ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3072/2003

Deliberând asupra recursului de față, constată: Prin sentința penală nr. 307 din 8 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul Șt.I. S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2045 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Ploiești în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru art. 289, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1081 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei sector 5 București.

S-a constatat că infracțiunile pentru care Șt.I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 2045 din 19 iulie 2001 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin neapelare sunt concurente cu infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care același inculpat a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 72 din 21 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova definitivă la 22 noiembrie 2001. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca cel condamnat să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1081 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei sector 5 București, urmând să se execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut revocarea grațierii a câte două pedepse de câte 6 luni, aplicate prin sentința penală nr. 1081/1999 a Judecătoriei sector 5 București dispusă prin sentința penală nr. 2045/2001 a Judecătoriei Ploiești și s-a dispus ca pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare să fie executată alături de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, condamnatul urmând să execute în total 6 ani închisoare. S-a menținut starea de arest. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus perioada executată de la 3 octombrie 2000, la zi. S-au anulat mandatele nr. 90 din 30 decembrie 2001 și 3325 din 8 august 2001 și s-a dispus emiterea unui nou mandat. S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 21 februarie 2001 definitivă la 22 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova, Șt.I. a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă comisă la 27 iulie 2000, menținându-se liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1460 din 27 octombrie 1999 a Judecătoriei sector 5 București. În executarea sentinței a fost emis mandatul nr. 90 din 30 decembrie 2001. Același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 2045 din 19 iulie 2001 a Judecătoriei Ploiești, pentru fapte comise la 7 iulie 2000, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune; la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Prin aceiași sentință conform art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată cu cea de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1081 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei sector 5, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a mai dispus conform art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 revocarea grațierii pentru cele două pedepse de câte 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1081/1998, urmând ca pedeapsa rezultantă să se execute alăturat pedepsei aplicate, în final inculpatul având de executat 3 ani și 6 luni închisoare. S-a anulat mandatul 1358 emis de Judecătoria sector 5 și s-a dispus emiterea unui alt mandat.

Sentința penală nr. 2045/2001 a Judecătoriei sector 5 a rămas definitivă prin neapelare în august 2001, în baza acesteia fiind emis mandatul 3325 din 8 august 2001. Reținând că faptele pentru care Șt.I. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 72/2001 și nr. 2045/2001 sunt concurente, deoarece au fost comise mai înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a reținut că cererea este întemeiată și a dispus contopirea pedepselor, după ce a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 2045/2001.

Condamnatul a declarat apel susținând că nejustificat i s-a aplicat un spor de pedeapsă și greșit nu s-a dedus perioada executată de la 13 februarie 1996, la 9 aprilie 1997. Prin decizia penală nr. 54/ A din 31 ianuarie 2003, Curtea de Apel Galați a respins apelul ca nefondat, reținând că în mod corect s-a adăugat la pedeapsa rezultantă pedeapsa pentru care s-a revocat grațierea și că deducerea perioadei executate este, de asemenea, corectă. Condamnatul a declarat recurs solicitând contopirea corectă a pedepselor aplicate. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că s-a procedat la contopirea pedepselor astfel cum au fost aplicate prin hotărârile de condamnare intrate în puterea lucrului judecat.

Instanța investită cu soluționarea unei cereri de contopire, nu este competentă să îndrepte eventualele greșeli în stabilirea pedepselor pe care le contopește și care au autoritate de lucru judecat. Așa fiind, instanța nu putea să modifice în nici un fel dispozițiile sentinței penale nr. 2045/2001 a Judecătoriei sector 5 cu privire la contopirea conform art. 39 a pedepsei de 3 ani închisoare cu toată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune și nu numai cu restul rămas neexecutat și nici cu privire la faptul că, deși infracțiunile sancționate cu pedepsele pentru care s-a revocat grațierea erau concurente cu infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și că nu s-au aplicat dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., cu privire la stabilirea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni.

De asemenea, din referatul biroului de executări penale rezultă că s-a dedus corect perioada executată de la 3 octombrie 2000. Examinând cauza, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, astfel încât, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Șt.I. împotriva deciziei penale nr. 54 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2003.