ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4002/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001, pronunțată de secția penală, a Tribunalului Prahova s-a dispus condamnarea inculpatului B.D. după cum urmează: În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., combinat cu O.G .nr. 10/2001, furt calificat în dauna S.C. P. S.A. Ploiești, faptă din perioada august - decembrie 2000, la 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 255 C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001, dare de mită, faptă din 8 ianuarie 2001, la 2 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (3) C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001, distrugere, la 5 ani închisoare. În baza art. 221 C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001, tăinuire, la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 8 ianuarie 2001 la zi. În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind fapta săvârșită de inculpatul G.L.F. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001, furt calificat, faptă din perioada august-decembrie 2000, a fost condamnat inculpatul G.L.F.

la 5 ani închisoare. În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2913 din 26 noiembrie 1997 a Judecătoriei Ploiești, iar restul de pedeapsă de 14 luni și 3 zile rămas neexecutat, se va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul va executa 5 ani 14 luni și 3 zile închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2001 la zi. În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) alin. (3) lit. a) C. pen., furt calificat, faptă din perioada 7 – 25 decembrie 2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001 a fost condamnat inculpatul V.V. la 5 ani închisoare. În baza art. 61 C.pen, s-a revocat restul de pedeapsă de 3 ani o lună și 15 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 21/1997 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 131/1997 a Curții de Apel Ploiești pe care, în baza art. 39 lit. a) C. pen., îl contopește cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, iar conform art. 34 lit. b) C. pen., va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2001 la zi.

În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., combinat cu OG nr. 10/2001, furt calificat, faptă din perioada 15-27 decembrie 2000, a fost condamnat inculpatul P.T.N. la 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2001 la zi. S-a mai dispus condamnarea inculpatului V.G. după cum urmează: În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001, complicitate la furt calificat, faptă din august – decembrie 2000 la 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., combinat cu O.G. nr. 10/2001, complicitate la furt calificat, faptă din august - decembrie 2000, la 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 83 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Buftea, care se execută alături de pedeapsa aplicată prin sentință, în final inculpatul execută 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2001 la zi. S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de S.C.

P. S.A. Ploiești. Au fost obligați inculpații B.D. și V.G. în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 3.470.516.000 lei către partea civilă S.C. P. S.A. Ploiești. A fost obligat fiecare inculpat la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În luna august 2000, inculpatul B.D. și-a început activitatea infracțională, împreună cu prietenii săi S.B. și C., prin perforarea conductelor magistrale aparținând S.C. P. S.A., existente pe raza localității Buriași, sustrăgând apoi, pe timp de noapte, în decurs de o săptămână circa 9.000 litri motorină și benzină, folosind un atelaj hipo aparținând lui C., în care se aflau butoaiele din tablă cu capacitatea de 200 litri fiecare.

După ce s-a despărțit de cei doi, inculpatul B.D. a cunoscut-o pe S.A. și împreună cu aceasta, folosind un autoturism achiziționat între timp, pe timp de noapte, din instalațiile deja montate pe conducte, a sustras în decurs de 15 zile, 7.500 litri de motorină și benzină. În cursul lunii septembrie, inculpatul s-a despărțit de S.A., împrietenindu-se cu inculpatul S.G. zis C. și fratele acestuia M., împreună cu care a hotărât să se ocupe în continuare, de același tip de activitate, respectiv, sustragerea de produse petroliere din conductele magistrate aparținând S.C. P. S.A. Ploiești. În acest scop, inculpatul V.G., a achiziționat diferite piese din care, inculpatul B. a construit instalații de perforare și racordare la conducte.

De la același inculpat, V.G., inculpatul B.D. a primit cu titlu de împrumut, în scopul de a-l folosi pentru sustragerea de produse petroliere un autoturism Dacia papuc, în care se aflau în permanență 5 - 6 butoaie, de câte 200 litri fiecare. În perioada septembrie – decembrie 2000, după montarea instalațiilor artizanale confecționate, pe conducte, inculpatul B. a sustras pentru el și frații C., circa 170.000 litri produs petrolier, în timp ce aceștia din urmă asigurau paza locului săvârșirii infracțiunilor, comportându-se ca adevărați proprietari ai acestora, în zona lor, orice acțiune de sustragere din partea altor persoane, fiind interzisă, fără încuviințarea acestora. Din câștigurile realizate, inculpatul B.D.

