Decizia nr. 5496/2004 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 398 din 17 septembrie 2003, în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat (faptă din 27 septembrie 2002, parte vătămată SC O.E.S. SRL Ploiești, prejudiciu de 17.182.000 lei); - În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată R.C., prejudiciu 30.000); - În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. - În baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., l-a condamnat la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (faptă din 12 noiembrie 2002), a constatat această pedeapsă grațiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege. - În baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (faptă din 27 septembrie 2002); a constatat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa de 3 luni aplicată pentru această faptă grațiată și a atras atenția inculpatului asupra art. 7 din aceeași lege, privind revocarea grațierii. Conform art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. A computat din pedeapsa rezultantă, perioada reținerii și arestării preventive de la 12 noiembrie 2002, la 02 decembrie 2002.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul P.G.C. (zis U.), după cum urmează: - În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la un an și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat (faptă din 27 septembrie 2002, parte vătămată SC O.E.N.S. SRL Ploiești, prejudiciu 17.182.000 lei). - În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată R.C., prejudiciu 30.000 lei). - În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată E.C., prejudiciu 360.000 lei). Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 88 din același cod, a computat din pedeapsa rezultantă, timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului de la 12 noiembrie 2002 – 11 februarie 2003.

Tribunalul, prin aceeași sentință penală, a condamnat pe inculpatul Z.C.V., astfel: - În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată R.C., prejudiciu 30.000 lei). - În baza art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 12 noiembrie 2002, parte vătămată E.C., prejudiciu 360.000 lei). A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 din același cod, a computat din pedeapsa rezultantă, perioada reținerii din data de 12 noiembrie 2002.

Aceeași instanță a condamnat pe inculpat Ș.A.M. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (faptă din 27 septembrie 2002, parte vătămată SC O.E.N.S. SRL Ploiești, prejudiciu de 17.182.000 lei).

