ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4002/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4002/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001, pronunțată de secția penală, a

Tribunalului Prahova s-a dispus condamnarea inculpatului B.D. după cum urmează:

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) și alin. ultim C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., combinat cu O.G .nr. 10/2001, furt

calificat în dauna S.C. P. S.A. Ploiești, faptă din perioada august - decembrie

2000, la 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 255 C. pen., combinat

cu O.G. nr. 10/2001, dare de mită, faptă din 8 ianuarie 2001, la 2 ani

închisoare.

În baza art. 217 alin. (3) C. pen.,

combinat cu O.G. nr. 10/2001, distrugere, la 5 ani închisoare.

În baza art. 221 C. pen., combinat

cu O.G. nr. 10/2001, tăinuire, la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe

o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit

dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 8 ianuarie 2001 la zi.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică privind fapta săvârșită de inculpatul G.L.F. din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

lit. a), g), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a), g), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001,

furt calificat, faptă din perioada august-decembrie 2000, a fost condamnat

inculpatul G.L.F. la 5 ani închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr.

137/1997 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2913 din 26 noiembrie 1997 a Judecătoriei

Ploiești, iar restul de pedeapsă de 14 luni și 3 zile rămas neexecutat, se va

executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul va

executa 5 ani 14 luni și 3 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit

dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii

și arestării preventive de la 15 ianuarie 2001 la zi.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și g) alin. (3) lit. a) C. pen., furt calificat, faptă

din perioada 7 – 25 decembrie 2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001 a fost condamnat

inculpatul V.V. la 5 ani închisoare.

În baza art. 61 C.pen, s-a revocat

restul de pedeapsă de 3 ani o lună și 15 zile închisoare rămas neexecutat din

pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 21/1997 a

Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 131/1997 a

Curții de Apel Ploiești pe care, în baza art. 39 lit. a) C. pen., îl contopește

cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, iar conform

art. 34 lit. b) C. pen., va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și potrivit dispozițiilor art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 16 ianuarie 2001 la zi.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., combinat cu OG nr. 10/2001, furt calificat, faptă din

perioada 15-27 decembrie 2000, a fost condamnat inculpatul P.T.N. la 4 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit

dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2001 la zi.

S-a mai dispus condamnarea

inculpatului V.G. după cum urmează:

În baza art. 26 raportat la art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) și alin. ultim

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.,

combinat cu O.G. nr. 10/2001, complicitate la furt calificat, faptă din august

– decembrie 2000 la 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 26 raportat la art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) și alin. ultim

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., combinat cu

O.G. nr. 10/2001, complicitate la furt calificat, faptă din august - decembrie

2000, la 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 83 C. pen. și art. 10

din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998 a Judecătoriei

Buftea, care se execută alături de pedeapsa aplicată prin sentință, în final

inculpatul execută 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și potrivit dispozițiilor art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 21 februarie 2001 la zi.

S-a admis în parte acțiunea civilă

promovată de S.C. P. S.A. Ploiești.

Au fost obligați inculpații B.D. și

V.G. în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 3.470.516.000 lei

către partea civilă S.C. P. S.A. Ploiești.

A fost obligat fiecare inculpat la

câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În luna august 2000, inculpatul B.D.

și-a început activitatea infracțională, împreună cu prietenii săi S.B. și C.,

prin perforarea conductelor magistrale aparținând S.C. P. S.A., existente pe

raza localității Buriași, sustrăgând apoi, pe timp de noapte, în decurs de o

săptămână circa 9.000 litri motorină și benzină, folosind un atelaj hipo

aparținând lui C., în care se aflau butoaiele din tablă cu capacitatea de 200

litri fiecare.

După ce s-a despărțit de cei doi,

inculpatul B.D. a cunoscut-o pe S.A. și împreună cu aceasta, folosind un

autoturism achiziționat între timp, pe timp de noapte, din instalațiile deja montate

pe conducte, a sustras în decurs de 15 zile, 7.500 litri de motorină și

benzină.

