ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6456/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237 din 27

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul aceleiași instanțe nr. 468/2005,

s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul F.C.,

deținut la acea dată în Penitenciarul Giurgiu și în consecință s-a dispus:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată petentului-condamnat F.C. prin sentința

penală nr. 1712 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei sectorului 4 București,

definitivă prin neapelare la data de 30 iulie 2002 în pedepsele componente de 6

luni închisoare și respectiv un an închisoare aplicate petentului condamnat

prin sentința penală nr. 4597 din 21 septembrie 1999 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, definitivă prin încheierea din 3 martie 2002 a

Curții de Apel București, secția penală și respectiv pedeapsa de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 806 din 4 aprilie 2001 a

Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă prin neapelare la data de 18

iunie 2001, pe care le-a repus în individualitatea lor și sporul de 2 luni închisoare.

S-a menținut revocarea beneficiului

suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2417/1992 a Judecătoriei sectorului 5 București

(revocare dispusă prin sentința penală nr. 459 din 21 septembrie 1999 a

Tribunalului București, secția penală), pentru fiecare din pedepsele de 6 luni

și un an închisoare prin sentința penală nr. 459/1999, pedeapsă ce s-a cumulat

aritmetic cu fiecare din cele două pedepse repuse în individualitatea lor.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare și un an închisoare aplicate prin

sentința penală nr. 459/1999 a Tribunalului București, secția penală, cu

pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 806 din 4

aprilie 2001 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă prin neapelare

la 18 iunie 2001 și cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 612/26 octombrie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

definitivă prin decizia penală nr. 5075 din 7 noiembrie 2003 a Curții Supreme

de Justiție.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8

ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an (în care este inclus și sporul de 2

luni, aplicat prin sentința penală nr. 1712/2002), dispunându-se ca în final

inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest a

condamnatului.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 19 martie 1998 la 31

martie 2000, de la 19 februarie 2002 la 29 septembrie 2002 și de la 18 martie 2004

la zi.

S-a anulat M.E.P.I. nr. 859/2000

emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, M.E.P.I. nr. 3546/2002 al

Judecătoriei sectorului 6 București, s-a menținut anularea M.E.P.I. nr. 1745/2001

al Judecătoriei sectorului 6 București și a M.E.P.I. nr. 643/2000 emis de

Tribunalul București, secția I penală, și s-a dispus emiterea unui mandat.

S-a reținut în fapt că,

infracțiunile ce formează obiectul hotărârilor anterioare săvârșite în perioada

septembrie 1996 – martie 1997, la data de 29 decembrie 1996 și în perioada 6 -

11 decembrie 1996 sunt concurente, fiind săvârșite înainte de rămânerea

definitivă a vreunei hotărâri de condamnare, astfel ca cererea de contopire

este întemeiată, fiind aplicabile regulile concursului real de infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 663/ A din 2

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, a admis apelul declarat de condamnatul F.C. împotriva

sentinței penale nr. 237/2005 a Tribunalului Giurgiu, a desființat, în parte,

sentința apelată și în fond:

A computat din durata pedepsei,

perioadele executate, respectiv: de la 23 martie 1997 – la 31 martie 2000, de

la 9 februarie 2002 – la 25 septembrie 2002 și de la 18 martie 2004 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Împotriva deciziei sus-menționată a

declarat recurs condamnatul F.C., solicitând înlăturarea sporului de un an

închisoare aplicat la contopirea pedepselor.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că în mod corect instanța

de apel a reținut infracțiunile care au făcut obiectul condamnării petentului

săvârșite în perioada septembrie 1996 – martie 1997, la data de 29 decembrie 1996

și în perioada 6 - 11 decembrie 1996 sunt concurente și, în mod corect, în

temeiul art. 88 C. pen., au fost deduse perioadele executate.

Cât privește aplicarea sporului,

Curtea constată că față de multitudinea faptelor săvârșite de condamnat, de

perseverența infracțională a acestuia se justifică aplicarea lui, astfel încât

pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control

judiciar este corect individualizată.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a îl respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 663/ A din 2

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2005.