a achiziționat au autoturism Dacia 1304 papuc, de la un anume N., din Buriași, cunoscând că acesta provenea din furt, ulterior stabilindu-se că autoturismul în cauză fusese sustras de persoane necunoscute, la data de 27 decembrie 2000, de la partea vătămată N.M. din București. A mai stabilit prima instanță că, încercând să obțină profituri mai mari în scopul de a se separa în viitor de frații C., inculpatul B.D. a atras în echipa sa pe inculpatul G.L.F. și C.V., care la rândul lor, închiriaseră un autoturism Dacia 1304 papuc de la același V.G. zis C., în scopul sustragerii de produse petroliere și în care se găseau în permanență 6 butoaie tablă de câte 200 litri fiecare. Pe măsură ce realizau câștiguri importante de bani, fiecare inculpat încerca la rândul său să-și constituie propria echipă de lucru.

În acest sens, inculpatul C.V. s-a desprins de inculpații B.D. și G.L.F., acesta din urmă achiziționându-și la rândul său propriul autoturism pentru sustragerea de produse petroliere și atrăgând în echipa sa, pe inculpații V.V. și P.T.N., cei trei operând împreună în luna decembrie. Din declarațiile acestora, s-a stabilit că inculpatul G.L. a sustras în total cantitatea de 25.000 litri benzină și motorină, din care 14.000 litri împreună cu inculpatul V.V. căruia i-a dat suma de 10 milioane lei și 5.000 litri împreună cu P.T.N., acestuia fiindu-i oferită benzina pentru a o folosi în interes personal. Potrivit înțelegerilor dintre noile grupuri create și „proprietarii” instalațiilor montate pe conducte, respectiv, frații C., cei care sustrăgeau produs petrolier plăteau jumătate din banii câștigați, inculpatului V.G.

Conform propriilor declarații, inculpatul B.D. a realizat din activitatea infracțională descrisă un profit de circa 500.000.000 lei, din care și-a achiziționat bunuri personale, iar inculpatul G.L.F., un câștig de circa 335.000.000 lei, folosit de asemenea, pentru procurarea unor bunuri importante. Prima instanță a mai reținut că, în urma intervențiilor echipelor de cercetare penală, a acțiunilor specifice de identificare și prindere a autorilor spargerilor, inculpatul G.L.F. a abandonat autoturismul Dacia papuc achiziționat de la numitul G.I., după ce în prealabil aruncase butoaiele din tablă, iar inculpatul B.D., în timpul percheziției efectuate la domiciliul său în aceleași împrejurări, a oferit suma de 15 milioane lei căpitanului G.C., din cadrul I.P.J.

Prahova pentru ca acesta să nu consemneze existența la locuințele inculpaților a instalațiilor artizanale, uneltelor specifice și butoaielor din tablă folosite la transportul produselor petroliere sustrase. Prima instanță a înlăturat susținerile inculpatului V.G. și inculpatului G.L.F. care au negat săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat și respectiv, furt calificat, precizând că au avut doar calitatea de tăinuitori, apreciindu-se că amplele probatorii efectuate în cauză au dovedit pe deplin vinovăția acestora pentru infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de inculpare. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., stabilind că faptele inculpaților prezintă un pericol social deosebit de ridicat, avându-se în vedere, în fiecare caz în parte, circumstanțele personale ale acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel toți cei cinci inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Critica acestora a vizat atât latura penală cât și latura civilă a cauzei, toți apelanții susținând că judecarea procesului în procedură de urgență i-a lipsit de posibilitatea de a-și administra toate probele, lezându-le dreptul la apărare, că în latură penală cuantumul prejudiciului nu este pe deplin clarificat, deoarece s-a stabilit cuantumul acestuia pentru fiecare persoană în parte, iar pedepsele aplicate sunt exagerate. De asemenea, inculpatul P.T.N. a criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, susținând că, în realitate, activitatea sa concretă a fost una de tăinuire și nu autorat, iar inculpatul V.V.

a precizat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, nefiind probe care să confirme în mod cert participarea sa la sustragerile din conducte, astfel încât a solicitat achitarea. Prin încheierea pronunțată la data de 24 septembrie 2001, Curtea a dispus, în baza art. 378 alin. (2) C. proc. pen., completarea probatoriilor cu reaudierea inculpaților și ascultarea martorilor P.D. și S.N., urmând a se pune în discuție ulterior, necesitatea și utilitatea efectuării în cauză a unei expertize de specialitate care să stabilească în mod precis prejudiciul produs de fiecare inculpat în cursul activității infracționale. Probele dispuse au fost administrate, iar în scopul stabilirii prejudiciului, s-au solicitat relații de la partea civilă S.N.P.