În cursul lunii septembrie,

inculpatul s-a despărțit de S.A., împrietenindu-se cu inculpatul S.G. zis C. și

fratele acestuia M., împreună cu care a hotărât să se ocupe în continuare, de

același tip de activitate, respectiv, sustragerea de produse petroliere din

conductele magistrate aparținând S.C. P. S.A. Ploiești.

În acest scop, inculpatul V.G., a

achiziționat diferite piese din care, inculpatul B. a construit instalații de

perforare și racordare la conducte.

De la același inculpat, V.G.,

inculpatul B.D. a primit cu titlu de împrumut, în scopul de a-l folosi pentru

sustragerea de produse petroliere un autoturism Dacia papuc, în care se aflau

în permanență 5 - 6 butoaie, de câte 200 litri fiecare.

În perioada septembrie – decembrie

2000, după montarea instalațiilor artizanale confecționate, pe conducte,

inculpatul B. a sustras pentru el și frații C., circa 170.000 litri produs

petrolier, în timp ce aceștia din urmă asigurau paza locului săvârșirii

infracțiunilor, comportându-se ca adevărați proprietari ai acestora, în zona

lor, orice acțiune de sustragere din partea altor persoane, fiind interzisă,

fără încuviințarea acestora.

Din câștigurile realizate,

inculpatul B.D. a achiziționat au autoturism Dacia 1304 papuc, de la un anume

N., din Buriași, cunoscând că acesta provenea din furt, ulterior stabilindu-se

că autoturismul în cauză fusese sustras de persoane necunoscute, la data de 27

decembrie 2000, de la partea vătămată N.M. din București.

A mai stabilit prima instanță că,

încercând să obțină profituri mai mari în scopul de a se separa în viitor de

frații C., inculpatul B.D. a atras în echipa sa pe inculpatul G.L.F. și C.V.,

care la rândul lor, închiriaseră un autoturism Dacia 1304 papuc de la același

V.G. zis C., în scopul sustragerii de produse petroliere și în care se găseau

în permanență 6 butoaie tablă de câte 200 litri fiecare.

Pe măsură ce realizau câștiguri

importante de bani, fiecare inculpat încerca la rândul său să-și constituie

propria echipă de lucru.

În acest sens, inculpatul C.V. s-a

desprins de inculpații B.D. și G.L.F., acesta din urmă achiziționându-și la

rândul său propriul autoturism pentru sustragerea de produse petroliere și

atrăgând în echipa sa, pe inculpații V.V. și P.T.N., cei trei operând împreună

în luna decembrie.

Din declarațiile acestora, s-a

stabilit că inculpatul G.L. a sustras în total cantitatea de 25.000 litri

benzină și motorină, din care 14.000 litri împreună cu inculpatul V.V. căruia

i-a dat suma de 10 milioane lei și 5.000 litri împreună cu P.T.N., acestuia

fiindu-i oferită benzina pentru a o folosi în interes personal.

Potrivit înțelegerilor dintre noile

grupuri create și „proprietarii” instalațiilor montate pe conducte, respectiv,

frații C., cei care sustrăgeau produs petrolier plăteau jumătate din banii

câștigați, inculpatului V.G.

Conform propriilor declarații,

inculpatul B.D. a realizat din activitatea infracțională descrisă un profit de

circa 500.000.000 lei, din care și-a achiziționat bunuri personale, iar

inculpatul G.L.F., un câștig de circa 335.000.000 lei, folosit de asemenea,

pentru procurarea unor bunuri importante.

Prima instanță a mai reținut că, în

urma intervențiilor echipelor de cercetare penală, a acțiunilor specifice de

identificare și prindere a autorilor spargerilor, inculpatul G.L.F. a abandonat

autoturismul Dacia papuc achiziționat de la numitul G.I., după ce în prealabil

aruncase butoaiele din tablă, iar inculpatul B.D., în timpul percheziției

efectuate la domiciliul său în aceleași împrejurări, a oferit suma de 15

milioane lei căpitanului G.C., din cadrul I.P.J. Prahova pentru ca acesta să nu

consemneze existența la locuințele inculpaților a instalațiilor artizanale,

uneltelor specifice și butoaielor din tablă folosite la transportul produselor

petroliere sustrase.