În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților Ș.A.M. și P.E. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82, raportat la art. 110 din același cod, de 3 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat. Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. A constatat acoperite prejudiciile cauzate părților vătămate, care nu s-au constituit părți civile în cauză. A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În noaptea 27 septembrie 2002, în baza unei înțelegeri prealabile, S.C. a luat de la domiciliul părinților săi, fără încuviințarea acestora, autoturismul și împreună cu ceilalți inculpați s-au deplasat la magazinul SC O.E.N.S. SRL Ploiești. Inculpatul a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere și ajungând la magazinul de mai sus, Ș.A.M. a spart geamul, pătrunzând în interior de unde și-a însușit 9 telefoane mobile. Acestea au fost înmânate inculpatului P.E., iar ceilalți au asigurat paza, producând zgomot prin claxonare, pentru a nu fi auzită spargerea geamului. Inculpatul Ș.A.M. a mai sustras și un aparat electric de măsurat cât și suma de 1.800.000 lei, pe care, de asemenea, le-a dat lui P.E. Prejudiciul în sumă de 17.182.000 lei a fost acoperit în întregime prin restituire. În dimineața zilei de 12 noiembrie 2002, în jurul orei 8,00, S.C. a luat din nou autoturismul părinților săi, conducându-l pe drumurile publice fără permis de conducere, în interior aflându-se și P.G.C., Z.C.V. și minorul sub 14 ani, C.V. Ajungând în apropierea Școlii nr. 9 din Ploiești, văzând un grup de școlari, compus din M.A.C., M.I. și partea vătămată E.C., le-a cerut acestora să se urce în autoturism, iar în fața școlii, S.C. i-a cerut pe un ton impunător lui E.C. să-i dea ceasul de la mână, care a rămas la inculpat, deoarece partea vătămată a coborât din autoturism, fiind amenințată de acesta. Inculpații S.C., P.G.C., Z.C.V., împreună cu minorul C.V., au pătruns apoi în curtea școlii, s-au apropiat de partea vătămată R.C., cerându-i să-i dea banii pe care-i are asupra sa. Urmare refuzului acestuia, inculpatul S.C., în prezența celorlalți, a căutat în buzunare pe partea vătămată, însușindu-și de la aceasta suma de 30.000 lei. În continuare, același grup s-a apropiat de partea vătămată E.C., care se afla în curtea școlii, spunând că dacă dorește să-și recupereze ceasul, trebuie să plătească lui S.C., care de altfel, și-a însușit din buzunarul de la spate al pantalonilor părții vătămate suma de 60.000 lei, restituindu-i ceasul. Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații P.G.C. și S.C., solicitând desființarea în parte, în latură penală a acestei hotărâri și pe fond, să se dispună achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, deoarece sumele de bani însușite au fost date cu titlu de împrumut, iar pentru infracțiunea de furt calificat, să se dispună reducerea pedepsei. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 531 din 3 decembrie 2003, a respins apelurile, ca nefondate, motivând, pe baza probelor de la dosar, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, astfel că, solicitarea acestora privind achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea de tâlhărie, nu se justifică, iar pedepsele aplicate sunt bine individualizate, în raport cu împrejurările în care au fost săvârșite faptele, gradul ridicat de pericol social al acestora, cât și în raport cu datele personale ale inculpaților, care au acționat în baza unei înțelegeri prealabile. În termenul legal, împotriva deciziei penale, au declarat recurs inculpații P.G.C. și S.C. În recursul inculpatului P.G.C. s-a solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivând că nu a avut o înțelegere prealabilă cu coinculpatul S.C. și nici nu a avut vreo participație la comiterea infracțiunilor ce privesc pe părțile vătămate E.C. și R.C., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, în complicitate la infracțiunea de furt calificat și executarea pedepsei în condiții neprivative de libertate. În recursul inculpatului minor S.C. s-a solicitat: - cu privire la infracțiunea de furt calificat săvârșită în dauna părții vătămate SC O.E.N.S. SRL, să se aibă în vedere gradul de participare relativ redus al acestui inculpat la activitatea infracțională; - în ce privesc cele două infracțiuni de tâlhărie reținute în sarcina lui (părți vătămate E.C. și R.C.), să se dispună schimbarea încadrării juridice a acestora, în infracțiunea de furt calificat, întrucât părțile vătămate nu au fost constrânse să dea banii și bunurile celor trei inculpați, sumele de bani fiind împrumutate, iar ceasul fiind oferit pentru probă; - cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, să se dispună executarea acesteia în regim neprivativ de libertate, în condițiile art. 110 1 C. pen., ținând seama de starea lui de sănătate. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că starea de fapt, împrejurările și modalitatea concretă în care faptele au fost comise, precum și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite de cele două instanțe, pe baza probelor administrate (proces verbal de cercetare la fața locului, plângeri și declarații de părți vătămate, adresă prejudiciu, dovezi predare-primire, raport constatare tehnico-științifică, proces-verbal prezentare pentru recunoaștere, declarații martori, declarații învinuiți și inculpați), probe complet analizate și just apreciate de instanțe, astfel că în mod justificat au dispus condamnarea inculpaților recurenți pentru infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, solicitarea inculpatului P.G.C. de a fi achitat, întrucât nu a comis faptele, fiind lipsită de orice fundament. Cu privire la infracțiunile de tâlhărie, reținute în sarcina inculpaților, se constată că, în cursul urmăririi penale, aceștia, audiați fiind în prezența părinților și apărătorilor, angajați și desemnați din oficiu, au recunoscut faptele comise, declarațiile lor coroborându-se cu cele ale părților vătămate și martorilor audiați în cauză, care au descris în mod amănunțit faptele comise; din probatorii reieșind că bunurile și sumele de bani au fost luate de la părțile vătămate, prin constrângere și amenințare. De altfel, o confirmare a împrejurării că inculpații au deposedat părțile vătămate de bunuri prin constrângere și amenințare, este dată și de faptul că, imediat după comitere, părțile vătămate s-au plâns martorelor A.C. și A.L., profesoare în cadrul școlii, cărora le-au relatat aceste aspecte, martorele anunțând organele de poliție. În atare condiții, se constată că, în mod corect, instanțele, de fond și de apel, au apreciat ca nesincere declarațiile inculpaților și părților vătămate, date în faza cercetării judecătorești, prin care au revenit și au susținut că, de bună voie, părțile vătămate au oferit inculpaților sumele de bani și bunurile, cu titlu de împrumut, declarații care de altfel, sunt contrazise de celelalte mijloace de probă. Din moment ce deposedarea părților vătămate s-a făcut prin mijloace violente, prin constrângere și amenințare, iar inculpații au acționat așa în scopul de a-și însuși pe nedrept, în condiții ilicite, banii și bunurile sustrase, toate elementele infracțiunii de tâlhărie sunt întrunite, astfel că, solicitarea inculpaților de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor, în infracțiunea de furt calificat și respectiv, în complicitate la această infracțiune, nu poate fi primită. Instanțele, de fond și de apel, pe baza probelor aflate la dosar, au făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., dispunând ca pedepsele aplicate celor doi inculpați să se execute prin privare de libertate, apreciind corespunzător pericolul social al faptelor comise de către aceștia, în concurs real. Într-adevăr, infracțiunile săvârșite în condițiile arătate, relevă un pericol social ridicat, determinat și de multitudinea activităților infracționale desfășurate de aceștia și care nu justifică aplicarea dispozițiilor de clemență prevăzute de art. 81 și art. 110 C. pen. Relevant este și faptul că, din materialitatea faptelor și modul de operare al inculpaților, rezultă că, cel puțin în ce privește infracțiunea de furt comisă în dauna părții vătămate SC O.E.N.S. SRL Ploiești, aceștia au prefigurat săvârșirea infracțiunii, studiind anterior locul și momentul propice comiterii infracțiunii și stabilind contribuția fiecăruia dintre ei la realizarea faptei. Pe de altă parte, la individualizarea pedepselor, instanțele au ținut seama de circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că sunt minori, dar și profilul moral al acestora, care au părăsit școala, sunt cunoscuți cu un comportament antisocial, stare în care au și comis infracțiunile, atrăgând și alți minori, în comiterea unor astfel de fapte. Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost bine analizate de instanțe care au apreciat justificat că scopul pedepselor aplicate celor doi inculpați recurenți nu poate fi atins prin aplicarea dispozițiilor art. 81 și art. 110 C. pen. În consecință, recursurile declarate de inculpații P.G.C. și S.C., fiind nefondate, având în vedere că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să ducă la casare, urmează a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.