ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5684/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5684/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 346 din 6

noiembrie 2001, Tribunalul Prahova a condamnat, printre alții, pe inculpații:

- N.T., după cum urmează:

În baza art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la

delapidare, la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 26 raportat la art. 297

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înșelăciune cu

privire la calitatea mărfurilor, la 2 ani închisoare.

Conform art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată,

la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani

închisoare.

În temeiul art. 86

7

C.

pen., s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă conform acordului de la

dosar, la SC S.C. SRL Ploiești.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

9

C. pen., privind

revocarea executării pedepsei la locul de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 350 alin.

(3) pct. b C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate, dacă nu

este reținut sau arestat în altă cauză și conform dispozițiilor art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la

7 septembrie 2000 la zi.

S-au anulat înscrisurile false.

- C.V., după cum urmează:

În temeiul art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din luna martie 1999, la un an

închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 297

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an și 6 luni

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de un an și 6

luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C.

pen., a stabilit termenul de încercare la 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-au anulat înscrisurile false.

Pentru inculpatul N.T., s-a reținut

că în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul M.F.C., a primit de la

acesta 526.400 kg reziduuri petroliere, iar în perioada septembrie 1998 –

noiembrie 1998, l-a ajutat pe inculpatul U.A. să substituie reziduurile

petroliere pe care le-a vândut către SC R.P. SA

Tot în septembrie 1998, inculpatul a

falsificat două scrisori de trăsură, în care a consemnat nereal că societatea

al cărei administrator era a achiziționat de la S.I.R.V., aparținând S.N.T.F.,

două vagoane de păcură, deși în realitate era vorba despre reziduuri

petroliere.

În sarcina inculpatului C.V., s-a

reținut că după o înțelegere anterioară l-a ajutat pe inculpatul U.A. să inducă

în eroare mai multe societăți comerciale, prin substituirea produselor

valorificate și întocmirea de documente fictive ce atestau o calitate nereală a

produselor livrate.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpații U.A., M.F.C. și N.T.

În apelul parchetului se critică

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, se invocă

greșita condamnare a inculpatului U.A., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991,

raportat la art. 289 C. pen., întrucât inculpatul U.A. cumpărând reziduuri

petroliere și întocmind în fals documente de proveniență și de însoțire a

mărfurilor pentru a le valorifica ca produse petroliere finite a realizat

venituri ilicite, iar ascunderea unor astfel de venituri nu se circumscrie

laturii obiective a infracțiunilor amintite ci în conținutul constitutiv al

infracțiunilor de înșelăciune și fals. Se susține de către apelant că nu se

poate reține pe de o parte că inculpatul a realizat venituri ilicite, nesupuse

impozitării, iar pe de altă parte aceste venituri să constituie și urmarea

imediată a infracțiunii de înșelăciune. Totodată, inculpatul nu poate fi

obligat la despăgubiri civile către partea civilă prejudiciată și apoi la plata

impozitului pentru aceste despăgubiri.

Tot sub acest aspect, se arată că nu

s-a produs urmarea imediată cerută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, întrucât SC

U.C. SRL nu a întocmit bilanțul contabil și nu a realizat o acțiune de

falsificare a acestui înscris.

Sub un alt aspect, se arată că în

sarcina inculpatului U.A. nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 25

raportat la art. 242 alin. (1) C. pen., deoarece determinarea numitului S.P. să

sustragă 100 de formulare de certificare a calității, constituie infracțiunea

de instigare la furt în formă continuată prevăzută de art. 25 raportat la art. 208

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul netemeiniciei, se

susține că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost corect individualizate ca

întindere și modalitate în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii

faptelor și de circumstanțele personale ale inculpaților.

În latură civilă, se invocă faptul

că în mod greșit inculpații U.A., N.T., M.F.C. și C.V. au fost obligați la despăgubiri

civile către SC A.T. SA Țăndărei, SC C. SA Căzănești, SC E. SRL Timișoara, SC L.A.R.

SRL Timișoara și SC D. SRL Timișoara, întrucât aceste societăți nu s-au

constituit părți civile în procesul penal.

De asemenea, se arată că în mod

eronat inculpații U.A. și M.F.C. au fost obligați la despăgubiri în sumă de

214.284.257 lei către SC R.P. SA, deoarece paguba cauzată prin săvârșirea

infracțiunii o constituie numai suma de 112.813.230 lei.

În apelul inculpatului U.A. se

solicită în principal achitarea pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., și înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile,

întrucât lipsește elementul intenționat al infracțiunilor. În subsidiar, se

solicită reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul reducerii

cuantumului acesteia, față de circumstanțele personale ale inculpatului.

Apelantul M.F.C., solicită de

asemenea, în principal achitarea pentru inexistența laturii subiective, iar în

subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

În apelul inculpatului C.V., se

solicită reducerea pedepsei, față de pericolul social al infracțiunilor, destul

de redus și circumstanțele sale personale.

Prin decizia penală nr. 289 din 19

iunie 2002, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile parchetului și

inculpaților și a desființat în parte, în latură penală și civilă hotărârea

primei instanțe, după cum urmează:

După descontopirea pedepsei

rezultante de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b), c) și e) în componentele sale, s-a dispus achitarea

inculpatului U.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 10, 12 și 13 din

Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.,

pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 25,

raportat la art. 242 alin. (1) C. pen., pentru același inculpat în infracțiunea

prevăzută de art. 25, raportat la art. 208 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., și a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare.