Prima instanță a înlăturat

susținerile inculpatului V.G. și inculpatului G.L.F. care au negat săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la furt calificat și respectiv, furt calificat,

precizând că au avut doar calitatea de tăinuitori, apreciindu-se că amplele

probatorii efectuate în cauză au dovedit pe deplin vinovăția acestora pentru

infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de inculpare.

La individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de criteriile

generale prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., stabilind că faptele

inculpaților prezintă un pericol social deosebit de ridicat, avându-se în

vedere, în fiecare caz în parte, circumstanțele personale ale acestora.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel toți cei cinci inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Critica acestora a vizat atât latura

penală cât și latura civilă a cauzei, toți apelanții susținând că judecarea

procesului în procedură de urgență i-a lipsit de posibilitatea de a-și

administra toate probele, lezându-le dreptul la apărare, că în latură penală

cuantumul prejudiciului nu este pe deplin clarificat, deoarece s-a stabilit

cuantumul acestuia pentru fiecare persoană în parte, iar pedepsele aplicate

sunt exagerate.

De asemenea, inculpatul P.T.N. a

criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice a faptei reținută în

sarcina sa, susținând că, în realitate, activitatea sa concretă a fost una de

tăinuire și nu autorat, iar inculpatul V.V. a precizat că nu se face vinovat de

săvârșirea faptei, nefiind probe care să confirme în mod cert participarea sa

la sustragerile din conducte, astfel încât a solicitat achitarea.

Prin încheierea pronunțată la data

de 24 septembrie 2001, Curtea a dispus, în baza art. 378 alin. (2) C. proc.

pen., completarea probatoriilor cu reaudierea inculpaților și ascultarea

martorilor P.D. și S.N., urmând a se pune în discuție ulterior, necesitatea și

utilitatea efectuării în cauză a unei expertize de specialitate care să

stabilească în mod precis prejudiciul produs de fiecare inculpat în cursul

activității infracționale.

Probele dispuse au fost

administrate, iar în scopul stabilirii prejudiciului, s-au solicitat relații de

la partea civilă S.N.P. P. S.A. sucursala P. Ploiești, privind modul concret în

care s-a stabilit prejudiciul din prezenta cauză.

În final, inculpații apelanți nu au

mai stăruit în efectuarea expertizei tehnice de specialitate vizând valoarea

prejudiciului, însă au subliniat, cu ocazia dezbaterilor că acesta este

exagerat, nu este stabilit pe fiecare inculpat în parte, astfel încât nu poate

constitui temei al condamnării pentru infracțiuni atât de grave.

Inculpații V.G., G.L.F. și P.T.N. au

solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea

prevăzută de art. 221 C. pen., ca și reducerea pedepselor, urmând a fi obligați

în latură civilă doar la recuperarea prejudiciilor care se pot stabili cu

certitudine.

Toți ceilalți inculpați au contestat

durata pedepselor, considerându-le excesive, ca și valoarea prejudiciului

considerat exagerat și nedovedit.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, în raport de toate probele administrate, de criticile formulate,

precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelurile inculpaților V.V. și

P.T.N. sunt fondate în latură civilă, celelalte apeluri fiind nefondate, pentru

următoarele considerente.

S-a apreciat că situația de fapt

reținută de prima instanță corespunde probelor administrate în cauză, că, așa

cum este descrisă de chiar apelanții inculpați în declarațiile lor inițiale,

activitatea acestora s-a circumscris aceleia realizată de alte grupuri

similare, având drept scop, obținerea unor venituri importante, rapide și

sigure, rezultate din sustragerea de produse petroliere, că în ultima perioadă

aceste grupuri și-au perfecționat permanent modul de operare, procurându-și

dispozitive care să asigure sustragerea în condiții de maximă siguranță a produselor

(robineți, racorduri de înaltă presiune, dornuri, bormașini etc.), fiind

conduse de lideri cu influență asupra lucrătorilor care asigură paza

conductelor și asupra persoanelor care cunosc programul de livrare a produselor

petroliere.

Unul dintre liderii unei astfel de

grupări a fost inculpatul V.G., zis C., care folosindu-se de relațiile pe care

le avea, a ajuns să asigure el însuși paza acelora care sustrăgeau produse

petroliere, primind de la autori jumătate din contravaloarea produselor

sustrase.

