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și

i) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 586/2000 a Judecătoriei Ploiești

și 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e)

C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 735/2000 a Tribunalului București.

A aplicat petentului pedeapsa de 7

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe care a sporit-o cu un an, dispunând ca, în final, petentul să

execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost privat petentul de exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

A menținut starea de arest a

condamnatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de o zi din 21 august 1998 și de la 1 decembrie 1999, până la 30

octombrie 2000.

A anulat mandatele de executare:

760/2000, emis de Judecătoria

Ploiești în dosarul nr. 1574/1999;

1612/2000, emis de Judecătoria

Giurgiu în dosarul nr. 3916/2000.

1022/2001, emis de Tribunalul

București în dosarul nr. 4487/2000.

611/2002, emis de Tribunalul

București în dosarul nr. 2817/2001 și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

S-a făcut aplicarea prevederilor

art. 191 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 488/2001 a Tribunalului

București a fost condamnat petentul C.N.S. la:

- 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele au fost

comise în data de 25 septembrie – 15 noiembrie 1999.

A constatat că prin sentința penală

nr. 856/2000 a Judecătoriei Giurgiu a fost condamnat petentul C.N.S. la:

- 8 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

- 4 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen.

Pedepsele au fost contopite în

pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

Prin sentința penală nr. 586/2000 a

Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 15745/1999, rămasă definitivă

la 18 iulie 2000, petiționarul C.N.S. a fost condamnat la 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. a), g și i) C. pen. (faptă comisă la 22 decembrie 1998).

Prin sentința penală nr. 735/2000 a

Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 4487/2000 și rămasă

definitivă prin respingerea recursului la 8 iunie 2001, petiționarul C.N.S. a

fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (faptă comisă la 21 august 1998).

Instanța de fond a constatat că

faptele pentru care s-au aplicat pedepsele prin sentințele sus menționate sunt

concurente și a procedat la contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea de 7

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., care a fost sporită la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

condamnatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat de o zi la 21

august 1998 și de la 1 decembrie 1998, la 30 octombrie 2002.

Au fost anulate mandatele de

executare emise în baza celor patru sentințe și s-a dispus emiterea unui nou

mandat conform prezentei sentințe, respectiv pentru 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel petiționarul C.N.S., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând

desființarea acesteia și, în rejudecare, să se procedeze la înlăturarea

sporului aplicat, care este prea mare în raport cu pedepsele ce au format

obiectul contopirii.

Prin decizia penală nr. 359 din 12

decembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul C.N.S., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs condamnatul C.N.S. solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, rejudecând, înlăturarea sporului de pedeapsă de un an

închisoare.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Analizând prevederile art. 72 C.

pen., privind criteriile de individualizare a pedepsei, cât și prevederile art.

52 C. pen., privind scopurile pedepsei, în raport de situația existentă în

cauză (condamnatul având cinci pedepse situate între 4 luni și 7 ani

închisoare), Curtea apreciază că nu sunt motive temeinice care să impună

înlăturarea sporului de pedeapsă de un an închisoare.

Așa fiind, instanța de fond a

procedat în mod just la aplicarea acestui spor de pedeapsă, în raport de prevederile

art. 33, art. 34 și art. 36 C. pen., pronunțând o soluție legală și temeinică.

În consecință, urmează să fie

respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N.S., conform

dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.N.S. împotriva deciziei penale nr. 359 din 12

decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.