ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 291/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 291/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

R  O  M    N  I  A

S-au luat în examinare recursurile declarate de

inculpații P.A.C., D.A.C., R.S. și P.V.Gh. împotriva deciziei penale nr.214 din

20 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești.

S-au

prezentat inculpații P.A.C. și P.V.Gh., în stare de arest, asistați de avocat M.I.S.

apărător ales și inculpata D.A.C., în stare de arest, asistată de avocat B.A., apărător

desemnat din oficiu.

Au

lipsit inculpata R.S., pentru apărarea căreia s-a prezentat avocat B.A.,

apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpaților P.A.C. și P.V.Gh. a solicitat admiterea recursurilor, casarea

hotărârilor și, pe fond, în principal, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de tăinuire și reducerea pedepsei, iar în subsidiar, casarea

deciziei penale și menținerea sentinței penale.

Apărătorul

inculpatelor D.A.C. și R.S. a solicitat admiterea recursurilor, casarea

hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza art.10 lit.c raportat

la art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, iar în subsidiar,

reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art.81 Cod penal, în condițiile

menținerii circumstanțelor atenuante aplicate de instanța de fond.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, iar față de

recursul inculpatei R.S. a pus concluzii de respingere a recursului, ca tardiv.

Apărătorul

inculpatei R.S. a lăsat la aprecierea instanței soluția cu privire la

tardivitatea recursului formulat de aceasta.

Inculpații

pe rând, în ultimul cuvânt, au solicitat reducerea pedepselor.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.51 din 5 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Prahova au

fost condamnați la pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, i și alin.3 lit.a Cod penal, cu

aplicarea art.74 și 76 lit.c Cod penal, inculpații  P.A.C.,  și  P.Gh.V.

Prin

aceeași sentință au mai fost condamnate la pedepse de câte 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 – 209

alin.1 lit.a și c și alin.3 lit.a Cod penal cu aplicarea art.74-76 lit.c Cod

penal, inculpatele  D.A., și R.S.

În

baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64

Cod penal.

S-a

constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 17.000.000 lei cauzat părții

civile SC „P” SA Ploiești și a mai obligat pe inculpați, în solidar, la plata

sumei de 3.728.246 lei reprezentând contravaloarea analizelor de laborator

efectuate.

În

temeiul art.118 lit.b Cod penal s-au confiscat de la inculpați furtunul și

dispozitivul artizanal atașat la conducta petrolieră, precum și cele 44

canistre a câte 20 l fiecare.

Pentru

a pronunța această sentință, pe baza probelor administrate, instanța a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpații

P.A.C. și P.Gh.V. locuiesc în comuna Bărcănești, județ Prahova și observând că

prin spatele grădinii inculpatei D.A., din aceeași localitate, trece o conductă

magistrală a SC Petrotrans SA Ploiești prin care se transportă benzină de

calitate superioară, au montat artizanal în cursul lunii iulie 2001 un

dispozitiv ce permitea sustragerea benzinei cu ajutorul unui furtun, cu un

capăt special adaptat, în acest sens.

Această

operațiune a fost realizată de cei doi inculpați și i-au adus la cunoștință

acest fapt inculpatei D.A..

Proprietara

grădinii învecinate, R.S. a aflat de la cei doi inculpați această situație la

începutul lunii august 2001.

Inculpații

le-au atenționat pe cele 2 femei să nu se atingă de dispozitivul montat de ei

pe conductă, după care, în după amiaza zilei de 29 august 2001, inculpații P.A.C.

și P.Gh.V. au venit la domiciliul lui R.S. cu o mașină personală și au adus un

număr de 44 canistre goale, a câte 20 litri fiecare pentru a sustrage benzină.

În

continuare, inculpații s-au deplasat cu canistrele și un furtun în spatele

grădinii inculpatei D.A., a umplut canistrele cu ajutorul instalației

artizanale aplicată anterior pe conductă și pe rând au transportat canistrele

în curtea inculpatei R.S..

La

scurt timp după ce au umplut canistrele cu benzină și le-au depozitat în curtea

inculpatei, au pus în portbagaj furtunul de care se serviseră la sustragerea

benzinei după care au încărcat și 3 canistre pline cu benzină.

După

părăsirea curții locuinței inculpatei R.S., inculpații P.A.C. și P.Gh.V. au

fost depistați și reținuți de o patrulă de poliție și la controlul mașinii s-au

găsit cele trei canistre de benzină și furtunul de care s-au servit inculpații.