S-a mai reținut ca semnificativ, cum

a fost descris modul în care acționau inculpații.

Astfel, inculpatul G.L.F. relatează

în declarația sa olografă: „La început sustrăgeam toți (respectiv cu B.D., C.V.

plus frații C.) cu Dacia berlină, aparținând lui C., apoi și eu și C.V. și B.

ne-am cumpărat mașini și veneam la furat fiecare, când ne anunța C. și stăteam

la rând la instalațiile lui C. (..). La rând cu noi mai erau și alte persoane

din alte localități, în afară de noi patru și S. G., mai erau din T., V. și G.

(..); trebuia să plătim lui C. și fratelui său, jumătate din contravaloarea

benzinei pe care o furam.”

Acest mod de operare este confirmat

și de ceilalți coinculpați, membri ai grupului, în declarațiile de la urmărirea

penală, ei infirmând susținerile inculpatului V.G. (inclusiv în confruntările

cu acesta) care, pe parcursul urmăririi penale ca și al judecății, a susținut

că nu a făcut decât să cumpere de la aceștia anumite cantități de produse

petroliere, știind că sunt furate, pe care le-a folosit în interes personal,

apărare pe baza căreia a și solicitat în mod constant schimbarea încadrării

juridice din complicitate la furt calificat, în tăinuire.

Activitatea infracțională a

inculpaților a început în luna august 2000, când inculpatul B.D., împreună cu

S.B., un anume C., ambii din N., județul Dâmbovița, apoi cu prietena sa S.A.,

tot din comuna Nicorești, după care a intrat în legătură cu V.G. și fratele

acestuia, cunoscut sub porecla de M.

Grupului inițial s-au adăugat și

alte persoane, respectiv, inculpații G.L.F. și P.T.N., care au sustras,

potrivit declarațiilor proprii, în perioada august – decembrie 2000, cantitatea

totală de 225 tone benzină și motorină, producând un prejudiciu părții civile

de peste 3.500 milioane lei, având însă o participare inegală, motiv pentru

care, încă din actul de inculpare, activitatea lor a fost separată pe perioade,

cantități și valoare prejudiciu.

S-a mai reținut că încadrarea

juridică a faptelor este, de asemenea legală, astfel încât, cererile formulate

de apelanții V.G., V.V. și P.T.N., privind schimbarea încadrării juridice a

faptelor lor în infracțiunea de tâlhărie, nu se justifică.

Toți inculpații au participat

efectiv la sustragerea produselor petroliere, unii în calitate de autori, alții

de complici.

Din declarațiile de la urmărirea

penală, a rezultat cu certitudine participarea concretă a fiecărui inculpat la

comiterea faptelor, împrejurarea că, inculpatul V.G. a fost liderul grupului,

el supraveghind îndeaproape modul de sustragere, asigurând paza celorlalți inculpați

care, în nopțile când se sustrăgeau produse petroliere efectuau 2 - 3

transporturi, participând activ la încărcarea butoaielor și depozitarea

benzinei sau motorinei.

În privința individualizării

judiciare a pedepselor, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este

legală și temeinică, întrucât la dozarea pedepselor, s-a ținut cont de

contribuția mai mare a inculpaților B.D. și V.G. la organizarea grupului și

desfășurarea întregii activități infracționale, valoarea prejudiciilor

constituind un alt criteriu ce nu putea fi ignorat.

De asemenea, modul concret de

săvârșire al faptelor și pericolul social deosebit de ridicat al acestora, au

avut un rol important în stabilirea cuantumului pedepselor.

În același timp, atitudinea

procesuală a inculpaților ca și antecedentele penale au determinat aplicarea

unor pedepse diferențiate.

Reținându-se că în cauza dedusă

judecății s-au aplicat și pedepse ce pot fi socotite deosebit de aspre,

respectiv, 13 ani închisoare pentru inculpații B.D. și V.G., pentru acesta din

urmă revocându-se și grațierea condiționată a unei pedepse anterioare de 2 ani

închisoare, rezultând astfel o pedeapsă de 15 ani închisoare, s-a apreciat că

nici modul în care aceștia au acționat nu este unul obișnuit.

