ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7211/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7211/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 675 din 25

mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost admisă în

parte cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A.L.D.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 210 din 8

februarie 2005 a Judecătoriei sector 3 București definitivă prin neapelare la

16 martie 2005 în pedepsele componente de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) și alin.

(2) lit. b) C. pen.; 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., și 7 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., aplicată prin sentința penală nr. 660 din 14 mai 2004 a Tribunalului

București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4162 din 17

martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (pedepsele pentru toate cele

trei infracțiuni includ și pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1555 din 16 iunie 2000 a Judecătoriei Ploiești, definitivă

prin neapelare, care a fost adăugată ca urmare a revocării suspendării

condiționate și a grațierii condiționate).

Prin aceeași sentință s-a descoperit

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3551

din 29 noiembrie 2004 a Judecătoriei sector 5 București, definitivă prin

decizia penală nr. 35 din 17 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală,

în pedepsele componente de: 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art.

99 C. pen., și de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1), raportat

la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani

și 6 luni, 4 ani și 6 luni, 7 ani și 6 luni, 2 ani și 4 luni închisoare, ce au

fost aplicate pentru infracțiunile și prin sentințele mai sus-menționate și s-a

dispus ca petentul A.L.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a dedus prevenția de la 27 august 2003 la zi din pedeapsa rezultantă.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II–a

C. pen., s-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 343

zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 664/2002 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin decizia penală nr. 639/2003 a Curții Supreme de Justiție.

S-a dispus anularea mandatelor de

executare emise în baza sentințelor penale enumerate mai sus și s-a dispus emiterea

unui nou mandat de executare.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că faptele pentru care a fost condamnat petentul A.L.D.,

prin sentințele penale nr. 660/2004 a Tribunalului București, secția I penală, nr.

1360/2004 a Judecătoriei sector 3 București, nr. 210/2005 a Judecătoriei sector

3 București și nr. 3554/2004 a Judecătoriei sector 5 București sunt concurente.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul A.L.D. care o critică pentru nelegalitate, în sensul că nu au fost contopite

toate pedepsele la care a fost condamnat și nu s-a dedus corect perioada

executată.

Instanța de apel (Curtea de Apel

București, secția I penală), examinând hotărârea atacată în limitele și în

conformitate cu dispozițiile art. 371, 372 și 378 C. proc. pen., a constatat că

recursul este nefondat și prin decizia penală nr. 568/ A din 27 iulie 2005, l-a

respins, ca atare, obligându-l pe apelant la cheltuieli judiciare către stat,

onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Nemulțumit și de această hotărâre

petiționarul a declarat recurs reiterând motivele invocate în fața instanței de

apel.

Înalta Curte, examinând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat.

Astfel rezultă din actele dosarului

că sunt concurente pedepsele la care petentul a fost condamnat prin următoarele

sentințe:

- Prin sentința penală nr. 1360/2004

pronunțată de Judecătoria sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr.

14/2005 a Tribunalului București, petentul a fost condamnat, la 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. e), g) și i) C. pen. (fapta fiind săvârșită la 8 aprilie 2003), iar la

această pedeapsă s-a adăugat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1555/2000 a Judecătoriei Ploiești, ca urmare a

revocării suspendării și grațierii condiționate, dispunându-se ca în final să

execute 4 ani și 6 luni închisoare.

- Prin sentința penală nr. 660/2004

a Tribunalului București, secția I penală, petentul a fost condamnat, la 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen. (fapta săvârșită la 27 august 2003) pedeapsă la care s-a adăugat pedeapsa

rezultantă de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1555/2000

a Judecătoriei Ploiești, ca urmare a revocării suspendării și grațierii

condiționate, dispunându-se ca petentul să execute în final 7 ani și 6 luni

închisoare.

- Prin sentința penală nr. 3351/2004

a Judecătoriei sector 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 35 din 17

ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, petentul a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, ca urmare a contopirii

pedepselor de: 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99

C. pen. (faptă săvârșită la 21 decembrie 1998), 4 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966

cu aplicarea art. 99 C. pen. (faptă săvârșită la 21/22 decembrie 1998).

- Prin sentința penală nr. 210/2005

pronunțată de Judecătoria sector 3 București, rămasă definitivă prin neapelare

la 16 martie 2005, petiționarul a fost condamnat, la 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

e), g) și i) și alin. (2) lit. b) C. pen., săvârșită la 10 aprilie 2003); 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. (faptă săvârșită la 23 mai 2003),

pedepse la care s-a adăugat pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1555/2000 a Judecătoriei Ploiești, ca urmare

a revocării suspendării și grațierii condiționate, petentul urmând să execute

în final două pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare. De asemenea, prin

aceeași sentință, s-a dispus contopirea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 660/2004 a Tribunalului București, secția I penală,

petentul urmând să execute în final 7 ani și 6 luni închisoare.

Faptele pentru care petentul a fost

condamnat prin sentințele enunțate mai sus fiind concurente, în mod corect

instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 36 alin. (1), raportat la art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește pedepsele la

care petentul a fost condamnat în 2000, 2001 și 2002 nu pot face obiectul

prezentei cereri de contopire, nefiind concurente cu faptele pentru care

petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 660/2004 a Tribunalului

București, secția I penală, nr. 1360/2004 a Judecătoriei sector 3 București, nr.

210/2005 a Judecătoriei sector 3 București și nr. 3351/2004 a Judecătoriei

sector 5 București.

De asemenea, se constată că prima

instanță a procedat în mod corect la deducerea perioadei executate din pedeapsa

rezultantă, respectiv de la 27 august 2003 la zi.

Criticile aduse celor două hotărâri

fiind neîntemeiate recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul A.L.D. împotriva deciziei penale nr. 568/ A din 27 iulie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat să

plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

decembrie 2005.