În

continuare, organele de poliție s-au deplasat la fața locului și efectuându-se

măsurători s-a constatat că furtunul după fixarea sa în  improvizația montată

pe conductă acoperea distanța de 30 m lungime între aceasta și locuința

inculpatei D.A..

S-a

mai constatat că pământul era proaspăt îmbibat cu produs petrolier cu miros de

benzină.

În

momentul apariției organelor de poliție, inculpatele care i-au ajutat pe

inculpați la comiterea faptei dispăruseră, însă ulterior, s-au prezentat

singure la poliție unde au recunoscut faptele.

Inculpații

ajutați de cele două inculpate, au sustras cantitatea totală de 842 l benzină

fără plumb, în valoare de 17.000.000 lei, prejudiciul fiind recuperat prin

restituire.

Împotriva

sentinței de mai sus, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova

și toți inculpații.

Prin

apelurile formulate parchetul a criticat hotărârea cu privire la greșita

reținere a circumstanțelor atenuante și la individualizarea pedepselor, iar

inculpații, în principal, s-au referit la încadrarea juridică a faptelor care

era în infracțiunea de tăinuire și reducerea pedepselor.

Prin

decizia penală nr.214 din 20 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești

s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat în parte hotărârea atacată

și fiind înlăturate dispozițiile art.74-76 Cod penal, inculpații au fost

condamnați la câte 4 ani închisoare fiecare.

S-au

menținut, în rest, dispozițiile sentinței și s-au respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

În

considerente s-a motivat că nu subzistă încadrarea juridică solicitată în

raport de activitățile infracționale desfășurate de inculpați, așa cum rezultă

din probele administrate, iar în ce privește pedepsele aplicate acestea nu

reflectă gravitatea acestor infracțiuni și mai ales frecvența lor în zonă.

În

termen legal, au declarat recurs inculpații P.A.C., P.Gh.V. și inculpata D.A..

În

cauză a declarat recurs peste termenul prevăzut de lege și inculpata R.S..

Prin

motivele orale, inculpații P.A.C. și P.Gh.V. au susținut nelegalitatea

hotărârii cu privire la încadrarea juridică a faptei, susținând că aceasta este

în infracțiunea de tăinuire pentru care au solicitat aplicarea unei pedepse

reduse; în subsidiar, recurenții inculpați au solicitat menținerea soluției

pronunțată de instanța de fond.

Recurentele

inculpate D.A. și R.S. au solicitat în principal achitarea, susținând că nu au

comis o faptă de natură penală, în subsidiar au solicitat în condițiile

constatării circumstanțelor judiciare atenuante reducerea pedepselor și

suspendarea condiționată a executării lor.

Curtea

constată  că recursul inculpatei R.S. este tardiv pentru cele ce urmează:

Potrivit

art.385

3

alin.1 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10

zile și el curge ca și în cazul reglementat de art.363 Cod procedură penală pentru

partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare de la data

pronunțării.

Se

poate constata din practicaua deciziei pronunțată în apel, respectiv, decizia

penală nr.214 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești că inculpata R.S. a

fost prezentă la data judecării în fond a apelului, fiind asistată de avocat

din oficiu.

Fiind

prezentă la dezbaterile ce au avut loc la 20 mai 2002, termenul de recurs

curgea pentru această inculpată de la data de 21 mai 2002 și se împlinea la

data de 31 mai 2002.

Dar

inculpata a formulat cererea de recurs, primită la instanța de apel la

17.06.2002, peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.

Cum

în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute la art.367 Cod procedură

penală privind repunerea în termen și nici ale art.365 Cod procedură penală

referitoare la recursul peste termen, (ambele texte invocate raportate și la

dispozițiile art.385

3

alin.2 Cod procedură penală), se va constata

că recursul acestei inculpate este tardiv și se va respinge în conformitate cu

dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.a Cod procedură penală, fără a se

mai analiza criticile formulate de aceasta și care vizează fondul cauzei.

Revenind

la criticile formulate de inculpați, acestea vor fi examinate în raport de

cazurile de casare prevăzute de art.385

9

alin.1 pct.17 și 14 Cod

procedură penală, constatându-se însă că, recursurile lor sunt nefondate.

Din

declarațiile celor două inculpate, cât și din procesele verbale de cercetare a

locului faptei și de prindere a inculpaților este evident că aceștia sunt

autorii unei infracțiuni de furt calificat de produse petroliere și nu de

tăinuire.

