ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5684/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 346 din 6 noiembrie 2001, Tribunalul Prahova a condamnat, printre alții, pe inculpații: - N.T., după cum urmează: În baza art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la delapidare, la 2 ani închisoare. În temeiul art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, la 2 ani închisoare. Conform art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86 7 C. pen., s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă conform acordului de la dosar, la SC S.C. SRL Ploiești. Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 9 C. pen., privind revocarea executării pedepsei la locul de muncă. Potrivit dispozițiilor art. 350 alin. (3) pct. b C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și conform dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 7 septembrie 2000 la zi. S-au anulat înscrisurile false. - C.V., după cum urmează: În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din luna martie 1999, la un an închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de un an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., a stabilit termenul de încercare la 3 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. S-au anulat înscrisurile false. Pentru inculpatul N.T., s-a reținut că în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpatul M.F.C., a primit de la acesta 526.400 kg reziduuri petroliere, iar în perioada septembrie 1998 – noiembrie 1998, l-a ajutat pe inculpatul U.A.

să substituie reziduurile petroliere pe care le-a vândut către SC R.P. SA Tot în septembrie 1998, inculpatul a falsificat două scrisori de trăsură, în care a consemnat nereal că societatea al cărei administrator era a achiziționat de la S.I.R.V., aparținând S.N.T.F., două vagoane de păcură, deși în realitate era vorba despre reziduuri petroliere. În sarcina inculpatului C.V., s-a reținut că după o înțelegere anterioară l-a ajutat pe inculpatul U.A. să inducă în eroare mai multe societăți comerciale, prin substituirea produselor valorificate și întocmirea de documente fictive ce atestau o calitate nereală a produselor livrate. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpații U.A., M.F.C.

și N.T. În apelul parchetului se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: Sub un prim aspect, se invocă greșita condamnare a inculpatului U.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., întrucât inculpatul U.A. cumpărând reziduuri petroliere și întocmind în fals documente de proveniență și de însoțire a mărfurilor pentru a le valorifica ca produse petroliere finite a realizat venituri ilicite, iar ascunderea unor astfel de venituri nu se circumscrie laturii obiective a infracțiunilor amintite ci în conținutul constitutiv al infracțiunilor de înșelăciune și fals.

Se susține de către apelant că nu se poate reține pe de o parte că inculpatul a realizat venituri ilicite, nesupuse impozitării, iar pe de altă parte aceste venituri să constituie și urmarea imediată a infracțiunii de înșelăciune. Totodată, inculpatul nu poate fi obligat la despăgubiri civile către partea civilă prejudiciată și apoi la plata impozitului pentru aceste despăgubiri. Tot sub acest aspect, se arată că nu s-a produs urmarea imediată cerută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, întrucât SC U.C. SRL nu a întocmit bilanțul contabil și nu a realizat o acțiune de falsificare a acestui înscris. Sub un alt aspect, se arată că în sarcina inculpatului U.A. nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 242 alin. (1) C. pen., deoarece determinarea numitului S.P.

să sustragă 100 de formulare de certificare a calității, constituie infracțiunea de instigare la furt în formă continuată prevăzută de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Sub aspectul netemeiniciei, se susține că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost corect individualizate ca întindere și modalitate în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și de circumstanțele personale ale inculpaților. În latură civilă, se invocă faptul că în mod greșit inculpații U.A., N.T., M.F.C. și C.V. au fost obligați la despăgubiri civile către SC A.T. SA Țăndărei, SC C. SA Căzănești, SC E. SRL Timișoara, SC L.A.R. SRL Timișoara și SC D. SRL Timișoara, întrucât aceste societăți nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

De asemenea, se arată că în mod eronat inculpații U.A. și M.F.C. au fost obligați la despăgubiri în sumă de 214.284.257 lei către SC R.P. SA, deoarece paguba cauzată prin săvârșirea infracțiunii o constituie numai suma de 112.813.230 lei. În apelul inculpatului U.A. se solicită în principal achitarea pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile, întrucât lipsește elementul intenționat al infracțiunilor. În subsidiar, se solicită reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acesteia, față de circumstanțele personale ale inculpatului. Apelantul M.F.C., solicită de asemenea, în principal achitarea pentru inexistența laturii subiective, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

În apelul inculpatului C.V., se solicită reducerea pedepsei, față de pericolul social al infracțiunilor, destul de redus și circumstanțele sale personale. Prin decizia penală nr. 289 din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile parchetului și inculpaților și a desființat în parte, în latură penală și civilă hotărârea primei instanțe, după cum urmează: După descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) în componentele sale, s-a dispus achitarea inculpatului U.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 10, 12 și 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 242 alin. (1) C. pen., pentru același inculpat în infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 208 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare. Pentru același inculpat s-a redus pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, urmând ca după recontopirea pedepselor rămase a fi executate, să se execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. S-a computat detenția la zi a inculpatului de la 19 iulie 2000. Prin aceeași decizie s-a înlăturat obligarea inculpatului U.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente și în solidar cu inculpații N.T., M.F.C.

