Decizia nr. 2561/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 183/2002 a Tribunalului Prahova

S.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 41 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., furt calificat, faptă din perioada iulie 2000 – ianuarie 2002, parte vătămată SC C. SA Ploiești, prejudiciul fiind de 15.393.910 lei, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., cu menținerea stării de arest și deducerea perioadei arestării preventive de la 12 ianuarie 2002, la zi.

C.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 41 C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., furt calificat, cu menținerea stării de arest și deducerea arestării preventive la zi, începând cu data de 12 ianuarie 2002, cu aplicarea finală a art. 71 și art. 64 C. pen., faptă din perioada august - noiembrie 2001, partea vătămată SC C. SA Ploiești, prejudiciul fiind în sumă de 12.433.554 lei.

P.D.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (3) C. pen., distrugere și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), furt calificat, pedepse contopite conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute sancțiunea cea mai grea de 4 ani închisoare, cu art. 71 și art. 64 C. pen., cu menținerea stării de arest și deducerea perioadei arestării preventive la zi cu începere de la 12 ianuarie 2002.

S.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 71 și art. 64 C. pen., cu menținerea stării de arest și deducerea perioadei arestării preventive de la 12 ianuarie 2002, la zi.

P.N.G. la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen., favorizare a infractorului, după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu menținerea stării de arest și deducerea perioadei arestării preventive, de la 18 ianuarie 2002, la zi.

P.M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (3) C. pen., distrugere, faptă din vara anului 2000, parte vătămată SC C. SA Ploiești, prejudiciul fiind de 3.419.520 lei și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., furt calificat, faptă din perioada iulie 2001 - ianuarie 2002, prejudiciul cauzat părții civile SC C. SA Ploiești fiind de 3.064.320 lei. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, stabilindu-se spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, cu art. 71 și art. 64 C. pen., cu menținerea stării de arest și deducerea perioadei arestării preventive de la 18 ianuarie 2002, la zi.

C.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (3) C. pen., distrugere, faptă din vara anului 2000, parte vătămată fiind SC C. SA Ploiești și prejudiciul cauzat de 3.419.520 lei și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), furt calificat, faptă din iulie 2001 - ianuarie 2002, prejudiciul 3.064.320 lei în dauna aceleiași părți vătămate, pedepse contopite conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare, cu art. 71 și art. 64 C. pen., cu menținerea stării de arest și deducerea perioadei arestării preventive de la 19 ianuarie 2002, la zi.