Pentru același inculpat s-a redus pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani

închisoare, urmând ca după recontopirea pedepselor rămase a fi executate, să se

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. S-a computat detenția

la zi a inculpatului de la 19 iulie 2000.

Prin aceeași decizie s-a înlăturat

obligarea inculpatului U.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente și în

solidar cu inculpații N.T., M.F.C. și C.V. la plata despăgubirilor civile către

SC A.T. SA Țăndărei, SC C. SA Căzănești, SC E. SRL Timișoara, SC L.A.R. SRL

Timișoara și SC D. SRL Timișoara.

S-a redus, de asemenea, cuantumul

despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpaților U.A., M.F.C. și N.T.

către SC R.P. SA, de la suma de 214.284.257 lei, la 112.813.230 lei,

menținându-se solidaritatea inculpatului U.A. cu partea responsabilă civilmente

SC U.C. SRL Bucov.

S-a computat detenția la zi a

inculpatului M.F.C. începând cu data de 26 octombrie 2001.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Decizia instanței de apel a fost

casată cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 4256 din 6 octombrie 2003, prin care s-au admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, partea

civilă D.G.F.P. Prahova și inculpații C.V. și N.T.

În considerentele deciziei de

casare, se arată că instanța de apel a ignorat criticile referitoare la

individualizarea pedepselor și la greșita condamnare a inculpaților M.F.C. și N.T.,

aspecte care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

De asemenea, instanța supremă a

reținut ca fiind incident și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

9 C. proc. pen., întrucât hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe

care s-a întemeiat dispoziția de reducere a pedepsei pentru inculpatul U.A.

Cu ocazia dezbaterilor, în

rejudecare, după casare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a

completat motivele de apel, invocând și omisiunea de a se aplica legea de

grațiere condiționată colectivă nr. 543/2002, pentru infracțiunile susceptibile.

Inculpații, prin apărători au

reiterat motivele de apel, invocate cu ocazia dezbaterilor când s-a pronunțat

decizia anterioară în apel.

Prin decizia penală nr. 172 din 22

aprilie 2005, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpații U.A., M.F.C., C.V. și N.T.

împotriva sentinței penale nr. 346 din 6 noiembrie 2001, pronunțată de

Tribunalul Prahova, a desființat în parte sentința în latură penală și civilă,

a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului U.A.,

în componentele sale, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

2 ani închisoare aplicată inculpatului N.T., în componentele sale și în baza art.

1 din Legea nr. 543/2002, a grațiat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 297

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a descontopit pedepsele executabile, urmând ca în final inculpatul

să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A constatat că inculpatul s-a aflat

în stare de arest preventiv în perioada de la 7 septembrie 2000, până la

punerea efectivă în libertate.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului C.V., în componentele sale.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

a grațiat condiționat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Pentru pedeapsa de un an închisoare,

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a redus termenul de încercare stabilit conform art. 82 C.

pen., la 3 ani.

A înlăturat obligarea inculpatului U.A.,

în solidar cu partea responsabilă civilmente și în solidar cu inculpații N.T., M.F.C.

și C.V. la plata despăgubirilor civile către SC A.T. SA Țăndărei, SC C. SA

Căzănești, SC E. SRL Timișoara, SC L.A.R. SRL Timișoara și SC D. SRL Timișoara.

A redus despăgubirile datorate de inculpatul

U.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente și în solidar cu inculpații M.F.C.

și N.T. către SC R.P. SA Bucov, de la 214.284.257 lei la 112.813.230 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva deciziei instanței de apel

inculpații C.V. și N.T. au declarat recurs nemotivat și nici nu s-au prezentat

la instanță pentru a arăta oral care sunt motivele acestei căi de atac.

Apărătorul desemnat din oficiu în

concluziile orale a solicitat achitarea inculpatului N.T., pentru complicitate

la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 26, raportat la art. 215

1

alin. (1) C. pen., pentru că nu a comis această faptă și achitarea ambilor

recurenți N.T. și C.V., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen., deoarece lipsește intenția delictuoasă

specifică acestei infracțiuni.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepselor.

Criticile sunt nefondate.

S-a reținut corect că inculpatul N.T.,

în urma unei înțelegeri prealabile a primit de la autorul inculpat M.F.C., în

mai multe rânduri, cantitatea de 526.400 kg reziduuri petroliere iar în

perioada septembrie – noiembrie 1998 l-a ajutat pe inculpatul U.A. să

substituie produsele petroliere pe care le-a vândut către SC R. SA Filiași.

La urmărirea penală inculpatul N.T.

a recunoscut faptele.

Recunoașterea acestuia se

coroborează cu declarațiile inițiale la urmărirea penală ale inculpatului M.F.C.

și declarația martorei A.M., precum și actele care au însoțit vagoanele cu

reziduuri petroliere.

De asemenea, s-a reținut corect în

sarcina inculpaților N.T. și C.V. infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., constând în falsificarea

buletinelor de analiză și declarațiilor de conformitate, intenția delictuoasă

fiind evidentă din moment ce au trecut în acte că s-a livrat motorină, deși în

realitate s-au livrat alte produse.

În ceea ce privește pedepsele

aplicate acestora din urmă doi inculpați se constată că sunt corect

individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și nu se

impune a fi reduse.

De altfel, nu s-a învederat de

apărător motivele care ar fi de natură să ușureze răspunderea penală și să

justifice reducerea pedepselor.

Criticile fiind neîntemeiate și cum

nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se

respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., și totodată a obliga pe recurenți la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se include și onorariul cuvenit apărătorului din

oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.V. și N.T. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22

aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2005.