P. S.A. sucursala P. Ploiești, privind modul concret în care s-a stabilit prejudiciul din prezenta cauză. În final, inculpații apelanți nu au mai stăruit în efectuarea expertizei tehnice de specialitate vizând valoarea prejudiciului, însă au subliniat, cu ocazia dezbaterilor că acesta este exagerat, nu este stabilit pe fiecare inculpat în parte, astfel încât nu poate constitui temei al condamnării pentru infracțiuni atât de grave. Inculpații V.G., G.L.F. și P.T.N. au solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., ca și reducerea pedepselor, urmând a fi obligați în latură civilă doar la recuperarea prejudiciilor care se pot stabili cu certitudine.

Toți ceilalți inculpați au contestat durata pedepselor, considerându-le excesive, ca și valoarea prejudiciului considerat exagerat și nedovedit. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de toate probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelurile inculpaților V.V. și P.T.N. sunt fondate în latură civilă, celelalte apeluri fiind nefondate, pentru următoarele considerente.

S-a apreciat că situația de fapt reținută de prima instanță corespunde probelor administrate în cauză, că, așa cum este descrisă de chiar apelanții inculpați în declarațiile lor inițiale, activitatea acestora s-a circumscris aceleia realizată de alte grupuri similare, având drept scop, obținerea unor venituri importante, rapide și sigure, rezultate din sustragerea de produse petroliere, că în ultima perioadă aceste grupuri și-au perfecționat permanent modul de operare, procurându-și dispozitive care să asigure sustragerea în condiții de maximă siguranță a produselor (robineți, racorduri de înaltă presiune, dornuri, bormașini etc.), fiind conduse de lideri cu influență asupra lucrătorilor care asigură paza conductelor și asupra persoanelor care cunosc programul de livrare a produselor petroliere.

Unul dintre liderii unei astfel de grupări a fost inculpatul V.G., zis C., care folosindu-se de relațiile pe care le avea, a ajuns să asigure el însuși paza acelora care sustrăgeau produse petroliere, primind de la autori jumătate din contravaloarea produselor sustrase. S-a mai reținut ca semnificativ, cum a fost descris modul în care acționau inculpații. Astfel, inculpatul G.L.F. relatează în declarația sa olografă: „La început sustrăgeam toți (respectiv cu B.D., C.V. plus frații C.) cu Dacia berlină, aparținând lui C., apoi și eu și C.V. și B. ne-am cumpărat mașini și veneam la furat fiecare, când ne anunța C. și stăteam la rând la instalațiile lui C. (..).

La rând cu noi mai erau și alte persoane din alte localități, în afară de noi patru și S. G., mai erau din T., V. și G. (..); trebuia să plătim lui C. și fratelui său, jumătate din contravaloarea benzinei pe care o furam.” Acest mod de operare este confirmat și de ceilalți coinculpați, membri ai grupului, în declarațiile de la urmărirea penală, ei infirmând susținerile inculpatului V.G. (inclusiv în confruntările cu acesta) care, pe parcursul urmăririi penale ca și al judecății, a susținut că nu a făcut decât să cumpere de la aceștia anumite cantități de produse petroliere, știind că sunt furate, pe care le-a folosit în interes personal, apărare pe baza căreia a și solicitat în mod constant schimbarea încadrării juridice din complicitate la furt calificat, în tăinuire.

Activitatea infracțională a inculpaților a început în luna august 2000, când inculpatul B.D., împreună cu S.B., un anume C., ambii din N., județul Dâmbovița, apoi cu prietena sa S.A., tot din comuna Nicorești, după care a intrat în legătură cu V.G. și fratele acestuia, cunoscut sub porecla de M. Grupului inițial s-au adăugat și alte persoane, respectiv, inculpații G.L.F. și P.T.N., care au sustras, potrivit declarațiilor proprii, în perioada august – decembrie 2000, cantitatea totală de 225 tone benzină și motorină, producând un prejudiciu părții civile de peste 3.500 milioane lei, având însă o participare inegală, motiv pentru care, încă din actul de inculpare, activitatea lor a fost separată pe perioade, cantități și valoare prejudiciu.

