ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 22/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul N.C. împotriva deciziei

penale nr.329 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.

S-a

prezentat recurentul, arestat, asistat de avocatul B.A., apărător desemnat din

oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

recurentului a solicitat admiterea recursului și, pe fond, înlăturarea sporului

de pedeapsă de 3 ani închisoare.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Recurentul,

în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei, prin înlăturarea sporului de

pedeapsă.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.185 din 5 martie 2002 (dosar nr.345/2002),  Tribunalul București,  Secția

a II-a penală, constatând că numitul N.C. a fost condamnat la mai multe pedepse

pentru fapte aflate în concurs, a admis cererea acestuia de contopire,

formulată la 15 ianuarie 2002 și ca urmare:

1.

În baza art.36 alin.1 C.pen., a descontopit și repus în individualitatea lor

următoarele pedepse:

-

15 ani închisoare prin sentința penală nr.146 din 28 februarie 2001 a

Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală

nr.4622 din 31 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală  în

două pedepse de câte 15 ani închisoare;

- 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr.2748 din 16 august 2000 a Judecătoriei Sectorului 5 București , definitivă

prin neapelare, în două pedepse de 6 ani închisoare și un spor de 6 luni;

- 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2972 din 13

septembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin

neapelare, în  4 pedepse de câte 6 ani închisoare; 2 pedepse de câte 5 ani

închisoare; o pedeapsă de 4 ani închisoare; două pedepse de câte 3 ani închisoare

și 3 ani spor de contopire.

sus, repuse în individualitatea lor, cu următoarele:

- 7 ani închisoare aplicată prin sentința nr.163 din 14 martie

2000 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin decizia

nr.492 din 1 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală;

- 14 ani închisoare aplicată prin sentința nr.529 din 27

septembrie 2000 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, definitivă prin

decizia penală nr.1490 din 21 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția

penală ;

- 12 ani închisoare aplicată prin sentința nr.501 din 14

octombrie 1999 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, definitivă prin

decizia nr.2440 din 31 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală ;

- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1518 din 25

august 2000 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare;

- 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.616 din 21

februarie 2000 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin

neapelare;

- 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3703 din 15

noiembrie 1999 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin

neapelare, condamnatul având de executat, pedeapsa de 15 ani închisoare și 3

ani spor, în final  18 ani închisoare.

Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, cele 13 infracțiuni

săvârșite sunt concurente și față de numărul mare s-a apreciat ca necesară și

aplicarea unui spor.

Curtea de Apel București, Secția I-a penală, prin decizia nr.329

pronunțată la data de 12 iunie 2002 în dosarul penal nr.1348/2002, a respins ca

nefondat apelul declarat de condamnat cu privire la aplicarea sporului de

pedeapsă de 3 ani închisoare.

Împotriva

acestei decizii condamnatul, în termen legal, a declarat recurs, criticând-o

sub aspectul aplicării nejustificate a sporului de pedeapsă (art.385

9

alin.1 pct.14 C.proc.pen.).

Recurentul

a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă de 3 ani, pedeapsa rezultată din

contopire fiind suficient de substanțială: 15 ani închisoare.

Curtea,

examinând decizia atacată și sentința, atât sub aspectul criticii cât și din

oficiu, constată că recursul este nefondat.

Instanțele

în mod corespunzător au aplicat pentru 13 infracțiuni concurente, unele de o

seosebită periculozitate, un spor de 3 ani închisoare.

Dispozițiile

art.34 lit.b C.pen. prevăd că instanța poate adăuga un spor de până la 5 ani

atunci când consideră pedeapsa rezultantă insuficientă pentru realizarea

prevenției generale și reeducarea condamnatului.

Pentru

aceste considerente, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen., va respinge recursul condamnatului ca nefondat.

În

sarcina recurentului se va stabili și obligarea de a suporta cheltuielile

judiciare conform art.192 alin.2 C.proc.pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N C. împotriva deciziei nr.329

din 12 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a penală.

Obligă

recurentul la 850.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit

apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.