Astfel, practic, în perioada august

- decembrie 2000, cei doi au organizat și participat la sustrageri ce se

încadrează juridic în infracțiunea de furt calificat, cu consecințe deosebit de

grave (prejudicii de peste 2 miliarde lei) pentru care limitele de pedeapsă

sunt de la 10 la 20 ani.

Acest fapt relevă amploarea

activității lor infracționale, demonstrată de altfel și de declarațiile

inculpaților la urmărirea penală, care relevă că membrii grupului, mergeau

practic din două în două seri la furat, stăteau la rând pentru a-și încărca butoaiele

și efectuau 2-3 transporturi pe noapte.

S-a avut în vedere și că inculpatul

B.D. se face vinovat și de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, dare de

mită, întrucât a încercat să ofere suma de 15 milioane lei unui organ de

poliție, pentru ca acesta să nu menționeze în procesul-verbal de percheziție,

de instrumentele găsite la domiciliul acestuia, precum și prezența unui număr

de 40 butoaie de câte 200 litri fiecare, iar inculpatul V.G. are statut de

recidivist și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor nici la urmărirea

penală nici în faza de cercetare judecătorească.

Curtea a mai apreciat că în privința

celorlalți inculpați, pedepsele de 4 ani sau 5 ani închisoare nu pot fi

socotite exagerate și nici sub aspectul individualizării criticile inculpaților

nu sunt fondate.

În perioada august - decembrie 2000,

la conductele din raza de acțiune a apelanților, s-au produs sute de atacuri,

dovedite, nu doar cu urmele de înțepături și instalațiile artizanale montate pe

acestea, ci și cu relațiile furnizate de partea civilă din care rezultă că, pe

conductele în discuție s-a pompat benzină în permanență, iar motorină conform

graficului, ajungând la beneficiar cu peste 13.000 tone de benzină și peste

8.000 tone motorină mai puțin în zonele de referință ,înregistrându-se în mod

curent scăderi de presiune, susținerile inculpaților privind sustragerea a

peste 200 tone produs petrolier sunt reale.

În declarații., inculpatul B.D.

arată că la început s-au sustras circa 9 tone produs petrolier într-o

săptămână, iar după „asocierea” cu frații C., se sustrăgeau de 3-4 ori pe

săptămână câte 2,5 – 3 tone de fiecare dată. Această cantitate raportată la

cele peste 20 de săptămâni cât a durat activitatea infracțională a inculpaților

reprezintă în fapt, cantitatea reținută în actul de inculpare.

S-a reținut că, sub aspectul

prejudiciului, hotărârea primei instanțe este greșită în privința inculpaților

V.V. și P.T.N. Întrucât, deși, prin rechizitoriu s-a reținut că cei doi au

participat în perioade diferite la furturile din conducte, respectiv inculpatul

V.V. în perioada 7 – 25 decembrie 2000, producând împreună cu inculpatul G. un

prejudiciu de 168.000.000 lei, iar inculpatul P.T.N., în perioada 15-27

decembrie 2000, producând împreună cu coinculpații G. și V.V. un prejudiciu de

67 milioane lei.

Cu toate acestea, în mod eronat

prima instanță i-a obligat pe cei doi, în solidar cu inculpatul G.L., la

335.000.000 lei, aspect care a fost îndreptat de Curte.

Pentru considerentele expuse, Curtea

de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 205 din 15 mai 2002 a admis apelurile

formulate de inculpații V.V. și P.T.N. sub aspectul cuantumului despăgubirilor

la care au fost obligați în solidar cu inculpatul G.L.F., pe care l-a redus la

168.000.000 lei V.V. și, respectiv 67.000.000 lei (P.T.) și a respins celelalte

recursuri.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul V.G.

Critica privește următoarele

aspecte:

- schimbarea încadrării juridice

dată faptelor din infracțiunea de furt, prevăzută de art. 26 raportat la art.

208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) și alin.

ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) în

infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. și nedenunțare a unor

infracțiuni, prevăzută de art. 262 C. pen. și înlăturarea dispozițiilor alin.

ultim al infracțiunii de furt.