Mai

întâi aceștia s-au ocupat de confecționarea artizanală și montarea unui

dispozitiv ce permitea sustragerea benzinei cu ajutorul unui furtun cu un capăt

special adaptat în acest sens. De altfel, fiind opriți de lucrătorii de

poliție, asupra acestora s-a găsit furtunul special confecționat, cât și 3

canistre pline cu benzină.

Inculpatele

au descris în declarațiile lor condițiile în care aceștia au inițiat și

realizat activitatea infracțională de sustragere a benzinei, modalitatea

concretă, în care pe parcursul acțiunii infracționale, aceștia au primit

ajutorul material al celor două inculpate.

În

împrejurările de fapt evidențiate de probe este fără echivoc stabilit că

activitatea inculpaților s-a consumat în condițiile constitutive ale

infracțiunii de furt calificat de produse petroliere, faptă corect încadrată de

instanțe în dispozițiile art.209 alin.1 lit.a, i și alin.3 lit.a Cod penal, iar

activitatea  inculpatelor de acordarea unui ajutor material, stabilit pe baza

unei hotărâri comune prealabile faptei, constituie în drept, complicitate la

infracțiunea de furt calificat de produse petroliere, faptă, de asemenea corect

încadrată de instanțe în dispozițiile art.26 Cod penal raportat la art.209

alin.1 lit.a, i și alin.3 lit.a Cod penal.

În

raport cu atitudinea procesuală sinceră și constantă a inculpatelor pe

parcursul procesului penal, este fără relevanță juridică, în lipsa unui suport

probator, susținerea din recurs a inculpatelor care, prin apărător, au învederat

că nu au săvârșit  o faptă, în sensul legii penale, solicitând achitarea pe

acest temei juridic.

Pentru

aceste considerente criticile formulate de inculpații privind greșita încadrare

juridică a faptei sunt nefondate, cum de altfel este și critica formulată de

inculpată  și pentru care a solicitat achitarea.

Prin

prisma cazului de casare prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.18 Cod

procedură penală se constată că instanțele nu au comis o eroare gravă de fapt,

în ce privește soluția de condamnare a inculpatei Duță în privința căreia s-a

făcut, de asemenea, o corectă aplicare a legii.

O

corectă aplicare a legii a făcut instanța de apel și în privința pedepselor

aplicate inculpaților.

În

cauză nu se puteau reține nici circumstanțe judiciare atenuante și nici nu se

putea proceda la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatei D.A., având în vedere pe de o parte atitudinea nesinceră și

oscilantă a inculpaților pe parcursul procesului penal, deși aceștia au fost

puși în fața unor probe de nediscutat, dar mai ales, pericolul social al

faptelor comise, redat nu numai de existența unor circumstanțe care agravează

răspunderea penală, dar și de obiectul material al acestor fapte,  respectiv,

sustragerea produselor petroliere.

Existența

unei hotărâri infracționale prealabile între cei patru inculpați, modul în care

și-au organizat desfășurarea activităților infracționale denotă o

periculozitate sporită și a făptuitorilor, așa încât, nu pot fi menținute

pedepsele dispuse de instanța de fond, după cum nu poate fi acordată nici

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru inculpata D.A..

Așa

fiind, pentru totalitatea considerentelor expuse, criticile formulate de

inculpați sunt nefondate și potrivit art.385

15

pct.1 lit.b Cod

procedură penală, recursurile se vor respinge, ca nefondate.

Conform

art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În

temeiul art.385

17

alin.4 Cod procedură penală combinat cu art.88 Cod

penal se va computa detenția preventivă pentru recurentul inculpat P.A.C. și P.Gh.V.

de la 30 august 2001 la zi.

Se

va constata că inculpata D.A., este arestată în altă cauză.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.A.C., P.V.Gh. și D.A.C. împotriva

deciziei penale nr.214 din 20 mai 2002  a Curții de Apel Ploiești.

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de inculpata R.S., împotriva aceleiași decizii.

Deduce

din pedepsele aplicate inculpaților P.A.C. și P.V.Gh. durata arestării

preventive de la 30 august 2001 până la zi.

Constată

că inculpata D.A.C. este arestată în altă cauză.

Obligă

pe inculpații P.A.C. și P.V.Gh. la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, iar pe inculpatele D.A.C. și R.S. la câte 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.