ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5357/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 184 din 26

mai 2003 Tribunalul Brăila, secția penală, a condamnat printre alții, pe

inculpatul D.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru complicitate la

infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 26, raportat la art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. c) C. pen. și

săvârșită în noaptea de 13 decembrie 2002.

În baza art. 26, raportat la art. 217

alin. (3) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de distrugere.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare, sporită cu 6 luni, în final pedeapsa fiind de 6 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 15

ianuarie 2003, la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea

de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă

prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 13 C.

pen.

Inculpatul a fost obligat în

subsidiar cu coinculpații O.P., D.A., S.V., D.I.M., H.I., B.I., N.M. și T.V. la

plata sumei de 396.305.997 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă

F.D.F.E.E. Muntenia Nord, sucursala de distribuție Brăila.

Pentru a pronunța astfel s-a

reținut, în esență, că inculpatul O.P. s-a hotărât să sustragă cabluri

electrice de la rețelele de alimentare a stațiilor de irigat din Județul

Brăila, din localitățile limitrofe cu Județul Ialomița. În acest scop, la

începutul lunii decembrie 2002, acesta a luat legătura cu inculpatul N.M.,

proprietarul unui autoturism și, împreună, s-au deplasat pe raza satului Colțea

din Județul Brăila, unde au studiat traseul pentru a sustrage cabluri electrice

de la LEA 20 KW SRPA 100 și LEA SRPA 101.

În continuare, inculpatul O.P. i-a

contactat și pe inculpații D.A., S.V., D.I.M., H.I., B.I. și T.V., cărora le-a

spus că dacă vor să facă rost de bani, să meargă cu el la furat cabluri

electrice.

Pentru deplasarea din satul Rovine,

până în satul Colțea, cca. 20 km, au apelat la inculpatul D.N. care era

proprietarul unui tractor, neînmatriculat și căruia i-au spus că merg la furat,

fără a preciza ce anume.

Inculpatul D.N., care avea și o

datorie de cca. 2.000.000 lei către inculpatul O.P., a acceptat, a atașat la

tractor o remorcă luată de la un cunoscut și în jurul orei 17,00, a plecat spre

satul Colțea, în remorcă urcându-se D.A., D.I.M., H.I. și B.I. Inculpatul O.P.

a pus în remorcă echipamentele necesare, centura de siguranță, cu care să se

urce pe stâlpi, mănuși din cauciuc, clești tip „gură de lup”, iar la ieșirea

din satul Rovine i-a cerut inculpatului D.N. să oprească și din ierburi a luat

o scară din aluminiu înnădită cu una din lemn, scoasă care fusese ascunsă

înainte cu o zi de inculpații S.V. și N.M.

Inculpații S.V. și T.V. s-au

deplasat la fața locului cu autoturismul condus de inculpatul N.M., acesta din

urmă cunoscând traseul.

În toată noaptea de 13 decembrie

2002 inculpații (mai puțin D.N.) au tăiat conductori cu o lungime de cca. 11.000

m. Cablurile erau făcute colaci și depuse în remorcă, iar în dimineața de 14

decembrie 2002, remorca a fost adusă la domiciliul inculpatului O.P., cu

tractorul condus, de această dată, de inculpatul H.I.

În continuare, toți inculpații, mai

puțin inculpatul D.N., au participat la secționarea cablurilor și scoaterea

porțiunilor din oțel, întrucât îi interesa numai aluminiul.

În ziua de 18 decembrie 2002, în

timp ce inculpatul O.P. se afla în București, în căutare de cumpărători, la

domiciliul său s-a făcut o percheziție în prezența soției și a martorilor

asistenți C.V. și D.N., ocazie cu care în curtea imobilului s-a găsit remorca

ale cărei pneuri corespundeau cu urmele găsite la fața locului. În grajd, în

mai multe boxe, s-au găsit baloți din aluminiu, colaci din conductori

electrici, o mănușă din piele și 2 clești tip „gură de lup”.

Cu ocazia cântăririi a rezultat

cantitatea de 3.060 kg. conductori electrici, cantitate ce a fost predată la

C.F.R. Însurăței.

În cauză s-a efectuat o expertiză

tehnică care a concluzionat că s-au distrus cca. 11.369 m. conductori

electrici, valoarea estimată a lucrărilor necesare pentru refacerea părților

distruse ale liniilor electrice, echivalente cu lungimea conductorilor

distruși, fiind de 459.702.090 lei.

S-a precizat că aluminiul și

conductorii recuperați nu mai pot fi folosiți decât ca materiale recuperabile, putând

fi vânduți la R., valoarea acestora fiind de 63.396.093 lei, astfel că

prejudiciul rămas nerecuperat este de 396.305.997 lei.