S-a mai reținut că încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea legală, astfel încât, cererile formulate de apelanții V.G., V.V. și P.T.N., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor lor în infracțiunea de tâlhărie, nu se justifică. Toți inculpații au participat efectiv la sustragerea produselor petroliere, unii în calitate de autori, alții de complici. Din declarațiile de la urmărirea penală, a rezultat cu certitudine participarea concretă a fiecărui inculpat la comiterea faptelor, împrejurarea că, inculpatul V.G. a fost liderul grupului, el supraveghind îndeaproape modul de sustragere, asigurând paza celorlalți inculpați care, în nopțile când se sustrăgeau produse petroliere efectuau 2 - 3 transporturi, participând activ la încărcarea butoaielor și depozitarea benzinei sau motorinei.

În privința individualizării judiciare a pedepselor, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, întrucât la dozarea pedepselor, s-a ținut cont de contribuția mai mare a inculpaților B.D. și V.G. la organizarea grupului și desfășurarea întregii activități infracționale, valoarea prejudiciilor constituind un alt criteriu ce nu putea fi ignorat. De asemenea, modul concret de săvârșire al faptelor și pericolul social deosebit de ridicat al acestora, au avut un rol important în stabilirea cuantumului pedepselor. În același timp, atitudinea procesuală a inculpaților ca și antecedentele penale au determinat aplicarea unor pedepse diferențiate. Reținându-se că în cauza dedusă judecății s-au aplicat și pedepse ce pot fi socotite deosebit de aspre, respectiv, 13 ani închisoare pentru inculpații B.D.

și V.G., pentru acesta din urmă revocându-se și grațierea condiționată a unei pedepse anterioare de 2 ani închisoare, rezultând astfel o pedeapsă de 15 ani închisoare, s-a apreciat că nici modul în care aceștia au acționat nu este unul obișnuit. Astfel, practic, în perioada august - decembrie 2000, cei doi au organizat și participat la sustrageri ce se încadrează juridic în infracțiunea de furt calificat, cu consecințe deosebit de grave (prejudicii de peste 2 miliarde lei) pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani. Acest fapt relevă amploarea activității lor infracționale, demonstrată de altfel și de declarațiile inculpaților la urmărirea penală, care relevă că membrii grupului, mergeau practic din două în două seri la furat, stăteau la rând pentru a-și încărca butoaiele și efectuau 2-3 transporturi pe noapte.

S-a avut în vedere și că inculpatul B.D. se face vinovat și de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, dare de mită, întrucât a încercat să ofere suma de 15 milioane lei unui organ de poliție, pentru ca acesta să nu menționeze în procesul-verbal de percheziție, de instrumentele găsite la domiciliul acestuia, precum și prezența unui număr de 40 butoaie de câte 200 litri fiecare, iar inculpatul V.G. are statut de recidivist și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor nici la urmărirea penală nici în faza de cercetare judecătorească. Curtea a mai apreciat că în privința celorlalți inculpați, pedepsele de 4 ani sau 5 ani închisoare nu pot fi socotite exagerate și nici sub aspectul individualizării criticile inculpaților nu sunt fondate.

În perioada august - decembrie 2000, la conductele din raza de acțiune a apelanților, s-au produs sute de atacuri, dovedite, nu doar cu urmele de înțepături și instalațiile artizanale montate pe acestea, ci și cu relațiile furnizate de partea civilă din care rezultă că, pe conductele în discuție s-a pompat benzină în permanență, iar motorină conform graficului, ajungând la beneficiar cu peste 13.000 tone de benzină și peste 8.000 tone motorină mai puțin în zonele de referință ,înregistrându-se în mod curent scăderi de presiune, susținerile inculpaților privind sustragerea a peste 200 tone produs petrolier sunt reale. În declarații., inculpatul B.D. arată că la început s-au sustras circa 9 tone produs petrolier într-o săptămână, iar după „asocierea” cu frații C., se sustrăgeau de 3-4 ori pe săptămână câte 2,5 – 3 tone de fiecare dată.