R.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen., complicitate la furt calificat, faptă din august - noiembrie 2001, parte vătămată SC C. SA Ploiești cu un prejudiciu în valoarea de 12.433.554 lei, aplicându-se în final dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată SC C. SA ploiești, obligând inculpații în solidar la despăgubiri civile, astfel: Pentru remedierea conductei avariate ca urmare a infracțiunii de distrugere, au fost obligați în solidar inculpații P.D.S., P.M.I. și C.C. la plata sumei de 3.419.520 lei; inculpații S.M., C.N., S.E. și R.I. la plata sumei de 12.433.554 lei; inculpații S.M. și P.D.S. la plata sumei de 2.960.370 lei; inculpații P.D.S., P.M.I. și C.C. la plata sumei de 3.064.320 lei. Prin aceeași sentință s-a luat act că martorii cumpărători de bună-credință I.N. și M.S. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În final, fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații S.M., C.N., S.E., R.I. și la câte 450.000 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu. S-a dispus prin hotărâre confiscarea instalației artizanale folosită de inculpați la sustragerea produsului petrolier. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, următoarea situație de fapt: În vara anului 2000, inculpatul C.C. a observat la liziera pădurii Frăsineanca de lângă localitatea Mănești, o conductă, prin care se transportau produse petroliere și s-a hotărât să o spargă și să sustragă aceste produse. În acest sens, inculpatul i-a contactat pe P.M.I., P.D.S. și P.A.V. și împreună au săpat un șanț, au perforat conducta și au montat un ștuț metalic, la care au atașat un furtun de 4 ml., prevăzut cu robinet, cauzând un prejudiciu prin fapta de distrugere părții civile SC C. SA Ploiești de 3.419.520 lei. Cu această instalație, în mai multe rânduri, inculpații au sustras 1.000 litri gazolină în valoarea de 3.064.320 lei, pe care au vândut-o unor persoane necunoscute. O perioadă de timp, inculpații nu au mai sustras, deoarece în zonă s-a întărit paza. Abia în anul următor, inculpatul P.D.S. s-a hotărât să sustragă din nou gazolină și în acest sens l-a contactat pe inculpatul minor S.M. și în perioada iulie - august, în trei rânduri, au sustras 1.200 litri gazolină, în valoarea de 2.960.370 lei. În luna august 2001, inculpatul minor S.M. i-a propus cumnatului său C.N. să sustragă gazolină dintr-o conductă, pe care era deja montată o instalație.În acest sens, a racolat-o și pe M.S., mama inculpatului minor și s-au folosit de căruța concubinului acesteia, R.I. În mod repetat, până în ianuarie 2002, aceștia au sustras 4.200 litri gazolină, în valoarea de 12.433.554 lei. Datorită faptului că în zona conductei, unde se afla instalația artizanală s-au intensificat controalele și paza, la începutul lunii ianuarie 2002, grupul de inculpați mai sus arătați s-au hotărât să mărească distanța dintre locul unde furau produsele petroliere și conductă. Pentru aceasta, S.M. și C.N. i-au contactat pe inculpații C.C., P.D.S., P.M.I. și P.A.V. și împeună au săpat un șanț de 40 m lungime, în care au îngropat un furtun „pexal”. A doua zi, inculpații au venit să sustragă gazolină, dar nu au reușit, pentru că în zonă se aflau mulți agenți de pază și au renunțat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S.M., S.E., C.N., P.D.S., P.N.G., P.M.I., C.C. și R.I. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, nulități prevăzute de art. 378 C. proc. pen. Toți inculpații au formulat un motiv de apel comun, privind netemeinicia sentinței, sub aspectul dozării pedepselor și a modalității de executare, pe care le consideră prea aspre în raport cu gravitatea faptelor comise și persoana lor și au cerut reducerea la minimul posibil, cu circumstanțe atenuante conform art. 74 și 7art. 6 C. pen. și suspendarea executării sub supraveghere conform art. 86 1 C. pen. Separat de acest motiv comun de apel, inculpata S.E. a cerut achitarea, cu motivarea că nu sunt probe certe, din care să rezulte participarea sa la sustragerea de gazolină din conductă. De asemenea, a cerut achitarea și inculpatul P.M.I., care a susținut că nu a participat la distrugerea conductei, nici la sustragerea de gazolină, iar inculpatul R.I. a susținut că probele sunt contradictorii, în ceea ce privește vinovăția sa. Prin decizia penală nr. 421 din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de inculpații S.M. și P.M.I., ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 183 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova, pe care o desființează în parte, în latura penală și în consecință: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului minor S.M. de la 4 ani, la 2 ani închisoare. Descontopește pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului P.M.I. în pedepsele componente de 2 ani, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen. și 4 ani, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.M.I., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și îl exonerează de plata despăgubirilor în valoare de 3.064.320. Inculpatul urmează să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de distrugere. Menține restul dispozițiunilor sentinței. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.E., aflată în Penitenciarul Târgșor, C.C., P.D.S. și C.N., deținut în Penitenciarul Ploiești și R.I. împotriva aceleiași sentințe penale. Compută detenția preventivă a inculpaților, la zi, începând cu 12 ianuarie 2002, pentru inculpații S.M., C.N., P.D.S. și S.E., de la 18 ianuarie 2002, pentru inculpații P.N.G. și P.M.I. și de la 19 ianuarie 2002, pentru inculpatul C.C. Obligă pe inculpații R.I., P.D.S. și C.C. la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpații S.E. și C.N. la câte 900.000 lei, din care câte 450.000 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului S.M., în sumă de 450.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpații S.E., C.C., P.D.S. și R.I. Parchetul prin motivele de recurs scrise și susținute oral a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului P.M.I. în tentativă la infracțiunea de furt, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) și (5) C. pen. și cum instanța de apel nu s-a pronunțat asupra schimbării încadrării juridice se impune casarea hotărârii sub acest aspect. Referitor la inculpata S.E., se apreciază că instanța de apel nu a realizat o justă corelare a gradului sporit de pericol social și frecvența unor astfel de sustrageri cu pedeapsa ce incupata trebuie să o execute potrivit art. 72 C. pen. Referitor la inculpații C.C. și P.D.S. s-a cerut aplicarea circumstanțelor atenuante și drept urmare reducerea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege și aplicarea legii de grațiere pentru infracțiunea de distrugere. Totodată s-a cerut respingerea recursurilor declarate de inculpații S.E. și R.I., ca nefondate. Referitor la inculpatul S.M. s-a solicitat încetarea procesului penal, întrucât a survenit decesul acestuia. Inculpata S.E. prin apărătorul său a cerut achitarea și în subsidiar reducerea pedepsei, iar pentru inculpatul R.I. s-a cerut reducerea pedepsei și respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat. Asupra recursurilor, Curtea constată: Referitor la inculpatul P.M.I. în ședința din 11 septembrie 2002, instanța, nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei, cum de altfel a cerut apărătorul acestuia și cum s-a înserat în încheierea de ședință sus-menționată și nici nu s-a pronunțat asupra ei potrivit art. 334 C. proc. pen. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 378 al. ultim C. proc. pen. (referitor la judecarea apelului).: Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate. Revenind la cauză, se constată că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra motivului invocat de inculpat privind greșita încadrare juridică a faptelor, ignorându-se astfel dispozițiile legale invocate, ceea ce corespunde cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 teza a III-a (instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți) C. proc. pen. În ce privește pe inculpații C.C. și P.D.S., se constată că pedepsele aplicate acestor inculpați, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 C. pen., au intrat sub incidența legii grațierii, prevăzută de Legea 543/2000 și ca atare pedepsele vor fi grațiate integral și condiționat potrivit prevederilor art. 1 și art. 8 din această lege, atrăgându-se inculpaților atenția asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege. Cum pe parcursul procesului penal, a survenit decesul inculpatului S.M., în ceea ce-l privește pe acesta, procesul penal va fi încetat potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 20 lit. g) C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate în recurs de inculpații S.E. și R.I., se constată că s-a reținut corect situația de fapt și vinovăția acestora, încadrarea juridică a faptelor fiind corespunzătoare. Din probele administrate, fapta săvârșită de inculpata S.E., astfel cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, săvârșind mai multe acte materiale componente ale acestei infracțiuni în baza aceleiași rezoluții infracționale, încât apărarea formulată în recurs este neîntemeiată. Sub aspectul individualizării pedepselor acestor inculpați, se constată că acestea au fost corect individualizate, instanțele având în vedere atât pericolul sporit al faptelor comise, cât și persoana inculpaților și frecvența comiterii unor asemenea fapte. Întrucât, criticile formulate în recursurile inculpaților S.E. și R.I. și cum nu rezultă vreunul din motivele de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații S.E. și R.I. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei S.E. timpul arestării preventive de la 12 ianuarie 2002, la zi. Față de cele de mai sus, Curtea se va pronunța potrivit dispozitivului.