În drept, s-a apreciat că fapta

inculpatului D.N. de a transporta, în noaptea de 13 decembrie 2002, în baza

unei înțelegeri prealabile, pe inculpații D.A., D.I.M., H.I. și B.I., cu

tractorul neînmatriculat, proprietatea familiei sale, până la liniile electrice

de înaltă tensiune situate între satele Colțea și Chichinețu, Județul Brăila,

pentru ca aceștia să sustragă prin distrugere și tăiere cablurile electrice,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat și

distrugere.

Cu privire la infracțiunea,

prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul 328/1966 s-a dispus achitarea, cu

motivarea că pentru tractoarele de brazdă, care nu sunt destinate circulației

pe drumurile publice, nu se aplică dispozițiile art. 19 din Decretul 328/1966,

privitoare la înmatriculare.

Prin decizia penală nr. 490/ A din 4

septembrie 2003 Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații D.N., H.I. și B.I., apreciindu-se că instanța de

judecată a făcut o temeinică analiză a probelor administrate și, pe baza lor, a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs inculpatul D.N. invocând, în scris și oral dispozițiile art. 385

9

pct. 17, pct. 17

1

și pct. 14 C. proc. pen. și solicitând, în

principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa intenției,

iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de furt

calificat și distrugere în tăinuire, cu reducerea pedepsei în condițiile art. 74

și art. 76 C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.

81 C. pen.

Recursul este nefondat.

Verificând actele dosarului se

constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, au dat încadrarea juridică corespunzătoare și au aplicat o

pedeapsă just individualizată.

Astfel, în faza de urmărire penală,

inculpatul D.N. a recunoscut că a condus tractorul cu remorcă la locul faptei

și că și-a dat seama că toți participanții mergeau la furat, „putând să dea de

belea”, fapt confirmat de coinculpați.

În faza de cercetare judecătorească,

inculpatul D.N. a încercat să susțină că este nevinovat, arătând că la plecarea

din comuna Reviga nu a cunoscut direcția de deplasare, el crezând că toți

inculpații merg la cules ciocani de porumb. Pe parcurs nu a văzut ce au pus

coinculpații în remorcă, iar când au ajuns la fața locului nu s-a retras,

fiindu-i frică de ceilalți inculpați.

Susținerea inculpatului corect a

fost înlăturată având în vedere, pe de o parte, recunoașterea sa la urmărirea

penală, care se coroborează cu restul probelor administrate, iar pe de altă

parte faptul că la mijlocul lunii decembrie, pe timp de noapte, 9 persoane

echipate cu instrumente specifice (clești, centură de siguranță, scară) nu se

deplasau în câmp, în apropierea rețelelor de înaltă tensiune, pentru a culege

ciocani de porumb. Ajuns la destinație, unde activitatea de tăiere și

distrugere s-a desfășurat pa parcursul a cca. 10 ore, inculpatul nu a părăsit

locul faptei și nici nu s-a făcut dovada că a fost amenințat de alt inculpat și

astfel a rămas de frică.

Mai mult, în ziua de 18 decembrie

2002, prezent la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului O.P.,

inculpatul D.N. nu a relatat organelor de poliție că el a fost cel care a

condus tractorul până la locul faptei, fiind tratat ca martor asistent, alături

de martorul C.V.

În atare situație, nu se poate

susține că inculpatul nu a cunoscut faptul că a fost solicitat să conducă

tractorul pentru a-i deplasa pe ceilalți coinculpați la locul sustragerii

dimpotrivă, acest fapt a fost dovedit cu declarațiile date de toți ceilalți

coinculpați, astfel că inculpatul a acționat cu intenție.

Nici cererea de schimbare a

încadrării juridice nu poate fi primită întrucât inculpatul, prin fapta sa, a

ajutat pe coinculpați, cu intenție, să săvârșească o faptă prevăzută de legea

penală, deci a acționat în calitate de complici, cum corect s-a reținut.

Infracțiunea de tăinuire prevăzută

de art. 221 C. pen., se referă la primirea, dobândirea sau transformarea unui

bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din

săvârșirea unei fapte penale, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru

sine ori pentru altul a unui folos material, ceea ce nu rezultă din situația de

fapt reținută în cauză în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește pedeapsa, s-au

avut în vedere toate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.,

referitoare la faptă și persoana infractorului, aceasta fiind orientată spre

limita minimă prevăzută de lege, iar reținerea unor circumstanțe atenuante, în

favoarea inculpatului nu se justifică.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, în cauză nu se poate dispune suspendarea condiționată

întrucât pentru infracțiunea de furt calificat reținută, legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 12 ani.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.N.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 15 ianuarie 2003,

la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din

care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.N., împotriva deciziei penale nr. 490/ A din 4

septembrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă reținerea și

perioada executată în arest preventiv de la 15 ianuarie 2003, la 20 noiembrie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 noiembrie 2003.