și C.V. la plata despăgubirilor civile către SC A.T. SA Țăndărei, SC C. SA Căzănești, SC E. SRL Timișoara, SC L.A.R. SRL Timișoara și SC D. SRL Timișoara. S-a redus, de asemenea, cuantumul despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpaților U.A., M.F.C. și N.T. către SC R.P. SA, de la suma de 214.284.257 lei, la 112.813.230 lei, menținându-se solidaritatea inculpatului U.A. cu partea responsabilă civilmente SC U.C. SRL Bucov. S-a computat detenția la zi a inculpatului M.F.C. începând cu data de 26 octombrie 2001. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia instanței de apel a fost casată cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4256 din 6 octombrie 2003, prin care s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, partea civilă D.G.F.P.

Prahova și inculpații C.V. și N.T. În considerentele deciziei de casare, se arată că instanța de apel a ignorat criticile referitoare la individualizarea pedepselor și la greșita condamnare a inculpaților M.F.C. și N.T., aspecte care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. De asemenea, instanța supremă a reținut ca fiind incident și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., întrucât hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat dispoziția de reducere a pedepsei pentru inculpatul U.A. Cu ocazia dezbaterilor, în rejudecare, după casare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a completat motivele de apel, invocând și omisiunea de a se aplica legea de grațiere condiționată colectivă nr. 543/2002, pentru infracțiunile susceptibile.

Inculpații, prin apărători au reiterat motivele de apel, invocate cu ocazia dezbaterilor când s-a pronunțat decizia anterioară în apel. Prin decizia penală nr. 172 din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpații U.A., M.F.C., C.V. și N.T. împotriva sentinței penale nr. 346 din 6 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova, a desființat în parte sentința în latură penală și civilă, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului U.A., în componentele sale, pe care le-a repus în individualitatea lor. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N.T., în componentele sale și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a grațiat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a descontopit pedepsele executabile, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. A constatat că inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv în perioada de la 7 septembrie 2000, până la punerea efectivă în libertate. A descontopit pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului C.V., în componentele sale. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a grațiat condiționat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a redus termenul de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., la 3 ani. A înlăturat obligarea inculpatului U.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente și în solidar cu inculpații N.T., M.F.C. și C.V. la plata despăgubirilor civile către SC A.T. SA Țăndărei, SC C. SA Căzănești, SC E. SRL Timișoara, SC L.A.R. SRL Timișoara și SC D. SRL Timișoara. A redus despăgubirile datorate de inculpatul U.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente și în solidar cu inculpații M.F.C. și N.T. către SC R.P. SA Bucov, de la 214.284.257 lei la 112.813.230 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei instanței de apel inculpații C.V. și N.T. au declarat recurs nemotivat și nici nu s-au prezentat la instanță pentru a arăta oral care sunt motivele acestei căi de atac. Apărătorul desemnat din oficiu în concluziile orale a solicitat achitarea inculpatului N.T., pentru complicitate la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., pentru că nu a comis această faptă și achitarea ambilor recurenți N.T. și C.V., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., deoarece lipsește intenția delictuoasă specifică acestei infracțiuni. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor. Criticile sunt nefondate.

S-a reținut corect că inculpatul N.T., în urma unei înțelegeri prealabile a primit de la autorul inculpat M.F.C., în mai multe rânduri, cantitatea de 526.400 kg reziduuri petroliere iar în perioada septembrie – noiembrie 1998 l-a ajutat pe inculpatul U.A. să substituie produsele petroliere pe care le-a vândut către SC R. SA Filiași. La urmărirea penală inculpatul N.T. a recunoscut faptele. Recunoașterea acestuia se coroborează cu declarațiile inițiale la urmărirea penală ale inculpatului M.F.C. și declarația martorei A.M., precum și actele care au însoțit vagoanele cu reziduuri petroliere. De asemenea, s-a reținut corect în sarcina inculpaților N.T. și C.V. infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., constând în falsificarea buletinelor de analiză și declarațiilor de conformitate, intenția delictuoasă fiind evidentă din moment ce au trecut în acte că s-a livrat motorină, deși în realitate s-au livrat alte produse.

În ceea ce privește pedepsele aplicate acestora din urmă doi inculpați se constată că sunt corect individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și nu se impune a fi reduse. De altfel, nu s-a învederat de apărător motivele care ar fi de natură să ușureze răspunderea penală și să justifice reducerea pedepselor. Criticile fiind neîntemeiate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și totodată a obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul cuvenit apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și N.T. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2005.