- greșita aplicare a dispozițiilor

art. 83 și art. 10 din Legea nr. 137/1997 cu privire la pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998 a Judecătoriei

Buftea.

- reducerea pedepsei aplicate;

- greșita stabilire a prejudiciului

cauzat părții civile S.C. P. S.A.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14, 17 și 18 constată că recursul este fondat, numai sub aspectul greșitei

aplicări a dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 137/1997 cu

privire la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 918

din 7 mai 1998 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă a cărei grațiere a fost greșit

revocată, dat fiind că, în raport de dispozițiile art. 120 C. pen. și art. 134

C. proc. pen., a intervenit reabilitarea de drept.

Celelalte motive de recurs sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Cu privire la schimbarea încadrării

juridice, se constată că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea

încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul V.G. în infracțiunea de

tăinuire și nedenunțare a săvârșirii unor infracțiuni. Inculpatul a participat

efectiv la sustragerea produselor petroliere, el organizând și supraveghind

îndeaproape modul de sustragere, asigurând paza, participând la încărcarea

butoaielor și depozitarea acestora.

Activitatea inculpatului V.G., nu

s-a limitat la doar a cumpăra anumite cantități de produse petroliere, știind

că sunt furate, ci la toate activitățile enumerate mai sus și care intră în

conținutul constitutiv al infracțiunii de furt și nu de tăinuire sau

nedenunțare a unor infracțiuni.

Sub aspectul laturii obiective,

infracțiunea de tăinuire se realizează prin săvârșirea uneia dintre următoarele

acțiuni: primirea, dobândirea, transferarea sau însușirea valorificării unui

bun provenit dintr-o faptă prevăzută de legea penală, ori astfel cum a rezultat

din probele administrate în cauză, inculpatul a participat direct la săvârșirea

infracțiunii de furt în modalitatea expusă mai sus și prezentată pe larg în

hotărârea instanței de apel.

Și pedeapsa aplicată inculpatului

este just individualizată, ea corespunzând cerințelor dispozițiilor art. 72 C.

pen., pericolul social al faptei fiind ridicat, iar datele ce caracterizează

persoana inculpatului, respectiv, atitudinea acestuia pe parcursul procesului

penal și starea de recidivă nu justifică aplicarea unei pedepse mai blânde.

Nici critica cu privire la latura

civilă, respectiv, cuantumul prejudiciului la care au fost obligați inculpații,

nu este fondată.

La stabilirea prejudiciului s-au

avut în vedere declarațiile inculpaților și adresele de constituire de parte

civilă a S.N.P. P. S.A., respectiv adresa nr. 10435 din 25 aprilie 2001, nr.

906 din 20 iunie 2001, nr. 506 din 9 ianuarie 2001, nr. 226/3156 din 5

februarie 2002, nr. 413/2003, nr. 6892 din 18 martie 2002 și nr. 43 din 18

martie 2002.

De asemenea, este nefondată critica

inculpatului cu privire la modul de calcul al prejudiciului, respectiv, că

acesta ar fi fost stabilit numai pe baza declarațiilor inculpaților.

Este de necontestat că în acest

sens, s-au avut în vedere și declarațiile inculpaților, care, coroborate cu

celelalte probe au condus la stabilirea prejudiciului.

S.N.P. P. S.A. prin Comisia de

analiză pierderi, astfel cum rezultă din adresa nr. 143/2003 a răspuns

obiectivelor propuse de instanță pentru perioada vizată, respectiv august –

decembrie 2000, având în vedere și numărul de atacuri, care a fost cantitatea

pompată, cantitatea recepționată la beneficiat, cantitatea de pierdere etc.

În raport de cele de mai sus,

urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., să admită recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei

penale nr. 205 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, să caseze decizia și

sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova în sensul

considerentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul

V.G. împotriva deciziei penale nr. 205 din 15 mai 2002 a Curții de Apel

Ploiești.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova numai cu privire la

greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., și art. 10 din Legea nr.

137/1997, dispoziții pe care le înlătură.

Inculpatul V.G. urmează să execute

pedeapsa de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71

și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Pronunțată, în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.