ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1252/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 296 din 15 octombrie 2003, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpații: - N.M.; - în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani și 10 luni închisoare. În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1588 din 5 octombrie 1998 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 811 din 10 iulie 2000 a Curții de Apel Suceava. - în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b), toate C. pen., la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani din sentința penală nr. 1588/1998 a Judecătoriei Suceava. - în baza art. 241 alin. (1) C. pen., la 2 luni închisoare. În temeiul art. 40 C. pen., a contopit această pedeapsă cu cea de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 1588/1998 a Judecătoriei Suceava. Conform art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 449/2002 a Tribunalului Suceava cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. Au fost deduse reținerea și arestarea preventivă din perioadele 7 mai 1996 – 16 mai 1996, 4 februarie 2000 – 5 martie 2000, 16 martie 2001 – 22 februarie 2002 și de la 3 aprilie 2003 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului. - N.A.C.; - în baza art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., la un an închisoare; - în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani și 6 luni termen de încercare, stabilind și măsurile de supraveghere conform art. 86 3 alin. (1) C. pen.

S-a luat act de faptul că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. A fost confiscată de la inculpatul N.M. suma de 306.000 lei, iar de la inculpatul N.A. suma de 26.000 lei. Inculpații au fost obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat și a onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiției. Instanța a reținut, în fapt, că inculpatul N.A.C., elev la Liceul Industrial Suceava și cazat la căminul instituției l-a cunoscut pe inculpatul N.M., persoană cu antecedente penale, care l-a atras la săvârșirea de fapte de încălcare a legii. Astfel, în seara de 25 noiembrie 2002, îmbrăcat în uniformă de gardian public, procurată de la un prieten, inculpatul N.M., însoțit de minorul inculpat N.A., a mers la chioșcul SC A.F.

SRL din municipiul Suceava, solicitând 5 pachete țigări Kent și 5 pachete țigări Marlboro. Profitând de încrederea vânzătorului, care i le-a remis înainte de achitarea prețului, inculpatul N.M. a plasat țigările inculpatului minor și au părăsit chioșcul în fugă. Prejudiciul cauzat este în sumă de 280.000 lei. În continuare, în aceeași seară, cei doi inculpați au intrat în magazinul SC T. SRL Suceava, unde au comandat produse în valoare de 1.025.000 lei, pe care le-au pus în 3 sacoșe, după care inculpatul N.M. l-a trimis pe inculpatul N.A. să le ducă la mașină. Vânzătoarea S.M. s-a opus, întrucât produsele nu fuseseră achitate, astfel că sacoșele au fost lăsate în incintă, iar inculpatul minor a ieșit în stradă, urmărind ce se întâmplă.

Inculpatul N.M., prin surprindere, a luat cele 3 sacoșe și a încercat, în forță, să părăsească magazinul, izbind-o pe partea vătămată S.M., care se așezase la ușă în mod preventiv. În sprijinul acesteia au intervenit și celelalte două vânzătoare, și în conflictul avut, sacoșele s-au rupt, marfa s-a împrăștiat pe jos iar o sticlă cu vin s-a spart. Văzând ce se întâmplă, inculpatul N.A. a reintrat în magazin și a sustras de pe jos un ciorchine cu banane în valoare de 52.000 lei. Împotriva acestei hotărâri inculpatul N.M. a declarat apel, invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței pentru greșita reținere a infracțiunii de tâlhărie, nefolosind violența la săvârșirea faptei, precum și pentru individualizarea pedepsei, apreciată ca severă.

Prin decizia penală nr. 6 din 5 ianuarie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea este temeinică și legală. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris și nesusținut oral, inculpatul lipsind de la judecată, decât prin apărătorul desemnat din oficiu, care a cerut reducerea pedepsei. În consecință, Înalta Curte va examina hotărârea atacată numai în raport cu cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu. În aceste limite, se constată că recursul inculpatului N.M. este nefondat. Situația de fapt a fost corect reținută de instanțe și se întemeiază pe materialul procesual-penal probator administrat legal în cursul urmăririi penale și în cel al judecății.

Vinovăția inculpaților este cert stabilită și rezultă fără echivoc din declarațiile martorilor D.L., vânzător, care descrie împrejurările în care inculpatul N.M., după dialogul cu o altă persoană, a dispărut în fugă cu țigările, fără să le plătească, S.M., P.Z., F.G., care descriu actele de violență, conținând în tragere de sacoșe, izbirea și lovirea vânzătoarei S.M. peste mână pentru a o înlătura de la ușă, coroborate cu declarațiile ambilor inculpați prin care recunosc parțial, respectiv negând să fi comis acte de violență. Încadrarea juridică este legală.

La stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune, precum și a celei rezultante, urmare și ajustițiunilor juridice de includere și a pedepselor pronunțate în alte cauze, s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv și mai ales de singura realitate favorabilă inculpatului, respectiv vârsta de până la 25 ani, în raport de care s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. Pedeapsa, astfel cum a fost aplicată, este justificată și necesară realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Întrucât nu se constată incidența, în cauză, a vreunuia dintre cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează să fie respins, ca nefondat.

În cursul judecății în recurs inculpatul s-a aflat în stare de libertate, fiind liberat condiționat din locul de deținere la data de 22 noiembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 6 din 5 ianuarie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.