Această cantitate raportată la cele peste 20 de săptămâni cât a durat activitatea infracțională a inculpaților reprezintă în fapt, cantitatea reținută în actul de inculpare. S-a reținut că, sub aspectul prejudiciului, hotărârea primei instanțe este greșită în privința inculpaților V.V. și P.T.N. Întrucât, deși, prin rechizitoriu s-a reținut că cei doi au participat în perioade diferite la furturile din conducte, respectiv inculpatul V.V. în perioada 7 – 25 decembrie 2000, producând împreună cu inculpatul G. un prejudiciu de 168.000.000 lei, iar inculpatul P.T.N., în perioada 15-27 decembrie 2000, producând împreună cu coinculpații G. și V.V. un prejudiciu de 67 milioane lei. Cu toate acestea, în mod eronat prima instanță i-a obligat pe cei doi, în solidar cu inculpatul G.L., la 335.000.000 lei, aspect care a fost îndreptat de Curte.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 205 din 15 mai 2002 a admis apelurile formulate de inculpații V.V. și P.T.N. sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care au fost obligați în solidar cu inculpatul G.L.F., pe care l-a redus la 168.000.000 lei V.V. și, respectiv 67.000.000 lei (P.T.) și a respins celelalte recursuri. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul V.G. Critica privește următoarele aspecte: - schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea de furt, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g), alin. (3) lit. a) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. și nedenunțare a unor infracțiuni, prevăzută de art. 262 C. pen. și înlăturarea dispozițiilor alin. ultim al infracțiunii de furt. - greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 și art. 10 din Legea nr. 137/1997 cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Buftea. - reducerea pedepsei aplicate; - greșita stabilire a prejudiciului cauzat părții civile S.C. P. S.A. Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14, 17 și 18 constată că recursul este fondat, numai sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 83 C. pen.

și art. 10 din Legea nr. 137/1997 cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 918 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă a cărei grațiere a fost greșit revocată, dat fiind că, în raport de dispozițiile art. 120 C. pen. și art. 134 C. proc. pen., a intervenit reabilitarea de drept. Celelalte motive de recurs sunt nefondate pentru următoarele considerente: Cu privire la schimbarea încadrării juridice, se constată că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul V.G. în infracțiunea de tăinuire și nedenunțare a săvârșirii unor infracțiuni. Inculpatul a participat efectiv la sustragerea produselor petroliere, el organizând și supraveghind îndeaproape modul de sustragere, asigurând paza, participând la încărcarea butoaielor și depozitarea acestora.

Activitatea inculpatului V.G., nu s-a limitat la doar a cumpăra anumite cantități de produse petroliere, știind că sunt furate, ci la toate activitățile enumerate mai sus și care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de furt și nu de tăinuire sau nedenunțare a unor infracțiuni. Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de tăinuire se realizează prin săvârșirea uneia dintre următoarele acțiuni: primirea, dobândirea, transferarea sau însușirea valorificării unui bun provenit dintr-o faptă prevăzută de legea penală, ori astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză, inculpatul a participat direct la săvârșirea infracțiunii de furt în modalitatea expusă mai sus și prezentată pe larg în hotărârea instanței de apel.

Și pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, ea corespunzând cerințelor dispozițiilor art. 72 C. pen., pericolul social al faptei fiind ridicat, iar datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal și starea de recidivă nu justifică aplicarea unei pedepse mai blânde. Nici critica cu privire la latura civilă, respectiv, cuantumul prejudiciului la care au fost obligați inculpații, nu este fondată. La stabilirea prejudiciului s-au avut în vedere declarațiile inculpaților și adresele de constituire de parte civilă a S.N.P.

P. S.A., respectiv adresa nr. 10435 din 25 aprilie 2001, nr. 906 din 20 iunie 2001, nr. 506 din 9 ianuarie 2001, nr. 226/3156 din 5 februarie 2002, nr. 413/2003, nr. 6892 din 18 martie 2002 și nr. 43 din 18 martie 2002. De asemenea, este nefondată critica inculpatului cu privire la modul de calcul al prejudiciului, respectiv, că acesta ar fi fost stabilit numai pe baza declarațiilor inculpaților. Este de necontestat că în acest sens, s-au avut în vedere și declarațiile inculpaților, care, coroborate cu celelalte probe au condus la stabilirea prejudiciului. S.N.P. P. S.A.

prin Comisia de analiză pierderi, astfel cum rezultă din adresa nr. 143/2003 a răspuns obiectivelor propuse de instanță pentru perioada vizată, respectiv august – decembrie 2000, având în vedere și numărul de atacuri, care a fost cantitatea pompată, cantitatea recepționată la beneficiat, cantitatea de pierdere etc. În raport de cele de mai sus, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 205 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, să caseze decizia și sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova în sensul considerentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 205 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 196 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., și art. 10 din Legea nr. 137/1997, dispoziții pe care le înlătură. Inculpatul V.G. urmează să execute pedeapsa de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 septembrie 2003.