ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 692/2003

Decizia

nr.692

Dosar nr.4694/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul L.C.L. împotriva deciziei

penale nr.602/A din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a

penală.

S-a

prezentat recurentul inculpat, aflat în stare arest, asistat de avocat P.S.,

apărător desemnat din oficiu .

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului  a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al

aplicării prevederilor art.74 și 76 din Codul penal.

Procurorul a pus concluzii de  respingere, ca nefondat, a

recursului.

Inculpatul, în ultimul cuvânt a arătat că regretă fapta  și este

de acord cu  susținerile apărătorului său.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.648 din 02.07.2002, Tribunalul București ,secția I penală a

dispus condamnarea inculpatului L.C.L.  la pedepsele:

-

5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2 din Legea

nr.143/2000 , cu aplicarea art.74 lit.a – 76 lit.a din Codul penal și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lita,b din Codul penal;

-

un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea

nr.143/2000, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.c din Codul penal .

În

baza art.33 lit.a , art.34 lit.b din Codul penal s-a dispus contopirea

pedepselor  aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b

din Codul penal.

S-a

făcut aplicarea art.71,64 din Codul penal.

A

fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 15

mai 2002 la zi.

În

baza art.17 din Legea nr.143/2000 , raportat la art.118 lit.e din Codul penal

s-a dispus confiscarea cantității de 0,05 grame heroină.

S-a

dispus restituirea către inculpat a sumei de 2.500.000 lei.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele :

În

ziua de 15 mai 2002 organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul

că la intersecția Calea Moșilor cu str.Mihai Eminescu, în fața restaurantului „P.H.”

o persoană ce deține un autoturism marca Dacia Nova , cu număr de înmatriculare

B-74-LEO, comercializează droguri.

În

urma supravegherii zonei, în jurul orei 13,30 , s-a constatat că în fața

restaurantului „P.H.”, a staționat autoturismul cu numărul de înmatriculare

sus-menționat, la volanul căruia se afla un individ identificat în persoana

inculpatului.

Cu

ocazia efectuării percheziției în interiorul autoturismului, în prezența

martorului asistent S.M., organele de poliție au găsit în locasul volanului  6

punguțe din celofan, dintre care 5 conțineau un praf de culoare bej și una o

substanță pulverulentă de culoare albă.

De

asemenea, în interiorul mașinii au fost găsite trei folii din celofan alb

transparent, ce prezentau urma de substanță pulverulentă de culoare bej.

Conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr.111477/16 mai 2002, cele cinci

punguțe din material plastic conțineau 0,25 grame heroină, iar pe cele trei

folii de celofan s-au pus în evidență urme de heroină.

În

ce privește a șasea punguță găsită în interiorul volanului,care conținea 2,54

grame substanță cristalină de culoare albă, iar prin același raport

tehnico-științific s-a stabilit că aceasta nu prezintă substanțe stupefiante

sau psihotrope, ci bicarbonat de sodiu.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul.

In

apelul său, Parchetul a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei pedepsei

aplicată inculpatului, deoarece prima instanță nu a dat semnificația cuvenită

criteriilor generale de individualizare a pedepsei,prevăzute de art.72 din

Codul penal.

S-a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și majorarea pedepsei

aplicate.

În

apelul său , inculpatul a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii atacate și

reducerea pedepsei aplicate.

Prin

decizia penală nr.602/a din 2 octombrie 2002 Curtea de Apel București secția I

penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și inculpat.

A

fost computată prevenția inculpatului de la 15 mai 2002 la 4 octombrie 2002 .

A

fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare

statului .

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.C.L., solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei prin acordarea unei

eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74,76 din Codul

penal, reținute în favoarea sa.

Recursul

declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul

probator administrat în cauză și au făcut o justă proporționalizare a

pedepselor aplicate acestuia, conform prevederilor art.72 din Codul penal.

Astfel,

la stabilirea și aplicarea pedepselor, atât instanța de fond cât și cea de apel

au ținut seama de gradul ridicat de  pericol social al faptei, de modalitatea

și împrejurările comiterii ei , dar și de datele ce caracterizează persoana

inculpatului.

Din

copia de pe cazierul judiciar al inculpatului ( fila 28 dosar de urmărire

penală) rezultă ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la

primul conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta comisă, a avut

o  conduită bună înainte de comiterea infracțiunilor fiind încadrat în muncă.

Ca

atare, se constată că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, sub aspectul

cuantumului ei, este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea

reinserției sale în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut

de art.52 din Codul penal.

Așadar,

se apreciază că instanțele au dat eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute

de art.74,76 din Codul penal și au aplicat pedepse corect individualizate ,

astfel că nu există temeiuri pentru reducerea lor în sensul solicitat de

inculpat, urmând ca recursul său să fie respins, ca nefondat.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de

procedură penală, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.L.

împotriva deciziei penale nr.602/A  din  4 octombrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 mai

2002 la 12 februarie 2003.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2003.